Satul-fantomă din Munţii Poiana Ruscă, locul ascuns unde nu mai stă nimeni. Cum a dispărut Mosoru de pe hartă
0
Mai multe sate părăsite complet sunt ascunse de pădure, pe crestele Munţilor Poiana Ruscă. În Mosoru, până în urmă cu câţiva ani, doar un localnic mai ţinea în viaţă aşezarea, însă în prezent pâlcul de case a ajuns pustiu.
Călătorii care urcau în anii trecuţi în Mosoru, o aşezare de pe o creastă a Munţilor Poiana Ruscă, îl puteau întâlni aici pe Simion Andrei, singurul localnic rămas de la începutul anilor 1990 în cătunul ascuns în pădure. Nea Nică, aşa cum se prezenta bătrânul, a trăit toată viaţa într-o căsuţă de cărămidă, dintre cele 12 ale satului din Ţinutul Pădurenilor, şi s-a ocupat cu dulgheritul. În primii ani ai regimului comunist, când a început depopularea cătunelor, în Mosoru locuiau peste 50 de oameni, iar în vecinătatea pâlcului de case funcţiona şi o şcoală.
Lăsat fără iluminat electric, fără un drum accesibil, fără sursă de apă, alta decât un izvor ce străbate valea din apropiere, satul „s-a stins” aproape complet în deceniile următoare. Localnicii crescuţi pe crestele munţilor au migrat spre Hunedoara, oraş aflat în continuă dezvoltare industrială în primele decenii de comunism.
Simion Andrei a plecat ultimul, în urmă cu doi ani, la un azil, spun ciobanii care îl cunoşteau. Căsuţa lui a rămas cea mai bine întreţinută din clădirile ridicate la începutul secolului trecut pe creastă. Unele s-au dărâmat între timp, cu trecerea timpului, iar din altele au rămas fără acoperişuri şi ferestre.
În satul izolat mai ajung uneori doar ciobanii şi tăietorii de lemne, pe un drum forestier care porneşte de la intrarea în comuna Topliţa şi urcă aproape continuu, vreme de două ore pe jos, până la casele din Mosoru. În Munţii Poiana Ruscă şi alte foste sate din păduri au rămas fără niciun locuitor, iar natura le-a dezintegrat, luând stăpânire asupra lor.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Ruinele unei biserici vechi, care poartă ca pecete o inscripţie stranie, şi câteva case prăbuşite parţial, ascunse de vegetaţia abundentă, au rămas mărturii ale existenţei satului Curpenii Silvaşului, un loc tainic părăsit complet de mai multe decenii, unde natura a creat peisaje fascinante.
Satul Alun din numără mai puţin de cinci locuitori, deşi are peste 50 de case, părăsite în ultimele decenii, o carieră şi un drum de marmură, dar o istorie bogată în evenimente. Câteva scrisori vechi, păstrate de peste şapte decenii, reconstituie frânturi din povestea comunităţii care a dat viaţă locului de la poalele Munţilor Poiana Ruscăi.
În ultimele două decenii, numărul şcolilor din satele Hunedoarei s-a redus de la 462 la doar 52, potrivit Institutului Naţional de Statistică. Multe dintre clădirile fostelor unităţi şcolare au rămas în conservare, în aşteptarea unor vremuri mai bune. Altele au ajuns grajduri şi ruine.
O serie de fotografii realizate la începutul anilor anilor 1930 în satele din Ţinutul Pădurenilor arată cum întâmpinau localnicii iernile grele. Imaginile au fost păstrate în arhivele Muzeului Etnografic al Transilvaniei.
Se încarcă comentariile...
