Cea mai gravă problemă de gramatică a României contemporane. Când folosim prepoziţia „pe“ în faţa pronumelui „care“
0Profesorul de limbă română Carmen Berindei, fost cadru didactic la Colegiul „Emil Racoviţă” din Iaşi, a explicat pentru „Adevărul” cum ne dăm seama, printr-un test simplu, când trebuie să folosim prepoziţia „pe“ în faţa pronumelui relativ „care“.
Profesorul de limbă română Carmen Berindei, fost cadru didactic la Colegiul „Emil Racoviţă” din Iaşi, a explicat pentru „Adevărul” că una din cele mai întâlnite greşeli de limbă este reprezentată de folosirea incorectă a acuzativului.
„În limba română, pronumele relativ «care», cu funcţia sintactică de complement direct, trebuie să fie însoţit mereu de prepoziţia «pe». Regula sigur că este valabilă şi în vorbire şi în scris”, a arătat profesorul.
În plus, profesorul arată că pentru a „verifica” forma corectă a substantivului pe care îl folosim într-o frază, putem folosi un „test” simplu: vedem la ce întrebare răspunde. Astfel, dacă substantivul la care facem referire răspunde la întrebările „cine?”, „ce?”, folosim „care”. Dar dacă substantivul răspunde la întrebarea „pe cine”, „ce”, folosim „pe care”.
În emisiunea „Doar o vorbă să-ţi mai spun”, de la TVR, filologul român George Pruteanu, explica pe 1 iunie 2006, că „mulţi vorbitori uită cuvântul «pe»”.
„Lucrurile stau în felul următor. Dumneavoastră spuneţi un cuvânt. Acel cuvânt poate să fie un substantiv. El poate să mai apară o dată în ceea ce aveţi de zis sub forma de pronume. Ei, aici e aici. Dacă mai apare o dată sub forma de pronume, e musai să puneţi un «pe» înainte de «care». De pildă: omul care l-am întâlnit. Hopa! Aţi văzut? Substantivul se reia sub forma acelui pronume mititel, dar important: l-: care l-am... Aşa că e foarte probabil, e chiar sigur, că nu e bine cum am zis eu: «omul care l-am întâlnit». Nu e bine. Trebuia cu «pe»: «omul pe care l-am văzut»; «omul pe care l-am întrebat»”, preciza filologul George Pruteanu.
Dacă substantivul este de genul feminin, lucrurile stau la fel. „De pildă, vă dă prin cap să vorbiţi de soţia dumneavoastră şi ziceţi: «Femeia care o iubesc este soţia mea...». «Femeia pe care o iubesc este soţia mea». Vedeţi? Substantivul femeia e reluat prin prenumele «o»: pe care o iubesc”, spunea Pruteanu. Filologul accentua că, dacă folosim aceeaşi regulă şi la plural, suntem cineva, „nu mai semănăm cu toţi nepricopsiţii care umplu de dimineaţa până seara micile ecrane”.
Citeşte şi: