FOTO Poveştile românilor anonimi care salvează refugiile şi cabanele din Carpaţi. O fac pe banii şi pe timpul lor, printr-un efort fizic de multe ori colosal
0
Membrii unor asociaţii de montaniarzi, precum „Om pe munte”, „Alps”, „Poveştile Carpaţilor” şi „Mecanturist”, sunt adevăraţi eroi pentru împătimiţii munţilor, dar aproape necunoscuţi pentru restul românilor. An de an, aceştia repară refugiile montane prin voluntariat, cu materiale cumpărate din donaţii proprii sau ale unor prieteni.
Nu o dată, în excursiile noastre montane, am auzit întrebarea „Oare cum au cărat până aici toate materialele astea din care e făcut/ă refugiul/cabana?”. Ei bine, deşi suntem cu toţii tentaţi să ne gândim la echipamente sofisticate şi la tehnologie ca-n filmele SF, în marea majoritate a cazurilor adăposturile montane sunt urmarea efortului necondiţionat al unor oameni care fac imens de mult bine, dar care se zbat într-un nemeritat anonimat.
Îi numim aici pe membrii asociaţiilor de montaniarzi din România (putem amintim „Om pe munte”, „Alps”, „Mecanturist”, „Poveştile Carpaţilor”, „Fun Hiking” însă lista poate continua cu zeci de nume), care an de an donează bani, fac chetă şi apoi se caţără în creierii munţilor, cu materialele şi cu sculele în cârcă, pentru a repara cu mâna lor ceea ce au stricat vitregiile naturii sau turiştii cu mintea pusă pe rău.
Câteva exemple de acţiuni de voluntariat din cursul acestui an ne pot ajuta să înţelegem mai bine dăruirea acestor oameni minunaţi şi, poate, să învăţăm să le respectăm mai mult eforturile. Fie şi numai plecând de pe munte cu gunoiul propriu în propria traistă şi/sau încercând să nu stricăm ceea ce găsim acolo, în minunaţii noştri munţi.
Refugiul Florei din Munţii Baiului
De doar o săptămână, cei la „Om pe Munte” (ajutaţi şi de câţiva voluntari de la Mecanturist Galaţi) au reuşit să dea o faţă nouă refugiului „Florei” (se citeşte cu accentul pe a doua silabă, din câte am înţeles) din Munţii Baiului (Carpaţii de Curbură).
Zona este superbă, este preferată de cei care merg la „o tură” pe munte doar de drag de natură (turiştii de ocazie nu prea ajung pe acolo), însă în ultimii ani refugiul nu prea mai arăta cum trebuie, căci iernile sunt nemiloase în zonă. Aşa că s-a trecut le refacerea lui, iar din fotografiile alăturate se poate vedea ce a ieşi după câteva zile de muncă asiduuă şi câteva mii lei cheltuiţi pe materiale (efortul de a le duce în cârcă până aolo nu-l mai socotim; e bonus).
Refugiul Florei înainte de reparaţii FOTO Asociaţia Om pe Munte
Refugiul Florei după reparaţii FOTO Asociaţia Om pe Munte
„Refugiul Florei din munţii Baiului este deschis de astăzi pentru toţi turiştii care tranzitează zona. La refugiu veţi găsi un loc primitor în care s-a pus mult suflet şi multă energie. Vă rugăm să-l păstraţi la fel pentru mult timp de acum înainte. Ne vom întoarce să-l pregătim pentru activităţi extraşcolare. Mulţumim tuturor pentru implicare”, au anunţat pe 31 iulie, pe pagina lor de Facebook, de la „Om pe Munte”.
La cărat materiale pe munte FOTO Asociaţia Alps
Singura temere a montagnarzilor este că, în lipsa unui cabanier (refugiile de acest nu sunt păzite şi nu au personal angajat), frumoasele amenajări – s-a pus inclusiv o uşă din termopan la intrare – vor fi vandalizate. Ciobanii sunt cel mai des arătaţi cu degetul, cu exemplul cel mai relevant venind din modeştii munţi ai Măcin, unde problemele sunt la ordinea zilei în privinţa distrugerii amenajărilor şi marcajelor. E cam frustrant să vezi că panourile informative ajung lemne de foc pentru grătare, totuşi...
Unii propun şi ceva soluţii: o taxă modică de campare în refugiu, care să fie folosită la eventualele reperaţii. Dar cine să o strângă şi, mai ales, cum?
Valea Doamnei şi efortul „Alps”
Tot de curând a fost reparat şi refugiul montan de la Valea Doamnei (da, e în Făgăraş!), autorii efortului fiind cei de la Asociaţia Montană „Alps”, ajutaţi deAsociaţia FunHiking (Iulian Timar şi Laura Stoica), precum şi de oamenii entuziaşti pe nume lor: Ven Adrian, Costel Popa, Tudor Bucur, Milascon Marius, Simona Zgarcea, Paul Cheteles, Dragan Mircea, Lautarescu Valentin, Cristina Blaga, Bogdan Blaga, Eva Blaga şi Rareş Blaga.
Refugiul Valea Doamnei, înainte FOTO Asociaţia Alps
Materialele au fost cărate cu spatele (fotografiile alăturate acetuia articol sunt relevante, credem), munca s-a făcut zi-lumină, pe întrecute, în condiţii deloc simple. Însă a ieşit o treabă foarte bună.
Refugiul Valea Doamnei, aproape gata FOTO Asociaţia Alps
Cabana Urlea - povestea merge mai departe
Se spune despre Cabana Urlea ca ar fi fost cea mai frumoasă cabană din munţii Făgăraş. A fost construită de iubitori ai muntelui în urmă cu aproape 100 de ani, fiind vizitată în tot acest timp atât de turişti români cât şi de cei de peste hotare.
„Din păcate însă, cu timpul, peste Urlea s-a lăsat o umbră, ce încet încet a transformat în ruină căsuţa din poveste unde odinioara se legau prietenii între cei dornici să bată la pas potecile munţilor, căsuţa ce oferea adăpost pe timp de ploaie sau viscol celor se retrăgeau din creasta Făgăraşului”, scriu cei de la Asociaţia „Poveştile Carpaţilor” despre începutul minunatei poveşti a salvării cabanei.
Cabana este situată într-o poiană imensă (Poiana Curmăturii de pe Culmea Moşului), înconjurată de pădurea de brazi, fiind cuprinsă între Valea Pojortei şi Valea Brezcioarei. Până la cabană se poate ajunge doar la pas în aproximativ trei ore, pe unul din cele trei trasee turistice marcate ce pleacă din satul Breaza.
Cabana Urlea şi posibilii ei salvatori FOTO Asociaţia Poveştile Carpaţilor
De la cabană mai departe însă, se deschid o serie de poteci către poveşti diferite, principala atracţie fiind Creasta Făgăraşului. Se poate ieşi în creasta prin trei puncte, avand obiective diverse, cum ar fi vârful Urlea, Lacul Urlea sau Valea Urlei, toate trei cu panorame impresionante. De asemenea Cabana Urlea este un punct important pentru cei ce doresc să traverseze din Munţii Făgăraş spre Munţii Iezer Păpuşa.
În plus de asta, pentru împăţimiţii înălţimilor, de la Cabana Urlea prin Portiţa Lacului se poate ajunge la două din cele opt vârfuri de peste 2.500 m ale Făgăraşului, celebrele Dara (2.500 m) şi Hârtopul Darei (2.506 m).
Muncă zi-lumină FOTO Asociaţia ALPS
Începând cu această lună, Cabana Urlea se află în proprietatea a trei iubitori de munte ce îşi propun ca prin ONG-ul „Poveştile Carpaţilor” şi cu ajutorul tuturor celor dornici să revadă cabana Urlea repusă pe picioare, să înceapă reconstrucţia acesteia în primăvara anului viitor, speră ei din doaţiile fanilor Muntelui.
Salvarea cabanei Leaota
O altă cabană care este în plan de salvare este Leaota. În perioada 16 iulie 2018 – 31 august 2018, Asociaţia „Om pe Munte” a primit permisiunea să intre pe proprietatea Wildaland SRL, să desfăşoare o activitate de salubrizare a cabanei.
„Totodată am primit acordul de a face o evaluare a construcţiei la faţa locului şi să executăm mici reparaţii de consolidare şi conservare a construcţiei. Aceste activităţi nu vor crea nicio obligaţie a proprietarului faţă de Asociaţia Om pe Munte şi nici Asociaţia Om pe Munte nu are pretenţii să obţină foloase materiale şi financiare de la proprietar. În baza raportului întocmit de specialişti în construcţii o să întocmim un plan general pentru salvarea cabanei Leaota, plan pe care o să-l prezentăm proprietarului”, spun cei de la „Om pe Munte”.
Cabana Leaota FOTO Asociaţia Om pe Munte
Ascociaţia vrea să învie cabana veche de aproape 80 de ani (a fost investiţia familiei de industriaşi Purchinescu (ajunşi după 1945 partizani anticomunişti), iar din 1962 până în 1992 a fost administrată de stat, după care a fost abandonată.
Membrii de la „Om pe Munte” se declară insipiraţi de SKV (asociaţia Carpatină Ardeleană a Turiştilor), care între şi 1885 şi 1945 a adunat peset 6.000 de membri şi a trasat harta turismului montan din România.
Împreună cu industriaşi, autoritaţi locale şi prin voluntariat, au reuşit să construiască peste 60 de cabane montane, doua staţii meteo, au marcat mii de kilometrii de poteci turistice, au pus bazele Salvamont, au pus bazele a două staţiuni montane, au construit refugii, etc.
„În 1945 au fost scoşi în afara legii iar proprietăţile lor au fost naţionalizate. S-au reînfinţat în 1996 şi au intrat în posesia unei singure cabane. Performanţa lor este demnă de Cartea Recordurilor şi se pot scrie sute de cărţi despre faptele lor”, spun cei de la „Om pe Munte”, care au deschis şi o campanie de donaţii pentru a salva Leaota.
Se încarcă comentariile...
