Tânăra care salvează caii: le predă studenţilor şi va fi primul român recunoscut la nivel european ca specialist în medicina internă a calului

Alexandra (foto, în centru - jos, cu ochelari) le dă detalii studenţilor în privinţa unui nou caz. Foto: Ştefan Lică

Alexandra Mureşan, din Cluj, predă studenţilor de la Facultatea de Medicină Veterinară şi va fi primul român cu diplomă în Medicina internă a calului.

La vârsta la care alte fetiţe încă se jucau cu păpuşile, în mintea Alexandrei îşi făcea loc un singur gând, cum ar putea face să-şi convingă părinţii să o lase să meargă la echitaţie. Şi a avut o misiune grea, pentru că mama ei a refuzat-o din start.

„Se temea ca nu cumva să cad sau să mă lovească un cal. Răspunsul mamei a fost nu, dar eu n-am renunţat. Aveam, cred, 10-11 ani, iar undeva la marginea Clujului exista un fel de club de echitaţie, nu ca acum când există o mulţime. De fapt, erau caii armatei, iar eu şi încă o prietenă am aflat că acolo se poate călări şi ne-am decis să mergem să vedem cum este”, îşi începea povestea Alexandra Mureşan.

Puştoaica fascinată de cai a ajuns să-i vindece de boli grave

Anii au trecut, însă marea sa pasiune nu s-a stins, ba chiar din contră. Odată ajunsă la vârsta adolescenţei, Alexandra îşi dorea tot mai mult să  fie mereu în preajma cailor şi să-i ajute atunci când aceştia erau în suferinţă.

Aşa a ajuns la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Şi aşa a început ascensiunea sa. În 2013 a terminat doctoratul, iar un an un an mai târziu, în 2014, a început programul de rezidenţiat în medicina internă a cailor. În 2015 a dat examen pe postul de asistent universitar pe perioada determinată din cadrul disciplinei de Patologie Medicală, iar în 2016 a devenit angajată pe perioada nedeterminată a FMV Cluj, aceeaşi disciplină.

Şi pentru că în România nu există specializarea sa, Alexandra urmează rezidenţiatul la Viena. Marea provocare este examenul pentru titlul de diplomat de specialitate, pe care îl va susţine peste doi ani, în Germania, la Hannovra. În prezent, în Europa există doar 150 de diplomaţi certificaţi în această specializare, iar în România încă niciunul.

Mânzuţa Freya se joacă mereu cu un ursuleţ de pluş. FOTO: Alexandra Mureşan

„În forma de rezidenţiat pe care o fac, durata programului este de 6 ani, timp în care trebuie să consult şi să protocolez minim 600 de cazuri de medicină internă, cu structură procentuală pe subspecialităţi: de exemplu cardio, neuro, neo- şi perinatologie etc. Fiecare caz este contrasemnat de îndrumător şi orice alt diplomat care participă la acesta, motiv pentru care am facut stagiile în clinici universitare cu diplomaţi. Stagiul de ATI l-am făcut la Berna, iar o parte de imagistică la Nottingham. Trebuie să efectuez rotaţii pe anumite specializări conexe, gen anesteziologie şi terapie intensivă, imagistică, necropsie, laborator clinic şi altele care trebuie obligatoriu supravegheate de un diplomat european sau american pe acel domeniu. Am nevoie de câteva publicaţii în reviste de profil, aprobate de colegiul ECEIM şi participări ca şi speaker la congrese internaţionale. Examele se compun din două părţi mari compuse la rândul lor din mai multe examene mai mici, General Paper şi Certification. Voi da GP anul viitor în Hannover, în  Germania şi am emoţii, pentru că anul trecut au trecut trei candidaţi din 21. Sper să mă alătur apoi în 2020 celor aproximativ 150 de diplomaţi europeni certificaţi în această specializare”, a dezvăluit Alexandra

Cai din toată ţara sunt aduşi la Clinica de Ecvine

La Clinica de Ecvine din cadrul USAMV Cluj sunt trataţi cai din toată ţara, aduşi de stăpânii lor de asociaţiile care se ocupă de protecţia animalelor. 

Din echipă fac parte, alături de Alexandra, directorul clinicii, profesor doctor Iancu Morar, doctorul Călin Repciuc, dar şi patru interni (stagiari), doctorii Alexandra Gagea, Denisa Lungu, Andreea Rusu şi Mirela Tripon. Lor li se adaugă şi doctorul Cristian Crecan, cadru didactic asociat în USAMV şi profesorii doctori Liviu Oana şi Mircea Mircean, dar şi aproximativ 65 de studenţi în practică voluntară şi ocazional şi studenţi din alte facultăţi care vin în stagiu şi care fac gărzi alături de medici.

Clinica Ecvină are o sală de chirurgie modernă şi aparatură de imagistică performantă pentru ecografie, endoscopie şi un aparat Roentgen digital, singurul din ţară.

Iapa Mirela îşi deschide singură uşa, iar Bella s-a împrietenit cu motanul Mishu

Bella, Bobi, Mirela, Shakira sau Gema sunt doar câteva dintre „pacientele” care au ajuns în ultimul timp la clinică. Alexandra îşi ştie toţi pacienţii după nume şi le cunoaşte amănunţit datele şi întreg istoricul medical. Şi ar putea să vorbescă ore întregi despre fiecare, să-i descrie şi să depene amintiri nostime despre fiecare.

„Absolut toţi fac câte ceva adorabil, dar poate cea mai simpatică a fost iapa Mirela. Ea a învăţat să deschidă uşa de la boxă cu aplomb şi „neruşinare” în maxim trei secunde şi să plece singură la plimbare. Iapa Bella a dezvoltat o relaţie de prietenie strânsă cu motanul clinicii, Mishu, care a stat cu ea în boxă toata durata spitalizării ei, timp ce câteva săptămâni. De când a plecat ea, Mishu a rămas cu o slăbiciune pentru iepele negre de Frizian şi verifică întotdeauna dacă nu care cumva vreo pacientă nouă ar putea fi Bella”, se amuză Alexandra. 

Iapa Mirela deschide singură uşa boxei şi pleacă la plimbare

Un caz trist

Printre cazurile care au impresionat-o cel mai mult  se numără cel al iepei Bobi, care a fost adusă la spital cu o colică (durere abdominală).

„Cazul iepei Bobi, care a venit cu o colică aparent  simplistă la început, m-a marcat în mod deosebit şi din cauza proprietarului. Îl cunoşteam, mai fusese la noi cu iapa Shakira, tot cu colică, şi a stat lângă ea în permanenţă, în toată perioada în care a fost internată. Shakira a plecat acasă vindecată şi proprietarul a fost foarte fericit. De data asta, din păcate, pentru Bobi a fost sfârşit de drum, întrucât suferea de o tulburare topografică severă. Domnul respectiv nu a mâncat, nu a dormit şi nu a făcut niciun pas de lângă iapă timp de mai bine de 48 de ore, atât cât ea a fost în terapie intensivă. În tot acest timp, a plâns lângă ea în hohote. I-a ars chibrituri de deochi, a alintat-o în fel şi chip, iar la sfârşit, terminaţi emoţional cu toţii, am plâns alături de dânsul, şi sincer nu doar pentru iapă”, a povestit Alexandra. 

Cele mai plăcute amintiri

Alte două cazuri cu un deznodământ fericit, de această dată, au rămas în memoria tinerei. 

„S-a întâmplat în primele zile de rezidenţiat la Viena când unul din chirurgii seniori de acolo m-a chemat să consult un mânzuc care regurgita lapte. În urma diagnosticului meu, mânzul a fost operat prin intermediul unei echipe extraordinare şi a unei tehnici inovatoare şi în prezent este un armăsar în toată firea care începe antrenamentul”.

Calul Gelu la perfuzii. FOTO: Alexanda Mureşan

Calul Gelu zburdă după ce tratamentul şi-a făcut efectul

Tot de un mânz este legat şi ultimul caz relatat de Alexandra, de această dată de la Cluj. „În perioada de început, când nu aveam nici măcar spaţii de cazare, a fost adusă la noi mânzuca Gema, în vârstă de 6 zile, care nu putea sta în picioare, în stare de şoc, cu multiple probleme la nivelul articulaţiilor, plămânilor şi a ombilicului. A fost prima colaborare între mine şi colegul meu Cristi. Gema suferea de rodococoză, o boală infecţioasă deosebit de gravă, cu manifestări multiple. M-am ocupat de partea de terapie intensivă, am efectuat inclusiv transfuzie de plasmă, în condiţiile în care nu aveam nimic mai mult decât dotări similare de teren. Cristi a făcut minuni cu ombilicul infectat şi nu mai puţin de cinci articulaţii septice prin intermediul lavajelor articulare şi a perfuziei regionale cu antibiotice. Nimeni nu-i dădea şanse Gemei, dar după patru săptămâni a plecat pe picioarele ei cu mama ei acasă şi astăzi sare peste obstacole ca o nălucă”, a încheiat tânăra veterinară.