Povestea nunţii de vis a frumoasei Mariţica cu domnul Ţării Româneşti. „Din baloane se coborau porumbiţe, depunând la picioarele mirilor versuri”

Mariţica Bibescu, într-o pictură a artistului Carol Popp de Szathmari

După un divorţ cu cântec, în 1845, Gheorghe Bibescu, domn al Ţării Româneşti, s-a căsătorit la Focşani cu Maria Văcărescu, cu care avea deja un copil.

Unul dintre cele mai răsunătoare evenimente mondene pe care le-a găzduit vechiul oraş Focşani a fost nunta de mare fapt a domnului Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu, cu Maria Văcărescu (Ghica), căreia i se spunea Mariţica. Femeia era considerată o mare frumuseţe a timpului, inspirându-l chiar şi pe marele pictor Carol Popp de Szathmari, care i-a dedicat un tablou.

Bibescu şi-a cunoscut viitoarea soţie la ceremonia întronării sale, acesta fiind deja căsătorit cu bogata Zoe Mavrocordat Brâncoveanu, descendentă din familia brâncovenilor, în timp ce Mariţica era căsătorită cu spătarul Costache Ghica, fratele lui Alexandru Ghica, pe care Bibescu l-a înlocuit la conducerea ţării.

„Într-una din lojele din faţa celei domneşti strălucea frumuseţea Mariei Văcărescu spre care erau îndreptate toate privirile sălii mai mult chiar decât spre scenă. Îmbrăcată într-o toaletă strălucită, ea a fost imediat observată de domn, care s-a îndreptat către loja ei şi i-a declarat că frumuseţea ei ar da o strălucire mai mare tronului Ţării Româneşti”, scrie diplomatul Nicolae Petraşcu, citând documentele vremii. Cei doi au avut o aventură în urma căreia a rezultat un copil adulterin, ceea ce l-a determinat pe domnitorul Bibescu, dar şi pe viitoarea lui soţie, să urgenteze procedurile de divorţ. Lucru care a durat mai mult de un an.

O orchestră vieneză a cântat la nuntă

Nunta a avut loc pe data de 9 septembrie 1845, la Focşani, la biserica Mănăstirii Sf. Ioan, din Piaţa Unirii de astăzi.

FOTO: Gheorghe Bibescu

„Piaţa dinaintea Mănăstirii Sf. Ioan a fost amenajată special într-o grădină înconjurată de arbori şi verdeaţă, cu ghirlande dătătoare de lumini şi încoronate de stindarde. În faţa porţii mănăstirii era împlântat arborele conjugal, bradul miresei, emblema tinereţii în căsătorie. Localul mănăstirii Sf. Ioan, prefăcut în reşedinţă domnească, era şi el tapisat şi înfrumuseţat cu ghirlande de flori. De la sosirea Doamnei, muzicile militare, împreună cu orchestra Ludwig Wiest, violonist şi compozitor austriac şi tarafurile de lăutari au făcut să răsune oraşul de cântece vesele care i-au dat o nouă viaţă”.

50.000 de focşăneni la nuntă

Cununia religioasă a avut loc duminică, fiind oficiată de Episcopul Buzăului, Chesarie, mitropolitul Neofit nefiind de acord cu această căsătorie. Mireasa a purtat o rochie albă împodobită cu steluţe de briliante, pe cap având o diademă. În acea zi au avut loc încă 12 nunţi de ţărani în Focşani, cărora domnul Ţării Româneşti le-a dăruit lăzi cu zestre, pământ şi care cu boi. Seara, la balul din curtea mănăstirii, mirii au fost urmăriţi de peste 50.000 de localnici.

„Sub privirile fermecate ale spectatorilor, se ridicau baloane de care erau atârnate cununi formate din candele aprinse cu lumini colorate, iar din baloane se coborau porumbiţe, depunând la picioarele mirilor versuri şi flori. Aranjorul întregii acestei serbări splendite a fost poetul Asachi”, mai arată în documente publicate de Nicolae Petraşcu.

Maria Bibescu şi-a iubit soţul, pe care l-a urmat şi în exil, după Revoluţia de la 1848. Ea a murit de cancer, în 1859, la Paris, la vârsta de 44 de ani.