8 lucruri care-ţi pot salva viaţa în timpul unei furtuni pe munte. Măsuri de protecţie atunci când fulgeră pe creste

Salvamontiştii au realizat un set de recomandări turiştilor montani în această perioadă în care vremea este este instabilă, iar furtunile cu tunete şi fulgere sunt frecvente.

Furtunile de vară însoţite de averse de ploaie şi descărcari electrice constituie un real pericol pentru turiştii care se aventurează în zonele înalte ale munţilor. 

„Furtunile însoţite de ploaie şi descărcări electrice constituie un pericol mare pentru turiştii care străbat zonele superioare ale masivilor muntoşi, crestele sau platourile expuse. Aceştia sunt surprinşi adesea pe vârfuri sau creste expuse descărcărilor electrice, deoarece munţii contribuie la formarea curenţilor ascendenţi şi a norilor de ploaie generatori de trăsnet, iar vârfurile favorizeaza descărcarile“, arată salvmontiştii din Neamţ care au realizat un set de recomandări utile în astfel de situaţii, având la bază studiul lui Alvin Peterson, prezentat în 1967 la forul mondial pentru salvarea montană ICAR (International Commission for Alpine Rescue).

Iată măsurile de protecţie, aşa cum sunt prezentate în studiul amintit:   

1. Cel mai bun mijloc de apărare împotriva trăsnetului pe munte este de a nu rămâne pe vârfuri sau creste expuse, nici pe un teren plat neprotejat, în timpul unei furtuni cu descărcări electrice. Dacă o astfel de furtună poate fi prevăzută, cea mai bună decizie este să nu pornim în parcurgerea traseelor montane.

2. Dacă te găseşti într-un loc expus la puţin timp înainte de a începe furtuna trebuie să cobori cât mai repede posibil şi să te depărtezi cât se poate de crestele expuse şi în primul rând de orice ridicătură. Mijlocul unei creste este de preferat extremităţii ei. O pantă inferioară de grohotiş, cu un mic bloc izolat ca loc de şezut este un bun refugiu, cu condiţia să nu constituie o ridicătură pe o suprafaţă netedă. Arborii înalţi sau izolaţi trebuie evitaţi.

3. Dacă descărcarea electrică pare iminentă sau loveşte prin apropiere este de recomandat a se căuta, fără a pierde vremea, un amplasament protejat de impactul direct. O platformă, o pantă sau chiar o ridicătură uşoara, dominate de un punct înalt vecin, sunt aproape ferite de un impact direct.

Locul unde te ghemuieşti trebuie să fie la cel puţin 1 m de preferinţă mai departe de orice stâncă verticală. Ridicătura pe care o formează peretele trebuie sa fie cel puţin de 5-10 ori mai înaltă decât a corpului stând ghemuit, iar distanţa până la piciorul peretelui nu trebuie sa depăşeasca înălţimea peretelui.

Trebuie evitata vecinătatea fisurilor ascendente pământoase sau umede, adânciturile sau grotele, în afară de cazul în care sunt destul de spaţioase pentru a permite să te aşezi la mai mult de 1 m de perete şi să ai 3 m deasupra capului. O grotă se poate afla la capătul unei fisuri venind de sus şi pe care se scurge apa, ceea ce constituie un mare pericol. De asemenea se va evita staţionarea la intrarea unei grote, unde există riscul de a forma o punte de scurtcircuit peste deschizătură. În timpul furtunii însoţită de ploi şi descărcări electrice, sentimentul de securitate pe care-l dă o mică grotă sau o surplombă este înşelător. 

4. Poziţia ghemuit cu genunchii apropiaţi pare cea mai bună. Cu cât distanţa dintre diferitele puncte de contact cu stânca sau solul este mai mică, cu atât mai bună este protecţia. Se va evita în special orice posibilitate în care punctele de contact încadrează capul sau bustul. În mod deosebit se va evita atingerea peretelui cu o mână, un umăr sau cu capul.

5. Este recomandabil să se izoleze punctul de contact cu stânca sau solul cu ajutorul oricărui material izolant avut la dispoziţie. O coardă de alpinism uscată, orice echipament pe bază de fibre sintetice uscate sau cauciuc reprezintă buni izolatori (sac de dormit, rucsaci, folii de cort etc) 

6. Pe un teren degajat, aşa cum s-a mai spus, se va căuta o zonă de protecţie, pe o ridicătura. Dacă nu, se va lua poziţia ghemuit.

7. În caz de furtună iminentă, evacuarea din zona de abrupt prin rapel ţine de calculul probabilităţilor, fiind considerată riscantă. 

8. Teoria prin care aruncarea oricăror elemente din metal scade riscul electrocutării este puerilă, deoarece metalul în sine nu atrage trăsnetul. Corpul uman mai înalt şi cu mai mică rezistenţă electrică are mai mari şanse să servească de paratrăsnet decât băţul de tură, iar echipamentele de alpinism din rucsac nu au nici o relevanţă atât timp cât nu constituie o împământare. 

Primul ajutor pentru victimele surprinse de un şoc electric   

Specialiştii spun că după alertarea echipelor salvamont prin 112 şi Dispeceratul Naţional Salvamont, evaluarea situaţiei de obicei gravă şi acordarea unui prim ajutor corespunzător poate reduce semnificativ gravitatea situaţiei.

„Primul ajutor cuprinde tratamentul uzual al şocului electric şi al arsurilor, în măsura în care se pot aplica. În cazurile în care respiraţia s-a oprit, se recomandă începerea manevrelor de resuscitare. Şocul electric se poate complica cu convulsii, cu oprirea inimii, sau cu contracţii neregulate ale muşchiului cardiac (fibrilaţii). În cazul opririi contracţiilor cardiace se recurge tot la masaj. În sfârşit, când s-au rezolvat efectele mai grave ale şocului, se vor trata arsurile“

Odată ajunsă la faţa locului, echipa salvamont va acorda un prim ajutor specializat şi în functie de situaţie va solicita evacuarea aero a victimelor, dacă zona şi condiţiile meteo o permit.