FOTO Farmecul cartierului evreiesc din Bucureştii de altădată. Fotografiile făcute de Dinu C. Giurescu înainte de demolarea caselor
0Cartierul evreiesc a fost una dintre cele mai afectate zone ale oraşului în urmă demolărilor masive. Nu doar casele au fost distruse, ci şi trama stradală.
Evreii formau cândva cea mai numeroasă comunitate minoritară din Bucureşti– aproape 11% din populaţia oraşului în perioada interbelică. Cartierul evreiesc alcătuia o zona de locuire compactă pe malul stâng al Dâmboviţei, având că ax central Calea Văcăreşti şi începutul Căii Dudeşti.
În cartea „Distrugerea trecutului României“ a lui Dinu C. Giurescu, apărută în anul 1994, academicianul a publicat o colecţie de fotografii inedite cu vechi case locuite de evrei, demolate, pe care a apucat să le fotografieze.
După demolările de la începutul anilor '60, Splaiul Unirii începea, în cartier, cu aceste două imobile, de partea stângă a Dâmboviţei, nr. 45 şi 47. Acestea se aflau în proximitatea Liceului "Al. I. Cuza", care funcţiona în vechea clădire a Cazărmii Gărzilor Comunale, la nr. 51.
Podul Şerban Vodă, din dreptul acestor imobile, a fost "înghiţit" de planşeul ce a acoperit Dâmboviţa, suferind modificări treptate odată cu lucrările la magistrala 1 de metrou, respectiv de resistematizare a canalului.
Imobilele din imagine erau specifice zonei centrale a Bucureştiului începutului de secol al XX-lea, masive, înghesuite pe loturi mici, cu o curte aproape inexistentă. În curţile de lumină se ajungea, ca peste tot, prin holul intrării principale.
Imobilul din Bd. G. Coşbuc nr. 5 / Sf. Ion Nou nr. 5, ce a aparţinut familiei de comercianţi Niculescu (Jean Luca P. Niculescu fiind cel mai de seamă membru, fost ministru în perioada Primului Război Mondial).
Clădirea, cu aspectul de palat, avea intrarea principală monumentală, printre cele 4 coloane ce susţineau balconul salonului de la etaj. Grădina din care se urca pe trepte era pe colţul intersecţiei cu str. Sf. Ioan Nou, stradă pe care se afla poarta de acces pe proprietate, în ax cu intrarea locuinţei. În spate, spre nr. 3, era o curte închisă cu acelaşi tip de gard, spre care dădea terasa imobilului. Acolo se afla şi o mică fântână cu bazin circular.
În fotografie se poate vedea panta bulevardului, pavat încă, la acea vreme, cu piatră cubică, pe care tramvaiele o urcau, venind din Piaţa Unirii spre Sf. Vineri. Înclinaţia se percepe şi astăzi, însă peisajul s-a schimbat radical. Clădirea a fost demolată în 1985 şi era amplasată la intrarea în parcarea de azi din bd. C. Coposu, de lângă fostul "circ al foamei".
O alternanţă de stiluri arhitectonice valoroase, dar obişnuite pentru această zonă, fiind adesea întâlnite în cartier: blocul art-deco, de colţ, din str. Banul Mărăcine, nr. 55, alipit imobilului neoromânesc din str. Căuzaşi 26, ultima clădire pe dreapta, pe această stradă, coborând în Splaiul Unirii, chiar în faţa Institutului Medico-Legal.
Zona era pregătită pentru demolările care făceau loc Bd. Victoria Socialismului. În partea stângă, plan îndepărtat, se vedea corpul nou al Liceului Al. I. Cuza, căruia îi fuseseră demontate ferestrele. La dreapta, baraca de la stradă, de la nr. 24, fusese demolată. Astfel, se putea observa calcanul clădirii de două etaje din Negru Vodă nr. 16.
În bloculeţul neoromânesc a funcţionat o unitate de legătorie a Cooperativei Cartonajul. Imobilul avea curte interioară comună cu vecinul de pe colţ, accesibilă din stradă prin uşa îngustă abia vizibilă, aflată între spaţiile comerciale generoase de la parter.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
