FOTO VIDEO Sărbătorile pascale la Mănăstirea Dervent. Călătorie spre începuturile creştinismului

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Învierea lui Iisus Hristos este petrecută de obicei în familie, alături de cei dragi. Chiar şi aşa, credincioşii care pornesc la drum, pot să aibă parte de o incursiune în istoria creştinismului dacă vor poposi la Mănăstirea Dervent. Lăcaşul este unul special pentru ortodocşi pentru că se află între Izvorul Tămăduirii şi Peştera Sfântului Andrei.

Drumul de la Constanţa până la Dervent este lung şi întortocheat. După ce ai trecut de oraşul Băneasa ai senzaţia că nu mai găseşti nimic. Kilometri întregi de văi şi dealuri lăsate în paragină până la Lipniţa şi de acolo viţa de vie este la ea acasă. Atunci când crezi că nimic nu te mai poate surprinde, Drumul naţional 3 coteşte lin de câteva ori şi pe partea dreaptă zăreşti turlele strălucitoare ale Mănăstirii Dervent. Drumul de asfalt se transformă într-unul de piatră cubică şi poţi să atingi gardul lăcaşului. Încă o curbă şi deja ajungi în faţa porţii mari fixată sub un turn ca de cetate cu o clopotniţă deasupra.

Ospitalitate pentru pelerini, nu turism

La Dervent nu se face turism organizat. Călugării au pregătite mai mereu camere pentru pelerini, dar cei care vor să petreacă aici sărbătorile pascale nu trebuie să plătească nicio taxă. Reprezentanţii Arhiepiscopiei Tomisului spun că Mănăstirea are aproximativ 60 locuri de cazare, dar curtea ei este adevăratul paradis căutat de pelerini. 

În Joia Mare (17 Aprilie), acesta este singurul lor din Dobrogea unde se mai practică obiceiul spălării picioarelor călugărilor de către un stareţ. Tradiţia străveche este de fapt un gest care aminteşte de pilda de smerenie şi curăţenie dată de Iisus Hristos apostolilor săi, înainte de Cina cea de Taină.

Se fac, după rânduiala ortodoxă, toate slujbele de denie, iar în noaptea de Paşti (19 spre 20 Aprilie), după Sfânta Liturghie are loc masa de obşte unde sunt invitaţi toţi cei care participă la slujba de înviere. Credincioşii care petrec sărbătorile la Derven pot să ciocnească un pahar de vin şi să mănânce un ou roşu. 

În vizită la Mănăstirea Dervent

După ce treci de clopotniţa de la intrare şi de lumânărar vezi clădirea destinată pelerinilor. Priveliştea de la balcon este dominată de Lacul Bugeac, iar cei care trec pe acolo sunt impresionaţi de apusurile de soare din sud-vestul extrem al Dobrogei. 

Mănăstirea are un magazin de obiecte bisericeşti, iar băncuţele din curte şi fântânile te îmbie să petreci mai mult timp afară. Temperaturile de la sfârşit de Aprilie ar putea fi tocmai bune pentru admirat îndeaproape verdeaţa şi pomii înfloriţi. După magazin urmează o clădire în care găseşti un adevărat muzeu de istorie al locului. Obiectele descoperite la Dervent şi la Păcuiul lui Soare sunt combinate cu cele bisericeşti şi obiectele vechi de cult. Zona de spovedanie se prelungeşte cu biblioteca unde poţi să găseşti comori ale scrierilor bisericeşti străvechi. 

Arhitectura clădirilor are specific dobrogean, iar fiecare colţ vine cu istoria lui. Călugării îţi vor povesti despre ancora din secolul al XViii-lea care a fpst găsită în Dunăre, despre sfeşnicul de piatra de la Gârliţa sau despre crucile de piatră din anul 1876 care spun povestea soldaţilor care au pierit în Dunăre, în timpul Războiului de Independenţă. 

Pelerinii care vin aici de Paşti vor avea ocazia să ajungă la Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni. Ea a fost donată în anul 1940, dar istoria lucrării se pierde la începutul secolului al 19-lea Icoana a aparţinut iniţial unei familii româneşti din Cadrilater. Legenda spune că  "O dată cu cedarea acestei regiuni Bulgariei - la 7 septembrie 1940 - membrii acestei familii vor emigra spre ţinuturi care continuau să aparţină României. În graba plecării, ei au împachetat numai strictul necesar, intenţionând să nu ia şi icoana, dar au auzit un glas care venea dinspre aceasta şi care a repetat de trei ori: "Dar pe mine nu mă luaţi ?". Uimiţi de această minune, n-au îndrăznit să mai lase icoana, ci au luat-o cu ei. Venind dinspre Silistra, drumul lor trecea pe lângă Mănăstirea Dervent, unde au hotărât să înnopteze şi, participând la slujbă şi văzând mulţimea de bolnavi care-şi căutau aici vindecarea, au donat acestui sfânt locaş icoana făcătoare de minuni."

Icoana Maicii Domnului este păstrată înălţată pe un iconostas, aşa că pelerinii pot trece pe sub ea. Mai-marii bisericii spun povestesc cazurile în care icoana a ajutat la vindecarea credincioşilor. 

Sfintele Cruci de la Dervent sunt un alt obiectiv pe care credincioşii vor să-l atingă de paşti. Tradiţia spune că la Dervent au crescut patru cruci din pământ. Doar două dintre ele mai există în prezent: cea mare care are puteri tămăduitoare - adăpostită în paraclisul bisericii şi cea mică în afara bisericii. 

La numai 200 metri de mănăstire, credincioşii vor descoperi Izvorul Tămăduirii. Scrisul de deasupra construcţiei îţi oferă primele informaţii: "Cu vrerea Tatălui, cu bunăvoinţa Fiului şi cu împreună lucrarea Duhului Sfânt, în timpul păstoririi Î.P.S. Arhiepiscop Teodosie al Tomisului, stareţ al mănăstirii Dervent fiind P.C. Protosinghel Andrei Tudor, s-a ridicat acest paraclis în cinstea Sfântului Apostol Andrei, care printr-o minune a făcut să izvorască acest izvor" 

Călugării povestesc că "o dată cu închiderea mănăstirii în anul 1959, a secat şi izvorul, şi nu-şi revărsa apa tămăduitoare decât de ziua Izvorului Tămăduirii, iar după redeschiderea acesteia în 1990, firicelul de apă, care timp de aproape două mii de ani a sfinţit aceste locuri, a renăscut, la început cu intermitenţe, pentru ca în ultimii ani, în pofida verilor caniculare şi secetoase, să curgă fără oprire, oferind creştinilor care poposesc aici tămăduire trupească şi sufletească, precum şi un strop de linişte şi binecuvântare în lumea atât de zbuciumată şi dezorientată a veacului nostru."

Peştera Sfântului Andrei - leagănul creştinismului dintre Dunăre şi Mare

Drumul de la Dervent la Peştera Sfântului Andrei îl poţi face cu maşina, către Constanţa. Mănăstirea şi chiliile apărute în jurul peşterii, la marginea pădurii îţi vor aduce iar liniştea de care ai nevoie. 

Tradiţia spune că Sfântul Andrei a venit aici la sfârşitul secolului I d.C. În anii 20, dr. Ion Dinu spunea "Ci s-a oprit maritul Andreiu in plaiul dregatorilor Cutusone si Dura, unde este acum satul Ioan Corvin si padurea cu pestera sfintitoare, care a fost schit de odihna sfantului calator si loc de inchinare pentru el si pentru sfintii care au fost cu el, in calatoria de propovaduire. Multimea de trudnici si de daci si de geti si alani si greci si romani de pe tot plaiul au alergat la Sfantul Apostol, iar Andreiu ii invata si ii boteza in apele celor noua izvoare sfintitoare si tamaduitoare, pe langa schitul sau sfant, care izvoare se mai vad si pana acum, oglindind sfintitul schit si dand tamaduire si alinare celor bolnavi si sanatosilor. Si precum se vede si acum, sunt acele izvoare mai mari: Unu-n deal, spre rasarit,/ Ca acolo-i loc sfintit,/ Unu-n jos, catre apus,/ Ca acolo-i loc ascuns".


Vă mai recomandăm:

FOTO VIDEO Înapoi spre rădăcinile neamului românesc, la pas pe tărâmul apostolului Andrei

Locurile unde curge Izvorul Tămăduirii. Praznicul miracolelor este serbat în Vinerea Luminată

Credincioşii, aşteptaţi la Izvorul Tămăduirii de la Dervent pentru praznicul mănăstirii!

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite