FOTO Poveste tristă de Paşte: ultimii cinci creştini din Gialacuta şi satul rămas fără biserica veche de trei secole

FOTO Poveste tristă de Paşte: ultimii cinci creştini din Gialacuta şi satul rămas fără biserica veche de trei secole

Ana Rusu îşi trăieşte bătrâneţea în singurătate. FOTO: D,Guţă ADEVĂRUL.

Într-un cătun de munte, cinci bătrâni, ultimele suflete din Gialacuta, aşteaptă cu tristeţe venirea Paştelui. Izolarea de lume îi copleşeşte acum, mai mult ca oricând, fiind primul an în care nu vor putea merge la slujba de Înviere la biserica din sat, arsă complet anul trecut.

Ştiri pe aceeaşi temă

Peisajul satului hunedorean Gialacuta, vechi de trei secole, este sumbru, chiar şi în preajma Sărbătorilor Pascale.

În cătunul de munte situat la 30 de kilometri de municipiul Deva, locuiau în trecut o sută de familii. Cu timpul, cei mai mulţi dintre săteni au plecat să lucreze în Deva şi în împrejurimi şi şi-au abandonat definitiv locurile natale. Aşa a ajuns Gialacuta un sat cu doar cinci oameni, toţi vârstnici şi aproape neputincioşi. Îşi fac de lucru prin casele vechi, apăsate de vremuri, în ogrăzile în care străinii nu au mai călcat cu lunile, pe drumurile pustii pe care ies, uneori, însoţiţi de animele şi în cimitir, unde sătenii, câţi au mai rămas, şi-au petrecut morţii ultimilor ani.

Au plâns după biserica lor
În Gialacuta, timpul nu a mai adus nicio schimbare în bine. În urmă cu un an, bătrânii au privit neputincioşi cum un incendiu de vegetaţie, izbucnit în preajma bisericii lor vechi, a mistuit-o în întregime.

„Niciunul dintre noi nu a avut puterea să stingă flăcările. Biserica ardea, iar noi priveam spre dealul acoperit de fumul gros şi plângeam. A mistuit-o cu totul”, îşi aminteşte Ana Rusu (85 de ani), una dintre localnicele rămase în sat.

Femeia nu a mai ieşit din Gialacuta de aproape un an. Locuieşte la poalele dealului pe care fusese ridicată bisericuţa veche din secolul al XVII-lea.

Până la distrugerea lăcaşului sfânt, n-a fost duminică în care Ana să nu se numere printre creştinii ce îi treceau pragul. După ce biserica s-a prăbuşit în flăcări, bătrâna nu a mai urcat pe dealul acesteia. Nu şi-a pierdut însă credinţa, chiar dacă aşteaptă Paştele mai întristată ca în anii trecuţi. „Am pus să coc cozonaci. Şapte cozonaci şi pască. Nu ştiu pentru cine o să îi fac, pentru că aici nu mai ajunge nimeni, dar vreau să simt şi eu că e sărbătoare, chiar şi fără biserică”, spune bătrâna.

”Aştepttăm să ne ducem şi noi odată cu satul”
Pe Ana Rusu o despart câteva dealuri, un drum întortocheat şi o mulţime de case părăsite, de vecina ei cea mai apropiată, Viorica Manea. Bătrâneţea le împiedică pe cele două să se mai viziteze. Viorica are 87 de ani şi abia se poate mişca prin curtea casei. Nu mai iese decât la poartă, atunci când trecătorii se opresc în faţa casei sale.

Nici pentru ea, Paştele nu pare să aducă prea multe speranţe. „Fiul mi-a murit în urmă cu 13 ani, iar, de atunci, port durerea asta, cu gândul la el. Noi am rămas aici puţini şi cu toţii suntem trişti. Aşteptăm să ne ducem şi noi, o dată cu satul”, spune vârstnica. S-a pregătit totuşi, cum se cuvine, pentru Paşte. Şi-a curăţit curtea, va face prăjituri şi a strâns ouă pentru încondeiat. De biserica din sat nu mai vrea să ştie, pentru că a plâns şi ea după aceasta. „O să vină nepoţii să îmi aducă Paşte şi poate preotul”, speră femeia.

Duşi la Înviere cu maşina
În Săptămâna Mare, preotul Duţu Ilea, cel care a slujit la biserica din Gialacuta, a bătut la porţile localnicilor rămaşi în sat pentru a-i împărtăşi. Părintele a venit tocmai din Oradea şi le-a adus alimente şi prescură sătenilor, spune el, pentru a-i îmbucura. „Am venit să îi chem pe oameni la biserică de Paşte, în satele vecine Furcşoara şi Căbeşti. Le ridic moralul pentru că au nevoie de credinţă, în situaţia tragică în care se află acum satul lor”, spune preotul. Duţu Ilea povesteşte că, în anii trecuţi, când numărul localnicilor era aproape dublu, toţi cei nouă săteni veneau la slujbele de duminică, ţinută în biserica monument istoric.

Sătenii din Gialacuta care vor să participe la slujba de Înviere, vor fi duşi, cu maşina Primăriei Brănişca, în satele vecine.

Vă recomandăm şi:

FOTO Povestea satelor strămutate pentru lacul Cinciş şi a statuilor misterioase, salvate de furia apelor

FOTO Un castel al nobililor din Ţara Haţegului a devenit un monument al groazei şi nepăsării

Incredibila poveste a lui Franz Nopcea: savantul excentric până la ultimul glonţ

FOTO Povestea fără happy-end a castelelor ultimilor baroni din Ardeal

FOTO Povestea celei mai vechi biserici de piatră din ţară: Biserica Densuş, ridicată pe locul unui templu păgân al romanilor


 

 Gialacuta  a ajuns un sat cu doar cinci oameni, toți vârstnici și aproape neputincioşi, în timp ce multe dintre case au fost abandonate. D.G.

Imagini din aceeasi galerie
  •  Gialacuta  a ajuns un sat cu doar cinci oameni, toți vârstnici și aproape neputincioşi, în timp ce multe dintre case au fost abandonate. D.G.
  • Viorica are 87 de ani şi abia se poate mişca prin curtea casei. Nu mai iese decât la poartă, atunci când trecătorii se opresc în faţa casei sale. D.G.
  • Oamenii îşi fac de lucru prin casele vechi, apăsate de vremuri, în ogrăzile în care străinii nu au mai călcat cu lunile, pe drumurile pustii pe care ies, uneori, însoţiţi de animele şi în cimitir, unde sătenii, câţi au mai rămas, şi-au petrecut morţii ultimilor ani. D.G.
  • O casaă părăsită poartă pe perete un ştergar cu o scenă biblică. D.G.
  • Femeia nu a mai ieşit din Gialacuta de aproape un an. Locuieşte la poalele dealului pe care fusese ridicată bisericuţa veche din secolul al XVII-lea. D.G.
  • „Am pus să coc cozonaci. Şapte cozonaci şi pască. Nu ştiu pentru cine o să îi fac, pentru că aici nu mai ajunge nimeni, dar vreau să simt şi eu că e sărbătoare, chiar şi fără biserică”, spune bătrâna.  D.G.
  • Niciunul dintre noi nu a avut puterea să stingă flăcările. Biserica ardea, iar noi priveam spre dealul acoperit de fumul gros şi plângeam. A mistuit-o cu totul”, îşi aminteşte Ana Rusu (85 de ani) D.G.
  • Casele din sat sunt vechi de circa 200 de ani. D.G.
  •  În cătunul de munte situat la 30 de kilometri de municipiul Deva, locuiau în trecut o sută de familii. D.G.
  • În urmă cu un an, bătrânii au privit neputincioşi cum un incendiu de vegetaţie, izbucnit în preajma bisericii lor vechi, a mistuit-o în întregime. D.G.
  • Cu timpul, cei mai mulţi dintre săteni au plecat să lucreze în Deva şi în împrejurimi şi şi-au abandonat definitiv locurile natale. D.G.
  • Peisajul satului hunedorean Gialacuta, vechi de trei secole, este sumbru, chiar şi în preajma Sărbătorilor Pascale. D.G.
  • În urmă cu un an, bătrânii au privit neputincioşi cum un incendiu de vegetaţie, izbucnit în preajma bisericii lor vechi, a mistuit-o în întregime. D.G.
  • În Săptămâna Mare, preotul Duţu Ilea, cel care a slujit la biserica din Gialacuta, a bătut la porţile localnicilor rămaşi în sat pentru a-i împărtăşi. D.G.
  • În Gialacuta, timpul nu a mai adus nicio schimbare în bine. D.G.
Distribuie imaginea
citeste totul despre: