Diversiunile ucigaşe din zilele Revoluţiei în Hunedoara: militari împuşcaţi în cap, rachete lansate spre ţinte false şi scene tragi-comice cu „Rambo“ din tranşee
0Şase oameni au murit în Hunedoara în zilele Revoluţiei de la 1989, iar un alt soldat a fost ucis în Orăştie. Niciuna dintre tragedii nu a fost elucidată în 26 de ani, însă martorii evenimentelor din decembrie 1989 vorbesc despre diversiuni menite să creeze teroare.
Hunedoara este oraş martir al Revoluţiei din decembrie 1989. Îşi are eroii ei, comemoraţi în fiecare an în preajma Crăciunului, iar monumentul amplasat în Parcul Tineretului le aminteşte trecătorilor numele celor care au murit în zilele de 22 – 23 decembrie 1989. Atunci, cinci militari şi un civil au fost ucişi în Hunedoara, în împrejurări stranii. La 26 de ani de la evenimente, criminalii nu au fost deconspiraţi, iar împrejurările tragediilor au rămas ţinute sub tăcere.
Între 22 decembrie 1989 şi 26 decembrie 1989, cele două unităţi militare învecinate de la marginea Hunedoarei, (regimentul – U.M. 01933 şi divizionul tehnic – U.M.01852), au fost atacate cu focuri de armă de persoane necunoscute.
Prima victimă a actelor teroriste a fost maiorul post-mortem Stîngă Ioan Mircea, ucis în dimineaţa de 23 decembrie 1989 cu o rafală de mitralieră. A fost împuşcat în spate şi în picior, iar colegii l-au găsit în poziţia chircită, cu pumnii strânşi şi buza muşcată.
Tot atunci, în aceeaşi unitate militară a fost găsit cadavrul sublocotenentului post-mortem Merticaru Dumitru, împuşcat în cap, de la mică distanţă.
În 23 decembrie au murit şi soldaţii Cotfas Aurel Marinel şi Lazăr Rotaru, ambii împuşcaţi. De asemenea, sublocotenentul post-mortem Cristea Valeriu, din aceeaşi unitate, a fost doborât în zona pieţei Obor a Hunedoarei, fiind împuşcat cu muniţie explozivă. Bărbatul a fost transportat la spitalul din Deva, unde a decedat. Muncitorul Ion Maruneac, de 22 de ani, a fost găsit împuşcat în Pădurea Chizid. Patru gloanţe i-au străpuns trupul. Ucigaşii celor şase nu au fost identificaţi.
Misterul uciderii sergentului din Orăştie
În Orăştie, în dimineaţa de 23 decembrie 1989, trupul neînsufleţit al militarului Călin Morariu a fost găsit într-un şanţ cu apă şi mâl. A fost o reglare de conturi, relatau apropiaţii lui, însă la fel ca în cazul victimelor din Hunedoara, ucigaşii nu au fost găsiţi. „Înainte cu câteva ore de a fi găsit mort, Călin Morariu spusese că şeful lor le transmisese militarilor să plece din zonă pentru că va fi o grozăvie, că va fi dezastru. Mi s-a părut ciudat. A doua zi dimineaţa, am găsit în apropierea canalelor de scurgere de la fabrica Plafar, unde lucram, o tablă de grad şi o bucată de curea militară ruptă”, a povestit un fost coleg al militarului, Vasile Muj.
Diversiunile care aduceau teroarea
Unităţile din jurul Hunedoarei erau atacate terestru cu focuri intense de armă, de inamici necunoscuţi. În acelaşi timp erau „asediate” cu informaţii false, primite pe frecvenţe secrete, menite să convingă militarii de existenţa unui inamic. Unul dintre cei care au participat la evenimentele dramatice din zilele de foc ale revoluţiei a fost Ştefan Lala, fost căpitan şi locţiitor al comandantului unei unităţi militare din judeţul Hunedoara.
„Primeam note telefonice de un inedit inexplicabil, adică nu mai erau concepute după standardul cunoscut, aveau un conţinut cu totul bizar şi nu aveau nici o legătură cu activitatea nostră zilnică. Ni se cerea să trimitem în micul oraş de la poalele dealului unde era unitatea, un oraş de 15.000 de locuitori, trupe înarmate şi transportoare. Dacă aveam “trupe”, adică vreo 30 de soldaţi, noi transportoare nu aveam nici în poze. Acesta a fost motivul pentru care mi s-au părut bizare acele note telefonice. Apoi au început să apară note telefonice care ne avertizau că dintr-o anumită direcţie se îndreptau spre noi coloane de tancuri necunoscute care se pare că ne vor fi ostile… Din nou am cerut eşaloanelor superioare să-mi confirme informaţiile şi din nou acestea nu s-au adeverit”, a relatat Ştefan Lala,
Soldaţii au săpat tranşee şi s-au pregătit de război
La un moment dat, povesteşte fostul militar, cei din unitatea au primit o informaţie că în apropierea ei s-a prăbuşit un elicopter. Au verificat, dar nota informativă nu s-a confirmat.
„În urma tuturor acestor ameninţări şi informaţii care veneau ca un adevărat flux, s-a luat hotărârea de a se forma un sistem de apărare a unităţii prin tranşee şi şanţuri de apărare, în care stăteau cu schimbul atât militarii în termen, cât şi cadrele, după sistemul de gardă, adică în schimburi din trei în trei ore. Cu muniţie de război şi cu foc fără avertisment, locuitorii oraşului erau informaţi de primărie să nu se apropie de unitate pentru că suntem în stare de război şi se va trage asupra oricui va încerca să se apropie de unitate. După ce am ieşit din serviciul de zi pe unitate, am intrat în tranşee cot la cot cu soldaţii, am primit o groapă şi misiunea de luptă: “Nu trece nimeni pe aici!”. Dar cine ar fi vrut să intre în unitate, mai ales în asemenea condiţii?”, a relatat Ştefan Lala, pe blogul denisuca.com.
Cum soldaţii aflaţi în unităţile militare aveau ordin să tragă „în tot ce mişcă” în timpul nopţii, în preajma unităţilor lor, au apărut mai multe incidente, unii rănindu-se între ei.
„Unul dintre colegi, care era pasionat de artele marţiale, primise ordin de la comandant să asigure paza de est a unităţii, de fapt un gard dezafectat de multă vreme care despărţea unitatea de o pădure. Ca să nu permită accesul cuiva înspre unitate, având în vedere lipsa plasei de gard, colegul meu a aplicat normele “Rambo” şi a tras nişte sârme din copac în copac, a luat grenade de la soldaţi şi le-a inserat din loc în loc, şi-a vopsit soldaţii din subordine cu negru de cărbune pe faţă şi i-a pus în posturi de pază, în aşa fel încât, dacă trecea vreun câine pe acolo, se declanşa iadul”, a relatat Ştefan Lala, pe blogul denisuca.com.
Din divizioanele de foc din zona Haţegului şi din unitatea de rachetişti din Vadu Dobrii au fost lansate rachete spre ţinte false, neidentificate, care apăreau pe ecranele staţiilor de radiolocaţie ca fiind formaţiuni de avioane de luptă, care nu aveau un zbor autorizat şi în mod normal trebuiau doborâte. Rachetele lansate din divizioanele Regimentului 15 RRA Hunedoara s-au autodistrus în aer, iar în alte cazuri nu au mai fost lansate pentru că ţintele au dispărut între timp de pe ecranele radarelor.
Vă recomandăm şi:
În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, militarul Călin Morariu a fost găsit mort, după ce fusese înecat într-unul din şanţurile de scurgere ale fabricii Plafar din Orăştie. Tânărul de 24 de ani a fost singura victimă înregistrată în Orăştie în timpul evenimentelor din decembrie 1989, însă împrejurările morţii sale au fost trecute sub tăcere.
Fosta unitate de artilerie antiaeriană şi rachete din Vadu Dobrii a fost timp de mai multe decenii un loc interzis şi secret. Divizionul de foc avea menirea să apere Hunedoara şi împrejurimile ei de invaziile aeriene. De câţiva ani, cele peste 40 de clădiri, buncăre şi foste depozite de muniţie şi de rachete sovietice şi tehnică militară au fost părăsite. Cei care ajung aici pot vedea totuşi cum arăta o fărâmă a „Războiului Rece”.
Centrul de comandă al Regimentului 15 de Rachete Antiaeriene s-a aflat în Hunedoara, iar în zilele Revoluţiei din 1989 a fost scena unui adevărat măcel. La peste 25 de ani de la tragediile rachetiştilor hunedoreni, fosta unitate în care au activat este devastată. Locul secret unde erau asamblate rachetele aduse din URSS a fost distrus de hoţi, iar clădirile şi buncărele sale stau să se prăbuşească.
Se încarcă comentariile...
