FOTO Secretele adăpostului antiatomic construit pentru a salva Hunedoara de bombele americanilor. Mega-construcţia subterană din vremea Războiului Rece
0Adăpostul antiatomic din Hunedoara a rămas, la peste jumătate de secol de la crearea lui, unul dintre cele mai misterioase locuri din municipiu: un obiectiv fascinant prin secretele şi imensitatea sa, care în viitor ar putea deveni o atracţie turistică importantă.
Adăpostul antiatomic din Hunedoara are o poveste fascinantă. A fost săpat într-o stâncă de calcar dolomitic, în vecinătatea Castelului Corvinilor, însă a rămas aproape necunoscut localnicilor. Cei care ajung în dreptul stâncii unde se află intrarea în adăpostul antiaerian pot vedea doar o uşă de fier, vopsită în verde, încuiată cu lacăt.
Uşa metalică dă spre un coridor subteran, un fel de anticameră la capătul căruia o uşă blindată păzeşte intrarea în reţeaua de tuneluri a adăpostului. Acestea au în total peste 500 de metri lungime şi formează un imens “H”, care se afundă în măruntaiele pământului. În adăpost există un centru de comandă şi o cameră de comunicaţii, iar câteva zeci de lăzi goale, în care se aflau în trecut măşti de gaze, amintesc de Războiul Rece. Aerul din tuneluri este greu, sistemul de ventilaţie nefiind funcţional în prezent. Constantin Trăilă, hunedoreanul care are în grijă imensa construcţie subterană, explică rolul reţelei de ventilaţie din tuneluri. “Prin conductele din tavan venea aerul proaspăt, iar cele de jos captau aerul cu impurităţi, pentru a asigura ventilaţia”, a povestit inspectorul de Protecţie Civilă.
Uşile blindate
Adăpostul antiatomic a fost construit în anii 1960, când Hunedoara atrăgea atenţia marilor puteri ale lumii, datorită combinatului siderurgic care producea peste un milion de tone de oţel anual. În 1962, însuşi liderul sovietic Nikita Hruşciov vizitase Hunedoara, iar oraşul a cărui populaţie crescuse de la 5.000 la peste 50.000 de locuitori devenise unul dintre locurile strategice din România, datorită industriei siderurgice. Aproape un deceniu a durat construcţia adăpostului antiaerian şi antiatomic, afirmă Constantin Trăilă.
“A fost o unitate de geniu şi a avut ca scop adăpostirea populaţiei în caz de conflict armat. Peste 1.000 de persoane se puteau adăposti în el. Scopul acestor adăposturi, cum este şi cel de la Hunedoara, a fost de a proteja populaţia de bombardamentele aeriene şi de protecţie în cazul unui atac cu arme chimice. Tunelurile sunt dotate cu uşi blindate, cu instalaţie de ventilaţie şi de filtro-ventilaţie. De asemenea, exista posibilitatea să se branşeze aici un generator de curent, în cazul în care reţeaua electrică nu funcţiona, avea toalete care se scurgeau în fose exterioare şi vane care se puteau închide din interior, pentru a nu pătrunde aerul viciat”, a relatat Constantin Trăilă, inspector de Protecţie Civilă. Din fericire, susţine reprezentantul Primăriei Hunedoarei, nu a fost nevoie ca adăpostul să fie folosit vreodată.
Adăpostul a aparţinut iniţial fostului Combinat Siderurgic Hunedoara, iar când acesta s-a privatizat o parte din bunuri a revenit Primăriei Hunedoara, printr-o hotărâre de Consiliu Local Hunedoara. În 2007, În anul 2007 administraţia locală din Hunedoara a iniţiat un proiect ce privea reabilitarea lui completă, conform standardelor actuale, dar din lipsa finanţării, destul de ridicate la vremea respectivă, investiţia nu a mai fost realizată.
Reprezentanţii Primăriei Hunedoara au propus includerea municipiului pe lista destinaţiilor culturale europene în cadrul proiectul ATRIUM (Arhitectura Regimurilor Totalitare în secolul al XX-lea în Managementul Urban), iar adăpostul antiatomic se va afla pe lista locurilor de vizitat.
Hunedoara, înconjurată de unităţi de rachete antiaeriene
De la începutul anilor 1960, judeţul Hunedoara şi vestul ţării au fost apărate de patru divizioane de rachete antiaeriene, amplasate în Haţeg, Orăştie, Vadul Dobrii şi la Ilia, care alături de centru de comandă şi divizionul tehnic din Hunedoara compuneau Regimentul 15 de Rachete Anti Aeriene. Iniţial, divizioanele de foc au fost dotate cu complexul de rachete ,,Dvina”, înlocuit în anul 1985 de sistemul S-75M3 ,,Volhov”, ambele de provenienţă rusească. Centrul de comandă al Regimentului 15 de Rachete Antiaeriene s-a aflat în Hunedoara, iar în zilele Revoluţiei din 1989 a fost scena unui adevărat măcel.
Întreg Regimentul 15 R.R.A. Hunedoara a fost implicat în acţiuni militare în timpul Revoluţiei din 1989, iar din divizioanele de foc din zona Haţeg şi din Vadu Dobrii au fost lansate rachete spre ţinte false, neidentificate, care apăreau pe ecranele staţiilor de radiolocaţie. Evenimentele au avut loc din 22 decembrie 1989, deşi se luase măsura închiderii spaţiului aerian. Rachetele lansate din divizioanele Regimentului 15 RRA Hunedoara s-au autodistrus în aer. Unităţile din jurul Hunedoarei erau atacate terestru cu focuri intense de armă, de inamici necunoscuţi. În acelaşi timp erau „asediate” cu informaţii false, primite pe frecvenţe secrete, menite să convingă militarii de existenţa unui inamic. Unul dintre cei care au participat la evenimentele dramatice din zilele de foc ale revoluţiei a fost Ştefan Lala, fost căpitan şi locţiitor al comandantului unei unităţi militare din judeţul Hunedoara.
„Primeam note telefonice de un inedit inexplicabil, adică nu mai erau concepute după standardul cunoscut, aveau un conţinut cu totul bizar şi nu aveau nici o legătură cu activitatea nostră zilnică. Ni se cerea să trimitem în micul oraş de la poalele dealului unde era unitatea, un oraş de 15.000 de locuitori, trupe înarmate şi transportoare. Dacă aveam “trupe”, adică vreo 30 de soldaţi, noi transportoare nu aveam nici în poze. Acesta a fost motivul pentru care mi s-au părut bizare acele note telefonice. Apoi au început să apară note telefonice care ne avertizau că dintr-o anumită direcţie se îndreptau spre noi coloane de tancuri necunoscute care se pare că ne vor fi ostile… Din nou am cerut eşaloanelor superioare să-mi confirme informaţiile şi din nou acestea nu s-au adeverit”, a relatat Ştefan Lala, pe blogul denisuca.com.
Soldaţii au săpat tranşee şi s-au pregătit de război
La un moment dat, povesteşte fostul militar, cei din unitatea au primit o informaţie că în apropierea ei s-a prăbuşit un elicopter. Au verificat, dar nota informativă nu s-a confirmat. „În urma tuturor acestor ameninţări şi informaţii care veneau ca un adevărat flux, s-a luat hotărârea de a se forma un sistem de apărare a unităţii prin tranşee şi şanţuri de apărare, în care stăteau cu schimbul atât militarii în termen, cât şi cadrele, după sistemul de gardă, adică în schimburi din trei în trei ore. Cu muniţie de război şi cu foc fără avertisment, locuitorii oraşului erau informaţi de primărie să nu se apropie de unitate pentru că suntem în stare de război şi se va trage asupra oricui va încerca să se apropie de unitate. După ce am ieşit din serviciul de zi pe unitate, am intrat în tranşee cot la cot cu soldaţii, am primit o groapă şi misiunea de luptă: “Nu trece nimeni pe aici!”. Dar cine ar fi vrut să intre în unitate, mai ales în asemenea condiţii?”, a relatat Ştefan Lala.
Între 22 decembrie 1989 şi 26 decembrie 1989, cele două unităţi militare învecinate de la marginea Hunedoarei, regimentul – U.M. 01933 şi divizionul tehnic – U.M.01852, au fost atacate cu focuri de armă. Au căzut victime actelor teroriste maiorul post-mortem Stîngă Ioan Mircea, ucis în 23 decembrie 1989 cu o rafală de mitralieră, sublocotenent post-mortem Merticaru Dumitru, împuşcat în cap în 22 decembrie 1989, sublocotenent post-mortem Cotfas Aurel Marinel, sublocotenent post-mortem Lazăr Rotaru, tineri soldaţi ucişi prin împuşcare în 23 decembrie 1989. De asemenea, sublocotenentul post-mortem Cristea Valeriu, din aceeaşi unitate, a fost doborât în zona urbană a Hunedoarei, prin împuşcare cu muniţie explozivă. Vinovaţii pentru aceste crime nu au fost descoperiţi.
Vă recomandăm şi:
În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, militarul Călin Morariu a fost găsit mort, după ce fusese înecat într-unul din şanţurile de scurgere ale fabricii Plafar din Orăştie. Tânărul de 24 de ani a fost singura victimă înregistrată în Orăştie în timpul evenimentelor din decembrie 1989, însă împrejurările morţii sale au fost trecute sub tăcere.
Fosta unitate de artilerie antiaeriană şi rachete din Vadu Dobrii a fost timp de mai multe decenii un loc interzis şi secret. Divizionul de foc avea menirea să apere Hunedoara şi împrejurimile ei de invaziile aeriene. De câţiva ani, cele peste 40 de clădiri, buncăre şi foste depozite de muniţie şi de rachete sovietice şi tehnică militară au fost părăsite. Cei care ajung aici pot vedea totuşi cum arăta o fărâmă a „Războiului Rece”.
Centrul de comandă al Regimentului 15 de Rachete Antiaeriene s-a aflat în Hunedoara, iar în zilele Revoluţiei din 1989 a fost scena unui adevărat măcel. La peste 25 de ani de la tragediile rachetiştilor hunedoreni, fosta unitate în care au activat este devastată. Locul secret unde erau asamblate rachetele aduse din URSS a fost distrus de hoţi, iar clădirile şi buncărele sale stau să se prăbuşească.
Se încarcă comentariile...
