Musai să ştii: 20 de cuvinte ciudate ale ardelenilor, pe care ceilalţi români nu le înţeleg. Ei sunt „nialcoşi”, se „coată” în oglindă şi savurează „cocioanele”

Graiul Ardelenesc este unul aparte-sursa foto-www.cinemagia.ro

Graiul ardelenesc este unul aparte. Ardelenii vorbesc rar, cumpătat, molcom şi doar dacă au cu adevărat ceva de spus. Nu bârfesc şi nu le e ruşine cu arhaismele şi ”culoarea”graiului lor. Ţi-i drag să-i asculţi şi să desluşeşti rostul tradiţiilor lor vorbite. Şi „musai" să luaţi aminte.

Regionalismele au dus la dezvoltarea graiului diferitelor zone din România. Ele ocupă locul central în seria ramificaţiilor teritoriale şi constitue faptele de limbă existente într-o anumită regiune.

“În literatura română, regionalismele sunt folosite de scriitori în scop artistic, ele sunt o permanentă sursă de îmbogăţire a limbii literare. Utilizarea lor cu măsură şi măiestrie este admisă, chiar recomandabilă, dar abundenţa lor poate dăuna valorii artistice”, susţine prof. Univ. dr. Dumitru Draica, de la Facultatea de Litere din Oradea.

Pe lângă cuvinte de origine latină, graiul ardelenesc este bogat în cuvinte împrumutate din limba maghiară.  Contactului îndelung între cele două popoare a dus la influenţe lingvistice reciproce în lexic, şi în mică măsură, în formarea cuvintelor.

“Începuturile onfluenţei limbii maghiare datează din secolul al XI-lea. Elementele lexicale de origine maghiară se îmart în: o parte care se întâlneşte, exclusiv, în graiurile din Transilvania, şi o altă parte care se află pe întreg teritoriul românesc”, susţine prof. univ. dr.Dumitru Draica.

Ovid Densuşian arată că numărul relativ mare de elemente lexicale maghiare răspândite pe întreg teritoriul lingvistic dacoromân se explică uşor, ţinând seama de  trecutul istoric al ţărilor româneşti, între populaţia din Transilvania şi cea din Muntenia şi Moldova, păstrându-se legături permanente, variate.

Regionalisme din Ardeal

fedeu=capac

bolund=nebun

laibăr=haină ţărăneasc până în talie

gherbevos=fierul de la sobă

cios = paznic de hotar, pădurar,

goz = nutreţ pentru vite, gunoi,

şuşorcă = pănuşă, foi de ştiulete,

tenchi = porumb,

zádie= şorţ, catrinţă,

cotătoare = oglindă,

chefe = perie,

ciont = os,

badoc = bidon, vas,

budigăi = chiloţi,

lipideu = cearceaf,

cocioane = piftie,

bendéu = burtă,

cinoş = chipeş, frumos,

nialcoş = cochet, elegant,

piscoş = murdar

barmoş=catifea

Mai puteti citi:

De ce dau moldovenii cep la „poloboc“ şi se hrănesc cu „chişcă“. 20 de cuvinte în dulcele grai moldovenesc pe care ceilalţi români nu le înţeleg

„Am do făcut“ şi „m-am pro întors“, expresiile care îi fac pe bănăţeni unici. Bănăţenii de munte îşi culcă oaspeţii în soba gi la drum şi le dau coleăşă şi răchie

„No!”, semnul că ardelenii au nevoie de „hodină” înainte de a spune ceva. Curiozităţile graiului dintre Carpaţi