VIDEO Povestea Ardealului, „Ţara de peste pădure”. Cum au tradus notarii unguri cuvântul „Ardeal” în latină

VIDEO Povestea
Ardealului, „Ţara de peste pădure”. Cum au tradus notarii unguri cuvântul
„Ardeal” în latină

Aşa vedeau, pe hârtie, oamenii secolului al XVI-lea Transilvania. Hartă din 1566.  FOTO:www.imagoromaniae.ro

Istoricii spun că originea numelui „Ardeal” este încă una controversată, deşi există o părere dominantă care spune că termenul care stă în spatele acestui cuvânt este Erdély, care se traduce prin „peste pădure”. Iar „Erdély” este legat de „Transilvania”, amândouă desemnând acelaşi lucru.

Ştiri pe aceeaşi temă

Academicianul Ioan Aurel Pop, rectorul celei mai vechi universităţi din Transilvania, Babeş-Bolyai, susţine că unii specialişti vorbesc despre o veche rădăcină indoeuropeană, "ard-", aflată în unele toponime tradiţionale, cum ar fi numele Munţilor Ardeni (din regiunea franco-belgiană), care să stea la originea cuvântului „Ardeal”, însă majoritatea istoricilor sunt de părere că numele de Ardeal provine din ungurescul Erdély, folosit constant de autorităţile de limbă maghiară de-a lungul secolelor de dominaţie a Ungariei.

„Elita românească a preferat mereu, mai ales din secolul al XVIII-lea încoace, numele latin de Transilvania, foarte apropiat de spiritul limbii române, limbă de origine latină. Numele Transilvaniei nu este antic, cum ar părea să indice forma sa latină, ci provine din Evul Mediu”, afirmă istoricul Ioan Aurel Pop.

Acesta mai subliniază că numele „Ardeal” este legat indisolubil de acela de „Transilvania” (forma cea mai veche este „Ultrasilvana”, cu exact acelaşi sens), deoarece ambele înseamnă exact acelaşi lucru: „peste pădure” sau „dincolo de pădure”.

Istoricii au combinat sensul celor două cuvinte – Ardeal şi Transilvania - cu datele istorice din sursele referitoare la anii 900 (d. Hr.) şi au ajuns la o concluzie pe care o prezentăm sub forma unei poveşti.

„După raidurile de pradă asupra ţării conduse de ducele Menumorout şi după închinarea acestuia către ducele ungar Arpad, cetele ungurilor atacatori au pus populaţia locală de la marginea de est a Crişanei să construiască întărituri (din pietre şi trunchiuri de copaci) de graniţă, fiindcă marea pădure ce le stătea în cale (codrul Igfon) ascundea secrete potenţial periculoase.
La scurt timp, comandantul ungur din Crişana a trimis o iscoadă să vadă ce este "dincolo de pădure", adică în interiorul arcului Carpaţilor; iscoada s-a întors cu vestea că "ţara de dincolo de pădure" este locuită de români şi slavi, asupra cărora domnea ducele român Gelou; (...).
Folosind des acest nume de "dincolo de pădure" şi necunoscând cum numeau ţara respectivă propriii locuitori români şi slavi, s-a impus treptat în Ungaria denumirea de "erdeu elw" (=peste pădure), pe care, ceva mai târziu, notarii au tradus-o în latineşte, în scris, exact (=ultra sau trans silvam).
În Evul Mediu nu se scria în limbile vorbite, ci în cele considerate sacre, de cultură ori de cancelarie”
, explică Pop.

În plus, academicianul subliniază că numele iniţial de "peste pădure" nu s-a referit la întreaga regiune intracarpatică (adică la voievodatul Transilvaniei de mai târziu), ci numai la zona sa de nord-vest, de pe văile Someşurilor, unde domnea Gelu.
Iar după secolul al XVI-lea, când teritoriul „ţării transilvane” s-a dublat - prin adăugarea Banatului (întreg, la început), Crişanei, Sătmarului, Maramureşului etc.- şi când s-a format Principatul Transilvaniei, numele de Transilvania s-a extins şi mai mult.

Numele de „Transilvania” s-a generalizat apoi şi în celelalte limbi moderne, cu excepţia germanei care foloseşte denumirea istorică de „Şapte Cetăţi” (Siebenbürgen).

„Ardeal şi Transilvania au însă, cum spuneam, acelaşi înţeles. Prin urmare, şi cuvintele îşi au istoria lor…”, încheie academicianul.           

Despre frumuseţile Transilvaniei s-au scris şi s-au vorbit multe, însă unul dintre cele mai reuşite documentare despre această regiune este "Wild Carpathia".

citeste totul despre: