FOTO VIDEO Odiseea brăţărilor dacice, relatată într-un documentar intitulat „The Hunt for Transylvanian Gold“
0
Se împlinesc 10 ani de când primele 4 brăţări dacice au fost arătate pentru prima dată României, în ianuarie 2007. Cu 7 ani înainte, în decembrie 1999, o spirală din aur masiv îşi făcuse apariţia pe piaţa internaţională de antichităţi, la o celebră casă de licitaţii din New York.
În ianuarie 2007, obiectele de tezaur despre care se spune că i-au aparţinut lui Decebal, ultimul rege dac, reveniseră în ţară după o investigaţie de durată.
Se întâmpla la 7 ani după apariţia unui astfel de obiect pe piaţa internaţională de antichităţi. În decembrie 1999, o spirală din aur având ca terminaţie capul unui şarpe era semnalată la New York, pe piaţa de obiecte antice.
Oferită iniţial spre vânzare la Casa de licitaţii Christie’s cu suma de 90.000 dolari, brăţara a fost retrasă din cauza lipsei unui certificat de provenienţă. La fel s-a întâmplat la Londra, în 2003. Niciuna dintre brăţări nu a mai fost găsită.
Odiseea de la Decebal
Odiseea brăţărilor dacice este prezentată într-un film documentar, „Vânătoarea aurului transilvan“ (The Hunt for Transylvanian Gold) în care apare procurorul general al României, Augustin Lazăr.
El a condus ancheta - pe vremea când era procuror la Alba-Iulia – care viza recuperarea brăţărilor din comoara lui Decebal. „Mi-a marcat cariera şi viaţa“, a mărturisit Lazăr.
Documentarul de 50 minute a fost lansat în acest an de compania Kogainon Films, ce aparţine consulului onorific la Boston - Dan Dimăncescu. Tânărul regizor Andrei Teodorescu a descoperit povestea brăţărilor dacice odată cu facerea documentarului. „Am fost fascinat de misterul brăţărilor dacice, la fel ca toţi membrii echipei de filmare, formată din români şi americani“, mărturiseşte el.
Filmul conţine imagini de arhivă cu procurorul Lazăr care a mers pe urmele brăţărilor în Germania, acolo unde o expert în antichităţi, Barbara Deppert-Lippitz, fusese contactată de un român cu cetăţenie belgiană pentru autentificarea unei spirale din aur. În documentar mai sunt prezentate mărturiile unor căutători de comori din Grădiştea de Munte, lângă Sarmizegetusa Regia, care au găsit în anul 2001 un grup de 10 brăţări dacice, precum şi relatarea unui traficant care a încercat să vândă o brăţară unui poliţişt sub acoperire.
Prima informaţie
În România, informaţii despre brăţările dacice au apărut în timpul unei anchete privind o reţea de recuperatori şi cămătari din zona Apusenilor. Procurorii din Alba-Iulia au remarcat în câteva interceptări din iulie 2001 că traficanţii discută despre nişte piese din aur de 24 carate, furate din siturile arheologice. Existau deja zvonuri că mafia locală dăduse peste comoara ascunsă de ultimul rege dac, Decebal.
Brăţări dacice expuse la Muzeul Naţional de Istorie a României Sursa Kogainon Films
Intrigat şi de o emisiune TV despre căutătorii de comori din Munţii Orăştiei, în care un jurnalist OTV, Radu Tora, „descoperea“ cu ajutorul unor localnici o brăţară spiralată din aur, procurorul Augustin Lazăr (actualul procuror general al României) a pornit să sape la caz. „Era o provocare la inteligenţă“, a relatat magistratul care a deschis în 2004 dosarul privind găsirea acelei spirale din emisiune.
Un lot de 13 inculpaţi a ajuns în instanţă pentru trafic de obiecte de patrimoniu. „A fost o regie“, au susţinut cei implicaţi în realizarea emisiunii, printre care se afla Iulian Ceia, liderul unei grupări interlope care a fugit din ţară între timp, care ajutase la descoperire şi îşi pusese casa la dispoziţie pentru filmare. Dar în lipsă de probe solide, judecătorul le-a dat drumul, iar procurorul Lazăr a fost acuzat de suspecţi că a fabricat dosarul utilizând „tehnici comuniste“. Anchetatorii au considerat emisiunea OTV ca o regie pentru ca marfa traficată să capete greutate la lansarea pe piaţa neagră internaţională.
Staţia Frankfurt
Cu ceva timp înainte, în anul 2000, o expertă în antichităţi din Frankfurt, Barbara Deppert-Lippitz, fusese contactată pentru autentificarea a două spirale din aur pe care un român pretindea că le găsise în Munţii Transilvaniei. Prin prietena Barbarei, Lucia Marinescu, directoarea de la acea vreme a Muzeului Naţional de Istorie a României, care era de părere că brăţările sunt falsuri, informaţia a ajuns în România.
În 2005, procurorul Augustin Lazăr s-a întâlnit cu Barbara Deppert şi au pus cap la cap informaţiile. „Căutau adevărul, nu vânau pe nimeni“, a fost impresia Barbarei Deppert. La ea mai apelase un colecţionar din New York, care avea 4 spirale cumpărate legal. Guvernul României a ţinut să intre în posesia lor şi a plătit pe ele cât costaseră: 500.000 dolari.
Spiralele din aur masiv fuseseră ţinute la o bancă din Frankfurt, Frankfurter Sparkasse. Acolo le-a văzut prima dată procurorul Lazăr: „Greu de explicat în cuvinte, dar am simţit o energie deosebit de puternică emanată de ele“.
Căprăreaţa, locul de lângă Sarmizegetusa unde au fost descoperite 10 brăţări dacice Sursa Kogainon Films
În ianuarie 2007, cele 4 spirale din aur au fost aduse în România. Autenticitatea lor a fost contestată de alţi experţi care aduceau ca argumente faptul că dacii confecţionau spirale din argint, nu din aur, că brăţările antice arătau ca noi, că documente din dosarul de achiziţie sunt clasificate nejustificat, iar obiectele nu sunt, de fapt, de provenienţă românească fiind cumpărate de peste hotare. Nelipsit de controverse, tezaurul dacic este catalogat drept cel mai mare mister arheologic din ultimul secol al României.
Cum a decurs flagrantul - brăţara scoasă de sub cuşca dulăului
Un episod insolit din documentarul realizat de Kogainon Films este mărturia lui Călin Ciota, cămătar şi dealer de maşini de import, care a ajuns în posesia unei spirale din aur. Aceasta îi fusese adusă gaj de un individ care avea nevoie de 20.000 dolari. În 2003, Ciota a fost închis pentru 1 an, iar când a ieşit, în 2004, a vrut să scape de brăţară. Un intermediar i-a găsit în iunie 2007 un cumpărător care oferea 110.000 dolari, dintre care 100.000 euro i-ar fi revenit lui Ciota.
Cumpărătorul era, însă, poliţist sub acoperire, care se dăduse drept ucrainean. „Trebuia să mă prind când mi-au adus banii cu sacoşa. Am numărat la ei juma’ de oră. Cine vine aşa cu suma asta?“, se întreabă acum retoric Ciota, amuzat în faţa realizatorilor documentarului.
Brăţara se afla la el acasă, iar când a venit cumpărătorul cu un prieten (tot poliţişt sub acoperire), Călin Ciota a scos obiectul de preţ de sub cuşca dulăului din curte. Percheziţiile de până atunci de la domiciliul său nu scoseseră la iveală ascunzătoarea. Un poliţist a pus brăţara pe braţ zicând „Băi, dar ce brand aveau dacii ăştia“ şi a fugit spre poartă ţipând „Poliţia! Poliţia!“. Ciota l-a prins şi l-a pus jos dintr-o lovitură. Cu o sticlă de vodcă ucraineană adusă cadou, celălalt poliţist l-a lovit pe Ciota în cap şi l-a doborât.
Expertiza de la Luvru
O altă brăţară a fost recuperată de la Paris, în 2011, fiind expertizată la Muzeul Luvru. Nu avea documente valide, astfel că a fost confiscată de autorităţile române. Specialiştii de la Luvru au atestat că brăţările sunt din aur aluvionar, specific „cadrilaterului aurifer“ din Munţii Apuseni.
În total, la ora actuală se cunosc informaţii despre 24 brăţări descoperite, dintre care 13 au fost recuperate de statul român, iar 11 sunt încă în circulaţie. Cele 13 brăţări dacice au fost expuse în 2011, la Muzeul Naţional de Istorie a României. Pentru traficarea de brăţări dacice, un număr de 33 persoane au fost trimise în judecată pentru traficarea lor, 11 fiind deja incarcerate. Ultima brăţară dacică a fost găsită recent, în curtea unui sătean din Olt.
Opinii din documentarul „Vânătoarea aurului transilvan“
Cartea care constituie un scenariu al documentarului se intitulează „The Golden Spiral“, este semnată de Dan Dimăncescu şi a apărut la editura BTF Press.
Vânătoarea aurului transilvan - istoria brăţărilor dacice
Iată câteva opinii redate în filmul „Vânătoarea aurului transilvan“:
William Veres, dealer de antichităţi din Londra, despre traseul obiectelor furate - „Obiectele de patrimoniu pleacă din Deva spre Belgrad, apoi Viena, Munchen, Zurich, Geneva. Filiera este foarte eficientă, creată de profesionişti, iar şoferul unui autobuz ştie exact unde să ascundă un pachet mic pentru care îi dai 500 euro. Dealerii din ţări ca Serbia sau România nu sunt diferiţi de noi, diferă doar legislaţia ţărilor respective care incriminează acest trafic de obiecte de patrimoniu“.
Ernest Oberlander-Târnoveanu, directorul Muzeului Naţional de Istorie a României, despre autenticitatea brăţărilor dacice - „Compoziţia brăţărilor dacice este similară cosonului, monedele dacice de pe vremea regelui Coson“.
Augustin Lazăr, procurorul general al României, despre blestemul aurului dacic - „Niciunul dintre cei care au călcat pe acest teren minat, ştiinţific, al arheologilor, n-a sfârşit bine“.
Florin Rambetea, căutător de comori din Grădiştea de Munte, care a găsit 10 brăţări dacice pentru traficanţi - „De acolo a început totul. Am fost foarte fericit atunci. Dar fratele meu mi-a murit în braţe mai târziu, din cauza brăţărilor“.
Vladimir Brilinsky, administratorul sitului Sarmizegetusa Regia, despre lotrii aurului - „O lopată de pământ întors poate răsturna istoria. Până la urmă, bine că le-au descoperit“
Barbara Deppert-Lippitz, expert în antichităţi, despre fabricarea brăţărilor dacice - „Nimeni nu a mai tratat aurul aşa, în istoria omenirii. L-au modelat ca pe lut. Cred că le-au făcut din inimă“.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
