Cum putem ajunge sclavii propriilor emoţii. Cinci paşi care ne pot ajuta să învingem frica instinctuală

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mulţi dintre noi acţionează instinctual când se lasă influenţaţi de o frică sau alta. Emoţiile negative conduc la dezechilibrarea glandelor endocrine, iar de aici şi până la declanşarea unei boli nu mai este decât un pas.

Frica poate fi înnăscută, fiind o parte a moştenierii genetice a fiecăruia dintre noi, sau dobândită. ”O persoană care trăieşte starea de frică, acţionează în urma unor mecanisme fizice, emoţionale şi neuronale asemeni unui robot. Pur şi simplu nu îşi poate controla frica”, explică psihologul Stelian Chivu.

Fricile dobândite pot fi preluate de la familie, anturaj, şcoală sau din mediul profesional şi ele acţionează ca nişte cârlige, declanşând starea de frică la orice discuţie pe acest subiect. Pentru a ne depăşi fricile, este necesar într-o primă fază să le conştientizăm şi apoi să le înţelegem.

”Frica, de fapt, nu există. Există posibilitatea ca temerea respectivă să se materializeze la un moment dat, dar, de regulă, nu atunci când o simte cel în cauză. Frica este o informaţie care merge pe un circuit neuronal din cortexul prefrontal. Prin urmare, frica este şi localizată într-o anumită zonă a creierului”, detaliază psihologul Stelian Chivu.

Frica poate fi transmisă emoţional, mental şi fizic. O persoană care trăieşte o stare de frică va acţiona în diferite moduri, pornind de la panică, fugă, transpiraţie, riposte sau blocaj. Aceste manifestări vor diferi întotdeuna de la persoană la persoană.

Neuroştiinţa desenează traseul informaţional al fiecărei frici în corpul nostru. Orice frică se va manifesta mai întâi la nivel mental, ca un program, acesta acţionând de multe ori şi în funcţie de vârsta celui în cauză.

”Un copil nu are o frică de moarte, care este pe primul loc vizavi de toate celelalte frici. La un adult, frica de moarte este extrem de pregnantă. De-a lungul istoriei, frica a suferit modificări permanente. Dacă înţelegm frica doar ca un program, avem mari şanse să îl scoatem şi să îl înlocuim cu unul pozitiv”, susţine psihologul Stelian Chivu.

Cea mai puternică frică

Fiecare dintre noi se confruntă cu tot felul de frici, una cele mai chinuitoare fiind dementofobia (frica de boli psihice). Psihoendocrinologia a demonstrat că un program de frică influenţează psihicul, care l-a rândul lui are impact asupra glandele endocrine din organism, dezechilibrându-le.

”Corpul generează mai mult cortizon şi mai multă adrenalină, ceea ce duce în timp la îmbolnăvirea fizică. Sunt afectate în special ficatul, fierea şi stomacul. Practic, acest program mental de frică va duce treptat către o boală psihică, provocând apoi tulburări în sistemul endocrin, care va somatiza în fizic”, prezintă Stelian Chivu etapele pe care le parcurge organismul până la îmbolnăvire.

Apar astfel blocajele mentale, rigiditatea musculară, puseurile de căldură şi ritmul respirator schimbat. Fricile inhibă emisfera cerebrală stângă, responsabilă cu partea logică, în care intră programele de judecată şi analiză, permiţându-ne să filtrăm informaţiile din exterior. Dacă nu se întâmplă acest lucru, emisfera cerebrală dreaptă, care se ocupă cu administrarea emoţiilor şi afectivitatea, va primi tot ce vine din exterior fără niciun filtru.

”Evident, frica nu este 100% negativă. Există şi o mică doză de pozitivitate în aceasta, pentru că ne ajută să ne ferim de pericole, în special de cele imediate. De exemplu, dacă vezi un animal periculos, e necesar să iei distanţă, nu stai spunându-ţi că vrei să îţi învingi frica”, punctează psihologul Stelian Chivu.

Cert este un lucru: frica poate şi trebuie să fie eliminată. Cea mai puternică frică este frica de moarte, din care derivă toate celelalte frici, cele mai importante fiind frica de cutremur, frica de boală, frica de foc, frica de apă, frica de eşec şi frica de întuneric.

Respiraţie, filtrarea gândurilor şi mişcare

Există cinci paşi care ne permit să eliberăm rapid şi uşor programele de frică. Primul pas este conştientizarea faptului că suntem influenţaţi şi ne lăsăm dominaţi de anumite frici. ”Sunt multe persoane care nu conştientizează fricile pe care le au sau dacă au făcut-o, nu vor să recunoască. Conştientizarea înseamnă şi acceptarea faptului că acea frică poate fi tratată”, spune psihologul Stelian Chivu.

Al doilea pas este acţiunea, iar asta înseamnă respiraţia controlată. Când apare o frică, creierul este foarte solicitat, pentru că e nevoie de decizii rapide, care trebuie luate, de regulă, în câteva secunde, iar în astfel de situaţii consumă foarte multă energie.

Hrana de bază a creierului este oxigenul, iar respiraţiile profunde la acel moment vor face exact acest lucru, îl vor hrăni, astfel încât să putem lua cele mai bune decizii. Pasul al treilea este redirecţionarea gândurilor, un mic truc psihologic, ce ne permite să cuplăm de pe o frică pe un gând sau o emoţie pozitivă.

Pasul al patrulea înseamnă mişcare, ce poate fi o plimbare în aer liber, mersul pe bicicletă sau alergat, pentru că asta ne permite să rupem raportul, să trecem de la starea de frică la una care ne redă încrederea în sine. Pasul al cincilea presupune filtrarea riguroasă a gândurilor.

”Multe persoane spun <<nu mi-e frică>>. Are exact efectul invers, pentru că acel <<nu>> din faţă nu este identificat de subconştient şi astfel ne trezim că trăim, de fapt, frica de care vrem să scăpăm. Este important să repetăm expresii la timpul prezent, de genul <<sunt curajos>> sau <<sunt puternic>>, care combinate cu respiraţia şi filtrarea gândurilor, vor conduce treptat la eliminarea fricilor şi înlocuirea lor cu programe pozitive”, concluzionează psihologul Stelian Chivu.

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite