O viitoare stea: are auz perfect, voce plină, atitudine scenică. „În activitatea mea de profesor de canto nu am mai întâlnit un asemenea talent“
0Isabel Puiu (7 ani) este unul dintre copiii talentaţi ai României. Micuţa cântă de la 4 ani şi jumătate, având un repertoriu bogat şi în engleză. Profesoara ei de canto de la Şcoala de Arte din Galaţi o caracterizează ca având auz perfect, vocea plină, având deja capacitatea să atingă note foarte joase sau foarte înalte, şi o atitudine scenică impresionantă.
Pentru Isabel Puiu, elevă la şcoala gimnazială nr. 28 din Galaţi, cântatul este la fel de natural ca şi respiraţia. Când făcea primii paşi prin casă, se uita la reclamele de la televizor şi memora imediat textele, indiferent că erau vorbite sau cântate. „Deşi era doar un bebe în pampers, am remarcat că aşa cum se mişca ea atunci, ţinea foarte bine ritmul pe note. Atunci noi, ca părinţi, ne-am dat seama că are o înclinaţie spre muzică“, ne dezvăluie Luminiţa, mama micuţei artiste.
Primii paşi în muzică i-au fost îndrumaţi de Emilia Savu, profesoara sa de canto de la Şcoala de Arte din Galaţi, pe când avea doar patru ani şi jumătate, iar de atunci a câştigat cam tot ce poate câştiga un copil de vârsta ei, fie că vorbim de concursuri sau festivaluri naţionale şi internaţionale.
„Am învăţat multe melodii pe care le auzeam la radio, la grădiniţă. De la doi ani dansez şi cânt, pe melodiile pe care le vedeam în reclame“, ne spune Isabel cum a început aventura ei în lumea muzicii. Personalitatea fetiţei prinde viaţă imediat ce urcă pe scenă. La Isabel totul vine natural, fără efort.
„Auz perfect, voce plină, atitudine scenică nu mai spun. În activitatea mea de profesor de canto nu am mai întâlnit un asemenea talent“, este caracterizarea pe care i-o face Emilia Savu, profesoara care o pregăteşte la Şcoala de Arte de la vârsta de 6 ani. A impresionat şi la testarea penru admiterea la Şcoala de Arte, unde a cântat opt melodii, majoritatea în engleză, o performanţă pentru un copil atât de mic.
A câştigat 11 trofee
Trofeele cucerite de mica artistă până acum vorbesc de la sine. A câştigat aproape toate concursurile şi festivalurile naţionale şi internaţionale la care a participat, obţinând locul I, dar în special trofeul festivalului (superior locului I). Isabel şi-a adjudecat 11 trofee, printre care amintim locul I la Crystal Stars Music Fest (International Festival for Young Singers) de la Iaşi, trofeul festivalului la Festivalul „Mărul de Aur“, locul I la festivalul „Ceata lui Piţigoi“, trofeul festivalului la Festivalul Internaţional „Trixie“ din Bulgaria (2018), locul I la Festivalul Naţional de Muzică pentru Copii şi Adolescenţi (2017), marele trofeu la Criss Music Festival de la Galaţi (2018) şi trofeul de platină la festivalul „Duelul Minivedetelor“ de la Bucureşti (2018).
„Are deja abilitatea de a atinge note foarte joase sau foarte înalte. Pot spune că acum poate cânta orice gen muzical pe orice scenă a lumii, pornind de la rap, street dance şi până la rock şi pop. De multe ori, vine ea cu propuneri şi alegem împreună“, ne dezvăluie Emilia Savu. Isabel impresionează prin personalitatea puternică, dar şi printr-o sensibilitate pe măsură. În tot ceea ce face, îi place să improvizeze, fie că vorbim de cântece sau de mişcarea scenică, şi îi iese foarte bine.
Atât de bine, încât chiar şi unui ochi avizat îi este foarte greu să realizeze acest lucru, pentru că mica cântăreaţă face ca totul să fie uşor şi natural. Paradoxal, pentru Luminiţa, mama micuţei cântăreţe, cel mai valoros premiu este o menţiune obţinută de Isabel la un festival naţional organizat de Centrul Cultural din Brăila în 2017, unde mulţi copiii care câştigaseră alte concursuri de canto şi festivaluri nu au trecut nici măcar de preselecţie.
„Când a început festivalul, nu mă puteam ridica de pe scaun, toţi copiii care cântau erau atât de valoroşi, încât îmi spuneam că ultimul este cel mai bun, nu poate veni cineva mai bun decât el . Isabel a concurat cu 28 de copii la grupa ei de vârstă şi a obţinut în final locul patru, care mi se pare foarte onorant, ţinând cont de concurenţa pe care a avut-o“, ne dezvăluie Luminiţa.
Urcă pe scenă pentru suflet, nu pentru trofee
Majoritatea copiilor de vârsta ei care cântă, sunt nevoiţi să exerseze cel puţin o oră pe zi. Pentru Isabel este suficient doar să facă câteva exerciţii de încălzire a vocii, pentru că în trecut a avut câteva mici probleme cu gâtul. „Nu ştiam ce se întâmplă, răguşea foarte tare, am mers şi la doctor. Nu realizam atunci că acest efort vocal duce la răguşeală. Acesta a fost un motiv pentru a o duce la canto, pentru că făcând vocalize, antrenându-şi vocea, încălzind-o, a ajuns să şi-o protejeze. Ea oricum cântă, este în firea ei. Când îi vine inspiraţia şi starea respectivă, atunci se exprimă“, ne mărturiseşte mama micuţei cântăreţe.
Deşi are un palmares atât de bogat, Isabel cântă doar pentru că îi place şi muzica o completează, nu pentru a obţine neaparat noi trofee, iar părinţii o încurajează să facă acest lucru. La primul festival de muzică la care a participat s-a întâmplat şi un lucru amuzant. Obişnuită să urce pe scenă, să cânte şi să danseze, fără să o preocupe nimic altceva, Isabel stătea cu spatele la public, aproape indiferentă la festivitatea de premiere, unde câştigase, ca de obicei, marele premiu.
„Cântă pentru bucuria ei, trebuie să fie fericită pentru asta şi pentru că Dumnezeu i-a dat această voce, indiferent că luăm o medalie, o diplomă de participare, un trofeu sau nu. Ajungem la fel de fericiţi, plecăm la fel de fericiţi“, punctează mama micuţei artiste. Chiar şi acum, după atâtea competiţii câştigate, Isabel are publicul său de suflet-familia. Când este inspirată, oricine se nimereşte prin casă, fie că e mama, tata sau bunicii, are parte de o interpretare în primă audiţie. Melodiile pentru competiţii şi interpretarea scenică sunt în bună măsură aceleaşi, cu micile modificări pe care Isabel le face, aşa cum a obişnuit şi până acum, în funcţie de ce simte sau de inspiraţia de moment.
Între atâtea concursuri şi festivaluri, fetiţa îşi găseşte timp să facă şi balet, înot, patinaj, actorie, dans, pictură şi grafică. Chiar dacă este mică, părinţii îi respectă decizia de a cânta şi trăirile pe care le are, fără să neglijeze totuşi şcoala. „Atât timp cât îi face bine, noi suntem acolo să o sprijinim“, ne mărturiseşte mama micuţei cântăreţe, care o va susţine dacă Isabel va alege o carieră în muzică atunci când va fi suficient de mare pentru a lua o decizie.