REPORTAJ VIDEO Festivalul vinului, fără viticultori. Cum s-a împăcat petrecerea cu Referendumul
0
La Focşani a fost prezent în weekend şi prim-ministrul Viorica Dăncilă, care a degustat din vinul anului 2018. Premierul a primit şi cadouri.
La concurenţă cu Referendumul, în Vrancea sfârşitul de săptămână a fost marcat şi de tradiţionalul Festival a Viei şi Vinului “Bachus”, o sărbătoare care ar trebui să fie a podgorenilor din cea mai întinsă suprafaţă viticolă a ţării.
Marian Oprişan, “jupânul” local, s-a lăudat fanilor lui de pe Facebook, mai în glumă, mai în serios, că încă din ianuarie a vorbit cu Guvernul ca Festivalul să se facă în acelaşi timp cu Referendumul, prin urmare o dorinţă împlinită. Pentru că nu degeaba instituţia pe care o conduce a alocat pentru manifestare cel mai mare buget de până acum, 500.000 de euro, foarte puţin pentru promovarea licorii lui Bachus, peste măsură de mult însă, cam 80% din sumă, pentru nelipsitele spectacole sub cerul liber.
De altfel, chiar la deschidere, Oprişan i-a apostrofat pe criticii acestei alocări fabuloase, numindu-i “duşmanii manifestării”, pentru că, nu-i aşa, “viaţa nu înseamnă numai grija zilei de mâine, ci viaţa mai înseamnă muzică, poezie…”. Cum s-ar spune, cu alte cuvinte, “fără poezie, viaţa e pustiu”, dacă ar fi să cităm o replică dintr-un celebru film românesc, “Secretul lui Bachus”, inspirat dintr-o escrocherie cu vin petrecută în România comunistă.
Deşi a ajuns la a XXVI-a ediţie, festivalul de la Focşani, care îşi spune pretenţios internaţional, pare să-şi fi pierdut din strălucirea de altădată, tocmai datorită absenţei vinului. Doar patru producători, şi aceia locali, au ales să-şi prezinte publicului vinurile proprii, iar la concursul de licori şi-au trimis probe ceva mai mult de jumătate din numărul participanţilor de anul trecut.
VIDEO Dorin Constanda
Aşa se face că la festivitatea de premiere a câştigătorilor, membrii juriului, ce-i drept profesionişti, cu mulţi oenologi reputaţi, s-au trezit că sunt singuri în sală şi premiile vor ajunge la câştigători prin poştă.
Viorica Dăncilă nu se pricepe la vinuri
Sâmbătă a fost zi cu soare la Focşani, iar localnicii au ieşit în număr mare la promenadă, după ce şi-au amintit că vreo patru ani la rând au fost ţinuţi în case de ploile din timpul Festivalului Vinului.
Ziua însorită a fost folosită şi de premierul Viorica Dăncilă, care i-a onorat invitaţia lui Oprişan de a se alătura manifestării. Astfel că după ce a trecut mai întâi pe la secţia de votare din Capitală, prim-ministrul şi-a luat soţul şi l-a plimbat până la Focşani, la Marian Oprişan, care cu doar câteva zile în urmă o comparase, tot pe Facebook, după discursul de la Strasbourg, cu regele Carol I.
Mai întâi, Viorica Dăncilă a făcut cunoştinţă cu cei patru expozanţi de vinuri, care i-au oferit spre degustare, sau la pachet, din băuturile lor, şefa executivului limitându-se să remarce doar aroma vinurilor, scuzându-se că nu este o cunoscătoare a lor.
Nu a scăpat de apostrofări venite din partea unor localnici, reproşurile fiind în legătură nu cu vinul, ci cu ceea ce se întâmplă cu legile justiţiei, dar a avut parte şi de adulări. Cea mai consistentă parte a vizitei sale s-a desfăşurat la standurile meşterilor populari, unde a conversat cu aceştia pe tema adoptării unei legi a meşteşugarilor şi a primit aproape de la fiecare câte un cadou.
Pe seama unuia dintre ele, o linguriţă din argint, veche de peste 100 de ani, transformată într-o brăţară unicat, oferită de un meşter de podoabe de etnie romă, a făcut şi o glumă, spunând că o va apăra de duşmani. Marian Oprişan nu a slăbit-o din ochi nicio secundă şi a ţinut presa la distanţă, să nu sufoce importantul oaspete care a stat mai puţin de o oră în centrul oraşului, după care toată lumea bună s-a mutat într-o locaţie, la un protocol, departe de ochii lumii.
Poporul nu mai vrea pâine şi circ
Oamenii din Focşani spun că sunt dezamăgiţi de faptul că din festivalul de tradiţie lipseşte exact componenta pentru care se organizează: vinul. Ei au observat la rândul lor numărul puţin de expozanţi din acest sector în care sunt ocupaţi aproape un sfert din locuitorii judeţului.
De altfel, chiar şi micii producători, care vând cu sticla mustul sau vinul, s-au plâns că acest festival nu-i reprezintă pe ei, truditorii pământului, în condiţiile în care sunt obligaţi să-şi vândă strugurii, la preţuri de nimic. Revenind la localnici, aceştia ne-au mărturisit că prea mulţi bani sunt folosiţi pentru spectacole unde cântă fetiţe cu “fuste scurte”, într-un judeţ sărac, aflat la coada clasamentului aproape la toţi indicatorii economici şi unde priorităţile ar fi altele.
Oamenii au comparat Festivalul Vinului cu un bâlci, unde găseşti de toate, blănuri, artizanale, chinezisme, mâncare din belşug şi vinuri aghesmuite de comercianţii din zona de grătare.
Pastrama şi vinul, votate mai mult decât Referendumul
Din Piaţa Unirii, locul central al oraşului animat sâmbătă la prânz de multă lume, nu ne-a fost greu să ajungem la prima secţie de votare întâlnită în cale, aflată la doar 100 de metri de grătarele cu pastramă şi mici care sfârâiau şi împrăştiau un fum gros.
Ne-am gândit că după ce şi-au făcut pofta cu o pastramă, un mic şi un pahar de must, oamenii se vor îmbulzi şi spre secţia de votare, cel puţin electoratul tradiţional care nu ratează niciun fel de scrutin. Stupoare însă. Timp de o oră, perioadă în care ne-am petrecut timpul doar în compania plăcută a membrelor secţiei de votare, toate femei, înfrigurate la propriu într-o clădire fără încălzire, nu a îndrăznit nimeni să deschidă uşa spre urne.
Pentru ca trecerea noastră prin spaţiul de votare să nu fi fost în zadar, una dintre membrele din secţie şi-a călcat pe inimă şi a votat pe lista suplimentară, în conformitate cu legea, un ajutor nesperat pentru noi încât să ne putem ilustra cu ceva reportajul, mai ales că din alte secţii de votare veneau aceleaşi informaţii despre absenteism.
Altădată campioană în alegeri la capitolul prezenţă, Vrancea a fost de această dată sub nivelul naţional, ceea ce ne-a făcut să concluzionăm că atât Festivalul Vinului, cât şi votarea, nu mai sunt deloc ce au fost odată.
Se încarcă comentariile...
