Portretele prostituatelor de lux din 1930. Cum arătau şi trăiau fetele care ofereau sex în bordelurile interbelice
0
Zeci de prostituate îşi vindeau trupurile în Hunedoara de la începutul anilor 1930, iar dosarele de anchetă în care acestea au fost cercetate au păstrat mărturii despre modul lor de viaţă, dar şi fotografii inedite ale tinerelor.
Documente din Arhivele Naţionale – Hunedoara arată că în Hunedoara anilor 1930 câteva zeci de tinere prostituate s-au aflat în evidenţa Comisariatului de Poliţie, multe dintre ele nefiind de loc din oraş. Cele mai multe au relatat că au început practicarea prostituţiei de la vârsta de 16 ani, din lipsa mijlocacelor de existenţă şi a mizeriei în care trăiau, unele, în schimb, afirmau că practicau prostituţia din plăcere sau din pasiune.
Multe dintre tinere, arată documentele vremii, au practicat prostituţia şi în alte oraşe din Transilvania, lucrând în acelaşi timp în restaurante şi hoteluri. Alteleau venit din Deva, după ce fuseseră date afară din casele de toleranţă care au funcţionat în oraş. Cel puţin patru localuri şi bodegi din Hunedoara ofereau găzduire tinerelor. Luate în evidenţa Poliţiei şi supuse unor consultaţii medicale, unele dintre ele au diagnosticate cu boli venerice: blenorangie şi şancăr. Unele dintre prostituatele hunedorene recunoşteau că aveau amanţi. De asemenea, afirmau că trăiesc din prostituţie şi din bacşişurile primite de la clienţii mulţumiţi. În 1936, prostituţia a fost scoasă în afara legii, dar casele de toleranţă şi-au continuat activitatea în anii următori.
Iată câteva dintre mărturiile consemnate de Comisariatul de Poliţie Hunedoara, în anii 1930:
Floarea Meluţ, de 18 ani, venită din Sighetul Marmaţiei, declara că practica prostituţia pentru a-şi câştiga existenţa şi că era întreţinută de patronul unei case de toleranţă din Hunedoara, care o obliga să se prostitueze. De un an, a început să se prostitueze, în Sighetul Marmaţiei, apoi în Oradea şi în Hunedoara. Din banii obţinuţi, tânără îşi plătea chiria şi hrana, conform declaraţiei din 9 august 1932, păstrată la Arhivele judeţului Hunedoara. Ea a cerut să fie angajată pe un post de chelneriţă la o bodegă din Hunedoara.
Elisabeta Virgheti, de 18 ani, avea porecla Bobo şi era născută în Budapesta. Era de profesie chelnereasă. „A fost desfrânată la vârsta de 15 ani de un plutonier din Cluj, de la Regimentul de Infanterie, cu care a trăit împreună”, arăta în declaraţia dată Comisariatului de Poliţie Hunedoara. Se prostitua de la 17 ani, din lipsa mijloacelor de existenţă. Şi-a vândut trupul în Turda, Deva şi Hunedoara. Ultimul domiciliu al tinerei a fost la o casă de toleranţă din Deva, iar în 1932 s-a mutat în Hunedoara, la o altă casă de toleranţă, unde primea hrană şi îmbrăcăminte de la patron. Primea un avans de 500 de lei pentru serviciile prestate, se arăta în dosarul din 1932.
Floarea Feher, o altă chelnereasă din Hunedoara, audiată de Poliţie, declara că avea 25 de ani şi s-a născut în Satul Mare. A fost dezvirginată la vârsta de 13 ani de un funcţionar din Satu Mare, iar din 1931 a început să practice prostiuţia din plăcere. A fost prostituată în Mediaş, Orăştie, Deva şi Hunedoara. Lucra gratuit, însă primea de la Oscar Iacob, patronul bodegii în care presta serviciile sexuale chirie, hrană şi efecte vestimentare, se arăta în declaraţia din 1932.
Florica Bela, de 21 de ani, din Deva, lucrase chelneriţă la localul Apolo din Petroşani şi într-un restaurant din Haţeg, iar de doi ani practica prostituţia, „din cauza mizeriei în care trăia”. Se mai prostituase în Petroşani şi Haţeg, a suferit de boli venerice şi a fost tratată la spitalul din Deva. Era întreţinută de patron şi se prostitua la Restaurantul Corvin din Hunedoara, se arăta în dosarul din 1932.
Magdalena Muller, chelnereasă, de 19 ani, declara la Comisariatul de Poliţie Hunedoara, că fusese deflorată de soţul său, în urmă cu un an, şi apoi a ales să se prostitueze din cauza mizeriei.
Prostituţie „din pasiune”
Iuliana Novac, cameristă, avea 27 de ani şi începuse să practice prostituţia cu trei ani mai devreme, pentru a-şi asigura mijloacele de existenţă. Îşi mai oferise serviciile sexuale contra cost în Gherla, Bistriţa, Arad, Lipova şi Hunedoara, potrivit dosarului din anul 1932.
Iuliana Gaida avea 19 ani şi era angajată cameristă la hotelul Thaurus. Ea declara că „a fost desfrânată la 16 ani, în Braşov, de către un necunoscut”, iar prostituţia o practica „din pasiune”. Se mai prostituase în Alba Iulia, Târgu Mureş, Braşov, Deva şi fusese de două ori internată în spital cu boli venerice, potrivit răspunsurilor date în interogatoriul din 1932.
Margit Antal avea 20 de ani, provenea din Mediaş, fusese deflorată în urmă cu un an şi a început să se prostitueze pentru a-şi întregi veniturile. Declara că s-a mai prostituat la Mediaş, Alba Iulia, Sighişoara şi Orăştie.
Margareta Szilagyi avea 19 ani şi era chelneriţă, iar prostituţia o practica de la 16 ani, vârsta la care fusese „desfrânată” de un militar. Motivul invocat era lipsa mijloacelor de trai, potrivit dosarului Comisariatului de Poliţie Hunedoara, din 1934.
Elisabeta Bukos avea 21 de ani, iar de doi ani practica prostituţia în Hunedoara pentru a-şi câştiga existenţa. Declara că trăia din bacşiş.
Maria Liebovici, chelneriţă, de 25 de ani, practica prostituţia de patru ani, pentru a-şi asigura existenţa. Era cameristă la Hotel Central şi trăia din bacşişul clienţilor, potrivit declaraţiei sale din 1934.
Iosefina Mahnici avea 25 de ani, iar cu patru ani mai devreme începuse să se prostitueze, pentru a-şi câştiga existenţa. Lucra la Restaurantul Central din Hunedoara.
Elisabeta Mocan avea 18 ani, nu ştia să scrie şi să citească, iar cu doi ani în urmă a început să se prostitueze, de bună voie, potrivit declaraţiei sale. Era angajată la Restaurantul Strauss, care îi asigura masa şi cazarea, avea un amant şi trăia din bacşiş.
Floare Pintea avea 24 de ani, iar de la vârsta de 20 de ani se prostitua „de bună voie, din pasiune”. Declara că fusese desfrânată de un ofiţer şi că bodega din Hunedoara la care lucra îi asigura masa şi cazarea.
Vă recomandăm şi:
Prostituţia era un fenomen greu de controlat în perioada interbelică şi în anii 1940, când activitatea caselor de toleranţă era interzisă sub sancţiuni aspre. O serie de documente păstrate la Arhivele Naţionale - Hunedoara şi numeroase relatări din presa vremii arată îngrijorarea autorităţilor faţă de numărul mare al tinerelor care îmbrăţişau depravarea din bordeluri.
Mai multe oraşe din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească erau descrise în culori sumbre de către călătorii străini din secolele trecute, care le considerau locuri ale depravării, unde numărul prostituatelor era impresionant, iar femeile uşoare aduceau adevărate nenorociri.
Regele Carol al doilea şi fiul său Mihai, cel care avea să îi urmeze la tron, au vizitat Hunedoara în toamna anului 1934. Castelul Corvinilor şi Ulpia Traiana Sarmizegetuza au fost locurile de interes pentru familia regală, întâmpinată de un număr impresionant de localnici.
Se încarcă comentariile...
