Aventura unei studente române în India: Mireasă pentru o zi şi profesoară la Universitate. „A devenit realitate ceea ce nici nu îndrăznisem să visez“
0
Tatiana Cojan, studentă în anul I la Facultatea de Litere din Galaţi, a avut parte de experienţa vieţii în India. Tânăra a vizitat ţara care îmbină tradiţiile, religia, culorile şi unicitatea şi a intrat în contact cu diversele caste din ţara care a dat Taj Mahalul.
La doar 19 ani, Tatiana Cojan şi-a făcut un obicei din a vizita ţări şi locuri care nu sunt accesibile oricui. Tânăra vine din Republica Moldova, dintr-un mic sat de lângă graniţă, Giurgiuleşti, dar se va stabili în România după absolvirea facultăţii, având deja cetăţenia română. A decis să urmeze specializarea Limbi moderne aplicate - franceză, engleză, în cadrul Facultăţii de Litere din Galaţi. Deşi este tentată să devină traducător, îşi păstrează opţiunile deschise, mai ales că este în primul an de facultate, iar la absolvire crede că este posibil să urmeze şi o a doua facultate, în funcţie de pasiunile de la momentul respectiv.
Şi-a început călătoriile în Europa, cu Elveţia, a continuat cu Germania şi Ungaria, în cadrul unui proiect menit să combată discriminarea în rândul tinerilor. Prin intermediul AIESEC (iniţial, din franceză - Association internationale des étudiants en sciences économiques et commerciales, în prezent nume propriu) Galaţi, o organizaţie neguvernamentală care facilitează schimbul de experienţe între tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani, a avut ocazia să viziteze India, o ţară unică prin tradiţiile şi cultele sale.
„Am vrut să merg într-o ţară mai neobişnuită. Se spune că visele devin realitate, dar după experienţa din India, pot spune că a devenit realitate ceea ce nici nu îndrăznisem să visez. Într-un secol în care majoritatea ţărilor tind spre modernizare, această ţară îşi păstrează unicitatea prin tradiţie“, ne dezvăluie tânăra, care recunoaşte că a avut nevoie de mult curaj pentru a face acest pas. A avut ocazia să viziteze celebrele temple hinduse şi a savurat deliciile culinare specifice zonei, fiind practic transferată într-o altă lume, unde noul îşi face greu loc în faţa tradiţionalului.
„Mulţi nu mai au nici speranţa“
Ce a remarcat Tatiana la toţi indienii, indiferent de clasa socială din care provin, a fost sinceritatea în exprimare, dar şi în modul în care se îmbracă, ce reflectă starea lor interioară. „Dacă ar fi să fac o comparaţie cu noi, românii, noi ne ascundem după măşti, ei se ascund după zâmbete. Mulţi au probleme foarte grave, ce ţin de sănătate, de nivelul de trai, în sensul că nu au ce mânca, dar reuşesc cumva să ascundă asta zâmbind“, remarcă Tatiana una dintre trăsăturile definitorii ale acestui popor.
Nu este singurul lucru prin care indienii se diferenţează de alte naţiuni. Pentru ei, religia este totul, este sursa speranţei lor. Indienii se identifică cu diversele culte din care fac parte, iar tânăra studentă din Galaţi crede că fac acest lucru pentru că doar asta le-a mai rămas, pe fondul sărăciei extreme în care trăiesc mulţi dintre ei. „Mulţi nu mai au nici speranţa şi atunci le-a rămas doar credinţa“, ne mărturiseşte studenta.Deşi oficial nu mai există, castele din India reprezintă o realitate pe care nimeni nu o poate nega. Astfel, sunt oameni care trăiesc într-o bogăţie de neînchipuit, în timp ce mulţi alţii mor de foame pe stradă. Tatiana a vizitat zona Jaipur, capitala unuia dintre numeroasele state indiene, Rajasthan. Provincia este într-o continuă dezvoltare, în special datorită pietrelor semipreţioase care sunt exploatate din zonă.
A predat la universitatea din Poornima
Studenta din Galaţi a locuit timp de o lună şi jumătate într-un cartier al oraşului, unde sunt numai universităţi, având ocazia să şi predea la Universitatea din Poornima (care reuneşte un grup de facultăţi şi colegii), în baza schimbului de experienţă cultural şi educaţional realizat prin AIESEC Galaţi. „Organizaţia prin care am ajuns în India, în parteneriat cu ONU, promovează 17 principii, printre care se numără egalitatea în drepturi, nonviolenţa, lupta împotriva foametei şi a schimbărilor climatice, iar eu le-am predat studenţilor, dar din prisma experienţei noastre româneşti, toate aceste lucruri“, ne povesteşte tânăra experienţa pe care a avut-o alături de alţi patru tineri veniţi din Brazilia şi din Germania.Tatiana s-a descoperit pe sine prin ochii studenţilor indieni, reuşind să şi înţeleagă mai bine ce ne separă pe noi, occidentalii, dar şi ce ne apropie de această cultură cu o vechime de mii de ani. Unul dintre obstacolele cu care se confruntă în prezent tânăra generaţie din India, care se reflectă şi în rândul studenţilor, este lipsa comunicării. Sunt puţini cei care exprimă deschis ceea ce simt, iar studenţii nu interacţionează cu profesorii decât într-o măsură foarte mică, fiind obişnuiţi doar să li se predea fără să pună întrebări, chiar dacă au nelămuriri.
Fetele trebuie să-şi cumpere viitorul soţ
Tradiţionalismul indian a scos la lumină o altă problemă cu care se confruntă această ţară. Numărul fetelor care urmează o formă de învăţământ este foarte mic. „După ei, fetele ar trebui să stea acasă, să facă mâncare şi să aibă grijă de copii. Dintre toţi tinerii cu care am fost în India, eu am înţeles cel mai bine această situaţie, pentru că ne confruntăm şi noi cu ea în România, la anumite categorii ale populaţiei“, ţine să remarce Tatiana, care a participat şi la două nunţi tradiţionale indiene pentru a lua contact direct cu realităţile din India.
A surprins-o să afle că fetele trebuie să cumpere, la propriu, băieţii înainte de nuntă, iar sumele ajung uneori şi la zeci de mii de euro, iar până când banii nu sunt plătiţi, nunta nu poate avea loc. „M-am gândit că este cumva amuzant acest lucru, dar nu mi-am permis să fac glume pe seama lor, pentru că pentru ei este o realitate dureroasă. De pildă, la una dintre aceste nunţi, fata era supărată pentru că oferise 60.000 de euro pentru mire, iar el nu era mulţumit, deoarece aprecia că merită mai mult, iar acum familia ei trebuia să găsească mai mulţi bani pentru ca nunta să poată avea loc“, ne povesteşte cu o notă de umor studenta din Galaţi.Nunţile la indieni ţin şapte zile şi par desprinse din poveşti, fiind presărate cu tradiţii şi obiceiuri specifice zonei unde au loc. O zi este dedicată doar pentru a-şi picta trupurile cu henna, o plantă din care este extrasă o culoare care rezistă chiar şi câteva săptămâni. Şi mai interesant este că nu există un număr fix de invitaţi, ca în România, practic oricine, chiar şi străinii, putând să vină la nuntă, dacă îşi doresc acest lucru, tradiţia indiană fiind ca nimeni să nu fie refuzat.
Ca parte a schimbului cultural, studenta din Galaţi le-a cântat indienilor cântece populare româneşti şi a încercat să-i înveţe să danseze şi o horă, dar nu a reuşit. „Am înţeles apoi că nu e vorba doar de un simplu dans, e un mod de gândire. Noi, românii, suntem mai maleabili, mai flexibili, în sensul că ne adaptăm mai repede la o situaţie care apare, la fel ca în timpul dansului, pe când ei nu reuşesc să facă asta şi nici nu vor. Sunt tradiţionalişti şi nu vor să renunţe la obiceiurile lor“, ne dezvăluie Tatiana.
Munţi de gunoaie pavează drumul spre Taj Mahal
Tatiana a remarcat, de asemenea, că multe dintre oraşele din India poartă numele unor culori, iar multe dintre clădirile acestora sunt zugrăvite în aceste nuanţe, pornind de la roşu şi albastru până la galben şi verde. De pildă, oraşul Jaipur mai este numit şi Pink City, în traducere oraşul roz, pentru că o parte dintre clădirile sale sunt construite dintr-o marmură de culoare roz. Tatiana a vizitat şi Jaisalmer, un oraş aflat la 300 de kilometri nord-est către graniţa cu Pakistanul, situat în apropierea deşertului Thar. Dunele de nisip şi cetatea din cărămidă aurie îi conferă o eleganţă aparte, iar cei care ajung în partea de sus a oraşului au parte de o privelişte ce pare desprinsă
din filme. Într-un alt oraş de poveste al Indiei, Jodhpur, a vizitat celebrele grădini Mandore. „Arhitectura din temple este incredibilă, nu am mai văzut aşa ceva nicăieri în lume. Cred că cel mai mult m-a surprins faptul că indienii din acele timpuri, acum mii de ani, au reuşit să construiască acele bijuterii arhitectonice, care nu ştiu dacă ar putea fi reproduse cu tehnologia care există în prezent“, ne mărturiseşte cu uimire tânăra, care a rămas impresionată şi de ospitalitatea fără limite a indienilor. La Jodhour, a fost invitată să ia masa împreună cu un grup de indieni care treceau prin zonă, însă acelaşi lucru se întâmplă în orice provincie a Indiei, cu un mic amendament. Pentru indieni modul cum arată o persoană este irelevant, însă ei pun mare preţ pe suflet. Dacă te simt apropiat sipiritual, indienii te primesc în comunitatea lor, nefiind nevoie de multe ori nici măcar de cuvinte.
India a fost şi va rămâne însă o ţară a contrastelor. Tatiana a vizitat Taj Mahalul, celebrul monument din oraşul Agra, care a fost construit între anii 1630 şi 1653 de către împăratul Shah Jahan ca mausoleu pentru soţia sa, Mumtaz Mahal. „Până să ajung acolo, nu exagerez când spun că erau munţi de gunoaie de o parte şi de alta a drumului, iar când ajungi la Taj Mahal, rămâi mut de ce splendoare a putut crea omul“, ne mărturiseşte studenta.
La un pas să fie răpită
ll Dacă ajungeţi în India, să nu acceptaţi sub nicio formă invitaţiile de a participa la diverse activităţi, cum ar fi festivaluri sau nunţi, atunci când vin de la persoane necunoscute, atrage atenţia Tatiana Cojan. Cu toate că indienii sunt foarte ospitalieri, unii dintre ei se vor folosi de acest lucru pentru a vă stoarce de bani şi chiar pentru a vă răpi. Tatiana şi grupul ei de prieteni brazilieni şi germani au păţit-o.
„Când am ajuns în locul unde ne spuseseră că va avea loc festivalul, ne-au târât practic în casă. Nici vorbă să fie un festival acolo. Am încercat să plecăm şi atunci am constatat că uşa era închisă. M-am speriat, m-am panicat puţin pentru că eram nişte turişti în mijlocul unei comunităţi pe care nu o cunoşteam. Nu aveam acte la noi şi nici vreun mod să comunicăm cuiva ce ni se întâmplă acolo“, ne descrie studenta experienţa foarte aproape de o răpire pe care a trăit-o alături de prietenii săi. Grupul care le adusese acolo le-a spus verde în faţă că le vor banii pentru că provin din ţări dezvoltate, iar ei nu au nicio vină că s-au născut într-o ţară ca India, unde sărăcia este predominantă. Cumva, Tatiana şi prietenii săi au reuşit până la urmă să iasă din casa unde fuseseră sechestraţi.
Ce semnifică punctul roşu din frunte
Studenta din Galaţi a avut şi câteva experienţe unice, fiind gătită ca o mireasă autentică indiană, cu toată tradiţia şi obiceiurile specifice. A vrut să experimenteze şi această latură, pentru a înţelege mai bine cultura indiană. A purtat o rochie roşie, deoarece albul este considerat a fi o culoare de doliu în multe regiuni din India. Roşul este culoarea tradiţională a mireselor indiene şi se spune că aduce noroc şi fericire viitorului cuplu.
Există o varietate de rochii de mireasă în India, ce diferă de la o provincie la alta, dar sunt totuşi câteva stiluri comune, ce includ sari, gaghra choli şi shalwar chameez. Sari este un veşmânt lung, care este înfăşurat în jurul corpului. Lungimea veşmântului, care rămâne după ce sariul a fost înfăşurat, poartă denumirea de pallu. Gaghra choli constă, de obicei, într-o fustă foarte lungă şi o bluză scurtă. O eşarfă destul de lungă, denumită dupatta, este drapată de-a lungul pieptului.
Shalwar chameez este o tunică lungă, deasupra pantalonilor, având, de asemenea o dupatta drapată de-a lungul pieptului. În funcţie de preferinţa miresei, dupatta poate fi purtată, totodată, împrejurul gâtului, pe cap sau prinsă pe un umăr, pe o parte. Rochiile de mireasă indiene impresionează prin broderia extrem de laborioasă. În funcţie de banii de care dispune, o mireasă indiană poate avea unele componente ale veşmântului său ornat cu fir de aur pur sau argint.
Bindi este punctul roşu purtat în frunte de către femeile din India. Pentru că acest punct roşu format cu ajutorul pudrei de vermilion, plasat în mijlocul frunţii, este considerat în religia hindusă un simbol al celui de-al treilea ochi, cel magic, nu doar femeile hinduse poartă Bindi, ci şi bărbaţii. În acest context, Bindi este un simbol religios, dar el are şi o funcţie socială. Inelul din nas este, în viziunea indiană, o modalitate de a sublinia frumuseţea feminină. Obiceiul a fost introdus în spaţiul hindus în secolul al XVI-lea, el fiind originar din Orientul Mijlociu.
Se încarcă comentariile...
