Revoltele cumplite din anii colectivizării. Cum s-au răzbunat ţăranii rămaşi fără pământ şi recolte

Imagini de arhivă. Colectivizare.

Colectivizarea s-a numărat printre cele mai dure măsuri luate de regimul comunist şi a dus la nenumărate revolte ale ţăranilor.

Colectivizarea, cea mai dură măsură luată de autorităţile comuniste cu privire la proprietarii de pământuri din satele României, a însemnat confiscarea a aproape tuturor proprietăţilor agricole private şi comasarea lor în ferme administrate de stat. Procesul a urmat modelul sovietic, dar a demarat cu dificultate, din cauza refuzului a numeroşi români de a-şi ceda terenurile. Violenţele şi represiunile asupra celor care s-au opus colectivizării, deseori numiţi „chiaburi” şi „duşmani ai poporului” au fost adesea cumplite.

Numeroase revolte ale ţăranilor au fost înăbuşite în sânge de trupele de Securitate, Miliţie şi Jandarmerie. Zeci de mii de oameni au sfârşit în închisorile comuniste sau deportaţi din ţinuturile natale din vestul ţării în zone pustii, nelocuite, unde pentru mai mulţi ani au fost siliţi să supravieţuiască. La începutul anilor ´50, în toiul colectivizării, au izbucnit o mulţime de revolte, cele mai multe dintre ele ţinute sub tăcere de autorităţi. Arhivele vremii păstrează mărturii despre acestea:

Primăria devastată, miliţianul împuşcat

În vara anului 1951, fermierii din satele Arcuş, Bodoc şi Ghidfălău, din raionul Trei Scaune s-au răsculat împotriva autorităţilor comuniste şi au încercat să îşi recapete cu forţa pământurile şi utilajele agricole. „Au invadat primăria şi au distrus noile arhive, care conţineau documente şi contracte cu privire la colectivizare. Un poliţist a fost împuşcat, după ce înainte a ucis un băiat care a dat semnalul revoltei, trăgând clopotuele bisericii. Situaţia a fost readusă sub control abia după sosirea unui detaşament militar din Stalin (Braşov) şi revolta s-a sfârşit prin arestări în masă”, se arăta într-un document din 1951, păstrat în arhivele Radio Europa Liberă (RFE). Incidente similare au izbucnit şi în alte comune, oamenii fiind nemulţumiţi şi de faptul că după colectivizare, din recoltele obţinute o ridicol de mică parte le era alocată fermierilor.

Căpitanul de Miliţie linşat de ţărani

În vara anului 1950, activiştii de partid şi miliţienii răvăşeau satele din jurul oraşului Târgu Jiu pentru a răspândi propaganda colectivizării şi a verifica recoltele pe care le produceau gospodăriile agricole colective. Mulţi dintre ei se întorceau acasă cu oase rupte, ca urmare a reacţiei ţăranilor. În satul Pisc, un conflict dintre ţărani şi autorităţile comuniste s-a transformat în scurt timp, într-o revoltă în urma căreia doi miliţieni au fost ucişi şi altul rănit grav. „În faţa oamenilor din ce în ce mai furioşi, căpitanul Mihăilescu a crezut că dacă va scoate revolverul strălucitor şi îl va îndrepta spre ei, îi va potoli. Însă psihologia sa a fost defectuoasă, pentru că sătenii l-au înjunghiat mortal, în timp ce adjunctul său Brăiloiu a fost rănit grav, iar un alt miliţian a fost ucis. Restul miliţienilor, incapabili să facă faţă sătenilor, şi-au luat tălpăşiţa. În timp ce alte trupe de miliţie au început să sosească, ţăranii s-au retras în pădure, împreună cu femeile lor şi copiii, iar pentru cinci zile, satul Pisc a rămas pustiu, cu excepţia trupelor de Miliţie care patrulau pe uliţe”, se arăta într-un document din 1950, păstrat în arhivele RFE. Peste 60 de săteni au fost arestaţi în urma revoltei, iar cei consideraţi capii revoltei au fost executaţi, potrivit autorilor mărturiei.

Magazinele comunelor golite de ţărani

În vara anului 1953, revolte spontane au izbucnit în mai multe sate din Oltenia, în vremea recoltelor. Într-unul dintre acestea, mulţimea a devastat magazinele săteşti, arătau mărturiile păstrate în arhive. „Oamenii au procedat astfel încât să prevină arestarea vreunuia dintre ei. Fiecare dintre săteni a adus cu el o frânghie pentru a lega încuietorile magazinelor şi au tras până când acestea au fost distruse. Odată intraţi în magazine, au luat toate bunurile. Miliţia, care a intervenit mai târziu, a fost neajutorată pentru a acţiona în faţa mulţimilor, a întregului sat. Forţele de ordine au părut speriate de aceste demonstraţii de masă ori au primit dispoziţii să se retragă”, arăta un raport păstrat în arhivele RFE.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Mărturii terifiante despre opresiunea din comunism: pastorul închis doi ani în morga închisorii, chiaburul mort în temniţă după ce a înjurat partidul

Filmul crimelor comise de Armata Roşie în România după 23 august: femei împuşcate în cap sau călcate cu camionul de sovietici, execuţii mafiote, violuri

Bancul interzis de comunişti pentru care românii erau trimişi în închisoare