Românii iubesc cultura doar în „Noaptea muzeelor“. Ce soluţii de atragere a publicului a găsit directorul unicului muzeu cu master plan din ţară
0
Să mergi la restaurant, la concert sau să faci sport în muzeu. Pentru România pare o noutate, însă în Vest instituţiile de cultură sunt „muzee vii”, care oferă o gamă largă de experienţe. Aceasta este şi filosofia din spatele strategiei de transformare a Muzeul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, primul din România care are un master plan. Directorul instituţiei, Tudor Sălăgean, a explicat pentru „Adevărul” obiectivele proiectului.
Românii sunt ahtiaţi după cultură o dată pe an – de Noaptea Muzeelor, când intrările sunt gratuite şi când muzeele pregătesc expoziţii şi evenimente speciale. Poate că unul dintre motive este şi faptul că instituţiile de cultură sunt învechite şi oferta muzeală pentru cei interesaţi a rămas undeva în secolul trecut, în condiţiile în care în alte ţări s-a trecut la folosirea realităţii virtuale şi se încearcă oferirea unei game cât mai largi de experienţe.
Muzeul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca este primul din România care are un master plan de dezvoltare, adică o strategie complexă de dezvoltare pe termen lung care cuprinde atât obiectivele, cât şi modalităţile de implementare a acestora. Proiectul a fost realizat de Asociaţia Nordic Urban Design (Norvegia) şi vine cu o nouă perspecivă asupra muzeului: transformarea acestuia într-un „muzeu viu”, care să fie o atracţie turistică a regiunii, dar şi conectarea cu comunitatea clujeană. Master planul, care a fost finanţat din fonduri norvegiene, va fi terminat în luna august. Directorul instituţiei, Tudor Sălăgean, a explicat, înt-un interviu pentru Adevărul, cum vede muzeul peste 10 ani.
Care este filosofia pe care se bazează master planul?
Un master plan de dezvoltare îşi are punctul de plecare în relaţia dintre muzeu şi comunitatea căreia acesta îi aparţine. El este cu mult mai mult decât o strategie de dezvoltare, pentru că implică atât planificarea aspectelor legate de activitatea muzeală propriu-zisă, de la achiziţie, conservare şi restaurare până la expoziţie şi la identificarea de soluţii care să facă experienţa vizitatorului una instructivă şi plăcută, cât şi evaluări operaţionale ale fezabilităţii şi elemente de planificare a designului arhitectural şi expoziţional. Un master plan trebuie să aibă în vedere nu doar identificarea unor obiective, ci şi modalităţile de implementare a acestora. De asemenea, un master plan trebuie să aibă în vedere un număr foarte mare de variabile, de la comunitate la infrastructură, de la audienţe la programe, pentru a identifica soluţiile cele mai sustenabile pentru fiecare muzeu în parte.
Muzeul Enografic din Cluj. FOTO: Adevărul
Care sunt obiectivele master planului pe termen scurt, mediu şi lung?
Aceste obiective urmează a fi definitivate în etapa finală a elaborării master planului. În esenţă, plecăm de la extinderea Parcului Etnografic din punctul de vedere al spaţiului expoziţional propriu-zis şi, de asemenea, de la necesitatea redefinirii conexiunilor acestui important obiectiv cultural cu zona centrală a oraşului. Este foarte importantă pentru noi, toţi cei implicaţi în acest proiect, consultarea cu reprezentanţii comunităţii şi definirea corectă a aşteptărilor acestora. Conţinutul acestei dezvoltări trebuie să fie unul asumat de comunitate, pentru că Parcul Etnografic nu ne aparţine nouă, specialiştilor muzeului. El aparţine întregii comunităţi. Din acest motiv, pentru realizarea proiectului de extindere a Parcului Etnografic, Consiliul Judeţean Cluj şi Ordinul Arhitecţilor din România vor organiza un concurs internaţional de arhitectură, cu un juriu internaţional alcătuit din personalităţi de prestigiu. Acest concurs va reprezenta, de altfel, şi o excelentă metodă de promovare internaţională a acestui muzeu şi a Clujului, în ansamblul său.
Cum vedeţi muzeul peste 10 ani?
Parcul Etnografic trebuie să devină un spaţiu în care vizitatorul, odată intrat, să nu îşi dorească să mai plece. Să îi oferim mai multe obiective culturale, şi mai vechi, dar şi mai recente decât cele aflate astăzi în muzeu, dar şi instalaţii tehnice funcţionale. Să aibă unde lua masa, să aibă spaţii de odihnă, să aibă spaţii pentru practicarea unor activităţi sportive. Evident, vom avea şi spaţii pentru concerte. Ar fi ideal ca programul de vizitare să poată fi prelungit la cel puţin 12 ore pe zi, şapte zile din şapte. Aceasta este direcţia înspre care acest muzeu trebuie să se îndrepte, indiferent câte obstacole va trebui să depăşim pe acest drum.
Cum s-a născut ideea realizării unui master plan la Muzeul Etnografic?
Chiar dacă muzeele din România nu au avut până acum preocupări în această direcţie, realizarea de master planuri de dezvoltare este deja o practică aproape curentă în muzeologia mondială, iar rolul acestor documente în definirea evoluţiei instituţiilor muzeale este unul extrem de important. În cazul nostru, ideea realizării unui master plan a fost propusă de Nordic Urban Design Association, partenera noastră, a Consiliului Judeţean Cluj şi a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, în cadrul proiectului Conservare - restaurare şi punere în valoare a bisericilor din lemn Petrindu şi Cizer, din cadrul Programului PA 16/RO12 „Conservarea şi revitalizarea patrimoniului cultural şi natural”, finanţat prin Mecanismul Financiar SEE 2009-2014.
Cum aţi selectat Asociaţia Nordic Urban Design şi cum a fost colaborarea cu specialiştii norvegieni?
Partenerul norvegian din acest proiect, NUDA – Nordic Urban Design Association – a fost selectată de echipa de management a proiectului din cadrul Consiliului Judeţean Cluj, iar această alegere s-a dovedit a fi extrem de inspirată. Am avut şansa de a avea alături de noi, pe întreaga durată a proiectului, doi specialişti de mare valoare, care s-au completat reciproc, s-au implicat cu maximă responsabilitate în acest proiect şi s-au integrat foarte bine în comunitatea clujeană. Håkon Iversen, specialist în planificare strategică şi planificare urbană, este nu doar un arhitect cu o excelentă reputaţie internaţională, ci şi un foarte bun cunoscător al arhitecturii în lemn din diferite spaţii culturale, din Scandinavia până în insulele Pacificului. Trond Tystad are o vastă experienţă politică şi administrativă, o remarcabilă competenţă în domeniul dezvoltării turistice şi este, de asemenea, un bun cunoscător al realităţilor din România. Pornind de la experienţa acumulată în proiectele pe care le-au derulat la Bergen, oraş care a deţinut titlul de Capitală Culturală Europeană în anul 1999, cei doi specialişti ne-au încurajat să gândim pozitiv, să concepem proiecte de anvergură şi să renunţăm la clişee.
La Muzeul Etnografic sunt organizate diferite evenimente tradiţionale. FOTO: Remus Florescu
Care este diferenţa între modul în care este perceput un astfel de muzeu în România faţă de Norvegia?
Muzeele în aer liber din Norvegia se află într-o permanentă dezvoltare, sunt dinamice, refuză să fie nişte insule de arhaicitate încremenite în timp. Sectoarele dedicate construcţiilor arhaice se învecinează cu sectoare care ilustrează dezvoltarea urbană din secolele al XIX-lea şi al XX-lea. La câteva sute de metri de o biserică veche de sute de ani vizitatorul poate întâlni o staţie de poştă din 1900, o gară din 1930, sau o cofetărie funcţională din 1960. La câteva zeci de metri de o fermă arhaică se află un amfiteatru modern, pe care se organizează spectacole, o cafenea sau un restaurant. Sunt nelipsite şi obligatorii centrele de restaurare, spaţiile de depozitare şi de organizare a evenimentelor, facilităţile moderne pentru public. Există, de asemenea, numeroase spaţii destinate interacţiunii om-animal. Vizitarea unui muzeu în aer liber nu este o simplă plimbare de la o construcţie la alta, ci este o experienţă complexă, în care vizitatorul beneficiază de numeroase oferte şi facilităţi.
Care este cea mai importantă schimbare pe care o aduce acest master plan în activitatea muzeului?
Schimbarea pe care o propunem este una semnificativă. Nu avem în vedere o simplă extindere a muzeului în aer liber, ci crearea condiţiilor pentru realizarea unui muzeu viu, aşa cum era Parcul Etnografic la înfiinţarea sa, în anul 1929, şi în deceniile care au urmat. În sectorul care poate fi vizitat în prezent, în care există obiective de patrimoniu de o mare valoare istorică, protejate de reguli şi norme foarte stricte, o asemenea dezvoltare nu poate fi realizată decât într-o măsură limitată. Actualul sector trebuie să rămână unul distinct, un templu al tradiţiei, al autenticităţii şi al unei moşteniri culturale unice. În spaţiile nou adăugate, accentul va fi pus pe interacţiune, pe spectacol, pe dinamism, pe patrimoniul culinar, pe crearea unor spaţii în care publicul să vină cu plăcere şi să beneficieze de toate condiţiile pentru a îşi petrece timpul liber într-un mod plăcut şi instructiv.
Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei
S-a stabilit atingerea unui anumit număr de turişti într-o perioadă dată? Dacă da, care sunt metodele principale?
Atingerea unor obiective concrete în privinţa creşterii numărului de vizitatori este, evident, unul dintre obiectivele cuantificabile ale acestui plan. Nu a fost încă stabilită o cifră exactă, însă aşteptările noastre pe termen mediu şi lung, chiar în condiţiile unor estimări formulate cu prudenţă, se situează la nivelul de 200.000 - 300.000 de vizitatori anual. (Muzeul e vizitat de 60.000 de persoane anual-nr)
Care credeţi ca este lucrul cel mai important pe care l-aţi învăţat din experienţa muncii cu specialiştii norvegieni?
Prima vizită la Cluj a partenerilor norvegieni a fost una foarte interesantă. De la bun început ei au dorit, fireşte, să viziteze Parcul Etnografic. Însă nu au vrut să fie duşi acolo cu maşina, ci au dorit să meargă către acesta neînsoţiţi, dinspre centrul oraşului, pe jos. Au străbătut, la pas, întreaga distanţă, au privit cu atenţie spaţiile, clădirile şi străzile învecinate şi au sesizat dificultăţile care există în asigurarea legăturilor dintre centrul oraşului şi muzeu. Apoi, am parcurs acelaşi drum împreună, oferindu-le răspunsuri la întrebările pe care şi le notaseră. Ei au înţeles imediat că noi avem aici un muzeu unic, important atât prin monumentele sale, cât şi prin valoarea sa istorică, dată de suprapunerea şi îmbinarea mai multor serii succesive de viziuni muzeologice. Din capul locului, specialiştii norvegieni au fost însă preocupaţi, în primul rând, de relaţia dintre muzeu şi comunitate, a cărei importanţă este una fundamentală. Am convenit împreună cu ei că, deşi trecutul Pacului Etnografic este important şi plin de semnificaţii, viitorul acestuia trebuie abordat cu foarte mult curaj. Curajul de a gândi pentru viitor şi pentru comunitate este, probabil, lecţia cea mai importantă primită de la ei.
Care a fost cea mai mare provocare pe care aţi avut-o în realizarea proiectului?
Datorită unor împrejurări obiective, perioada de implementare a proiectului a fost una destul de scurtă, fapt care, la început, ne-a creat anumite emoţii tuturor. Specialiştii implicaţi în proiect au dat dovadă de un profesionalism desăvârşit, astfel încât, la această oră, lucrările se apropie de finalizare.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
