Strigătul de disperare al unui veteran de război la 101 ani: „Sunt aşa de singur. Aş vrea să mor“

Strigătul de disperare al unui veteran de război la 101 ani: „Sunt aşa de singur. Aş vrea să mor“

Singurătatea unui veteran FOTO Veteranii Armatei Române

Veteranul de război Constantin Olaru, de 101 ani, i-a întâmpinat pe cei din Direcţia calitatea vieţii personalului din cadrul MApN cu lacrimi în ochi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Prima vizită la Constantin Olaru, din judeţul Gorj, a fost în martie 2017. Atunci veteranul le-a spus povestea lui tristă. „Văzând condiţiile în care locuieşte, am crezut că are nevoi materiale foarte mari, însă nevoia lui cea mai mare e de camaraderie. Suferă de singurătate. Se simte al nimănui, singur pe lume“, spun cei care l-au vizitat.
Veteranul a făcut armata la Regimentul 5 Vânători din Timişoara. „La război, am plecat cu regimentul în munţii Aradului, pentru a lupta împotriva ungurilor care voiau să îşi ia judeţele. Eram pregătiţi în tranşee împotriva ungurilor. 
 
Într-o noapte am primit ordin să lăsăm graniţele să mergem în Rusia, pentru că Rusia a luat Basarabia. Într-o noapte am plecat vreo câţiva soldaţi, dar eu am căzut pe munte in jos norocul a fost ca nu a căzut vreo piatra. Atunci "am dat-o răului pe mama că m-a născut" că am ajuns aşa. Ne-au luat şi ne-au dus la infirmerie gata să plecăm la război, pe urmă am primit ordin de la domnul maior, comandantul meu, să mă trimită la birou. Aici ofiţerul de serviciu a spus ca voi fi dat la Corpul 1 Armată la un domn colonel Ion Dăncilă. Acolo maiorul a spus că ei pleacă pe front şi că eu sa mă duc să iau în primire tot.
 
Mie îmi părea rău să mă despart de colegii mei dar a trebui sa execut ordinul. M-am dus la unitate şi m-au lăsat liber. A venit un domn major şi m-a văzut necăjit în curte şi mi-a spus să plec unde m-au trimis. Eram în judeţul Arad, în comuna Conop, şi eu trebuia sa merg la Regimentul 90 Infanterie, Corpul 1 Armată, la Sibiu. Atunci am plecat la gară si am urcat in tren din mers, m-am dus în Sibiu si m-am prezentat la Regimentul 90 si am ajuns la ofiţerul de serviciu, care m-a trimis la domnul colonel cu un sergent eu având funcţia de ordonanţa.
 
Sergentul mergea pe bicicleta iar eu pe jos, mă uitam pe drum sa mă orientez, el m-a prezentat si a plecat. Am intrat la domnul colonel m-am prezentat si i-am spus cine m-a trimis şi că provin din Oltenia. 
 

 
Sursa foto Direcţia calitatea vieţii personalului
 
Colonelul considera că oltenii sunt hoţi, i-am spus ca neamul meu nu este. M-a trimis la unitate sa-mi dea mâncare, şi deşi nu ştiam cum sa mă întorc, m-am descurcat. Pe urmă am plecat la domnul colonel acasă cum zisese. Când făceam curăţenie mă verifica dacă sunt hoţ aruncând monede în camera şi inspecta după ce terminam curăţenia sa vadă dacă le-am luat. Eu le luam si le puneam pe masă după ce le găseam sub pat sau prin cameră“, a povestit bătrânul. 
 
Acum, se luptă cu singurătatea, „Sunt aşa de singur. Rar vine cineva să mă vadă. Vecina îmi aduce mâncare că eu nu mai văd bine şi abia am grijă să fac foc în sobă. Uneori preotul vine la mine cu o pâine şi mai vorbim. Dar nu mai am pe nimeni, aş vrea să mor. Am avut trei copii şi doi au murit în anul 2016. Ion, băiatul care mi-a rămas, e bolnav în scaun cu rotile şi stă la Sibiu”, plânge veteranul. 
 
În luna octombrie, de Ziua recoltei, cei de la minister au reuşit, cu ajutorul unor oameni generoşi, să cumpere alimente: cartofi, ceapă, fasole, orez, ulei, făină, zacuscă, dulceaţă, murături, pe care le-au dăruit bunicului.
 
 
citeste totul despre: