Singurul român care cântă la un instrument muzical sinucigaş. „Poate fi e o zăngăneală urâtă dacă nu sună cum trebuie“
0Victor Marius Beliciu are 38 de ani şi este, poate, singurul român care ştie să cânte la sitar, un instrument muzical indian care se aseamănă cu mandolina. De câţiva ani le arată românilor, ungurilor, italienilor şi turcilor cât de interesant sună muzica acestui instrument de care puţini ştiu.
Victor Marius Beliciu a ajuns acum câţiva ani din Brăila în India, cu o bursă din partea statului indian. A învăţat să cânte la sitar, un instrument indian cu coarde, alături de cel mai bun discipol al muzicianului Ravi Shankar, un faimos maestru sitar. A locuit o vreme în ambasada României din India şi le-a cântat diplomaţilor care au trecut pragul ambasadei, iar apoi s-a stabilit în New Delhi. La Cluj-Napoca a venit câteva zile să ţină un concert la sfârşitul lui octombrie şi ne-a povestit de ce sitarul e considerat un instrument sinucigaş şi cât de mult contează să ai alături un guru care să-ţi modeleze simţurile muzicale.
„Primul sitar l-am primit în 1998“, spune Victor. Asculta casete cu artişti care cântau muzică clasică indiană. Văzându-i pasiunea, părinţii i-au oferit un dar pe măsură: instrumentul ce urma să-l ducă în Orientul Mijlociu. Un sitar. Seamănă cu chitara sau cu mandolina, dar sunetele sunt diferite. „Eram fascinat de mic de muzica clasică indiană. Şi asta în perioada în care în România se ştia mai mult de Raj Kapoor şi de Bollywood“, povesteşte el.
Victor Marius Beliciu cântă la sitar în Braşov FOTO arhiva Victor Marius Beliciu
La Conservator: „Noi nu predăm sitar aici“
Atât de pasionat a fost, încât a vrut să înveţe să cânte la sitar la Conservatorul din Bucureşti. „Mi-au zis: «Domnule, noi nu predăm sitar aici. Poate dacă mergi în India». Nu voiam să fac niciun alt instrument. Oboi sau altceva“, spune Victor Beliciu.
Pe lângă muzica clasică indiană, îi mai plăceau şi calculatoarele şi cum şi-a dat seama că la Conservator nu poate face ce îi place, programarea i s-a părut, la acea vreme, cea mai bună alegere. S-a înscris la Politehnică, la specializarea Sisteme şi Inteligenţă artificială.
„Lucrurile astea două – muzica şi matermatica – se completează. Nu se exclud una pe cealaltă“, crede Victor.
A terminat în 2002, iar un an mai târziu, a plecat cu o bursă a guvernului indian să studieze sitarul în ţara lui de origine. Era primul bursier român cu astfel de interese. Între timp apucase să înveţe, totuşi, ABC-ul sitarului, la Budapesta, cu Andras Kozma, considerat în lumea muzicii drept cel mai bun discipol din Europa al maestrului Ravi Shankar.
„Nu prea mai găseşti nici indieni care să studieze muzică clasică indiană. Mai mult străinii“, explică Victor.
Tinerii din India se orientează spre profesii care să le asigure un viitor. IT-ul este unul dintre ele. „Şi din muzică se poate câştiga, dar nu se compară cu IT-ul. Din 100 de oameni ce termină la ei Politehnica, probabil 98 se angajează şi au un serviciu, un salariu. În muzică, din 100, doar unul reuşeşte să ajungă în final artist consacrat. Astea sunt statisticile“, adaugă românul.
În India a fost un apropiat al mediului diplomatic. Chiar a locuit în Ambasada României o perioadă. Şi cânta la toate seratele şi întâlnirile pe care le organiza Ambasada României în India, interpreta şi la serate la aproape toate ambasadele ţărilor străine în capitala New Delhi. Astfel a cântat pentru fostul preşedinte al Indiei, Abdul Kalam, dar şi pentru fostul lider de stat al României, Traian Băsescu.
6 luni ca o notă să sune cum trebuie
Să înveţi să cânţi la sitar e o provocare continuă. Victor spune că poţi deprinde tainele acestui instrument în câteva luni, dar ca să faci performanţă e nevoie de inspiraţie şi de talent. În plus, e nevoie de timp mult şi de răbdare.
„După un anumit număr de ani e un alt nivel. La început, trebuie să-ţi arate cineva cum să ciupeşti coarda, trebuie să-ţi arate tot felul de lucruri pe care n-ai de unde să le ştii. Sitarul e foarte dificil. E considerat de mulţi un instrument sinucigaş, adică dacă chiar vrei să arăţi ceva la modul serios, fără să trişezi, e un instrument foarte dificil. Se cântă şi pe verticală, şi pe orizontală“, explică muzicianul.
Victor Marius Beliciu alături de maestrul său, Pandit Debu Chaudhuri FOTO arhivă personală
Nu se poate să devii un artist mare doar frecventând nişte cursuri şi cântând melodiile compuse de alţii. Victor spune că modul indienilor de a preda lecţii la sitar presupune să petreci mult timp cu un guru care să simtă ce-ţi lipseşte şi să te facă să depăşeşti singur lipsurile. Iar asta înseamnă nu doar cursuri, ci şi participare la concertele pe care le ţine, la workshop-uri. „De exemplu, la pian, dacă apeşi pe o clapă, sunetul iese pe loc. La sitar, ca să cânţi do-re-mi şi ca să-ţi şi placă cum sună, poţi să exersezi şi şase luni. Pentru că poate fi e o zăngăneală urâtă dacă nu sună cum trebuie“, zice Victor.
Concertele l-au purtat din India în România, Ungaria, Turcia şi Italia. În ţara natală a revenit din 2010, după şapte ani petrecuţi în India, şi a cântat la diverse evenimente şi festivaluri din mai multe oraşe ale ţării.
Victor Marius Beliciu şi fostul preşedinte al Indiei (cu păr alb), Abdul Kalam FOTO arhiva Victor Marius Beliciu
Muzica se îmbină cu matematica
Fascinaţia pentru cifre nu i-a dat pace, iar în perioada pe care şi-a petrecut-o în India, s-a apucat de un studiu căruia i-a zis tacticos „Sistemul Periodic al Muzicii Clasice Indiene“. Ne explică ideea din spatele cercetării: să creeze o colecţie de formule matematice care să-l ajute pe interpretul de sitar să compună muzica respectând regulile şi măsurile impuse. Într-un limbaj mai simplu, dacă facem o analogie cu cartea de bucate, Victor a creat „reţete“ care duc la produsul final: melodiile.
„Muzica clasică indiană are foarte multă matematică, ca şi cea clasică europeană. Studiul este o formulă cu mai multe variabile, prin care putem obţine lungimea şi construcţia unei fraze muzicale. Ca să construieşti o astfel de frază, îţi trebuie formula. Pe ce măsură o începi, pe ce măsură o termini. Muzica clasică indiană se aseamănă cu jazzul, adică se improvizează foarte mult pe baza unor reguli foarte stricte. Şi nu improvizezi direct pe scenă, ci pregăteşti totul dinainte. 80% din ce vei interpreta ţii minte pe dinafară. E mai greu să şi notezi, pentru că muzica de sitar e destul de greu de notat“, explică Victor. În opinia lui, cele mai bune combinaţii ale sitarului sunt cu orchestra simfonică, flaut, pian şi oboi.
Într-o reclamă filmată în centrul Braşovului, sunetele de sitar se îmbină perfect cu cele ale orchestrei simfonice care cânta Beethoven. „Am cântat «Ciuleandra» la sitar, în India, pentru că acolo era o noutate. Fiind un instrument muzical, se poate cânta orice pe el. Şi Mozart aş încerca“, spune cântăreţul de sitar.
Sitar FOTO: arhivă personală Victor Marius Beliciu
Mai puteţi citi:
Dragostea dintre Maitreyi Devi şi Mircea Eliade a fost una dintre cele mari iubiri ale lumii, pe cât de frumoasă, pe atât de bine studiată, de-a lungul anilor, de cercetători. Mihaela Gligor, cercetător, organizează sâmbătă, 14 februarie, la Muzeul de Artă din Cluj, un eveniment dedicat acestei poveşti de iubire care a cutremurat milioane de suflete.
Cercetătoarea Mihaela Gligor (37 de ani) a înfiinţat anul trecut, la Cluj-Napoca, primul centru de studii indiene din ţară, împlinind un vis mai vechi de-al lui Mircea Eliade. Plecată pe urmele poveştii de dragoste dintre celebrul scriitor şi Maitreyi Devi, Mihaela a vizitat India şi a tradus în premieră în limba română şi corespondenţa dintre Maitreyi şi biograful american al lui Eliade.
Mircea Eliade şi Maitreyi Devi, istoria unei iubiri neîmplinite
Mircea Eliade, la 23 de ani, a întâlnit-o în India pe Maitreyi Devi (16 ani), cu care a trăit o intensă poveste de dragoste. El era ortodox, ea hindusă. Din cauza prejudecăţilor şi a tabuurilor din anii '30, cei doi au fost despărţiţi de familia fetei. După ce s-a întors în ţară, în 1933, el a scris romanul „Maitreyi”, iar ea, patru decenii mai târziu, „Dragostea nu moare”.
Cercetătoarea Mihaela Gligor a vizitat India de mai multe ori şi a tradus, în premieră, în limba română, corespondenţa dintre Maitreyi şi biograful american al lui Eliade. Ea a vizitat casa din Calcutta unde a locuit studentul Eliade, dar şi alte locuri unde a poposit marele filosof şi scriitor român.
Se încarcă comentariile...
