Mărturii ale supravieţuitorilor, în primul muzeu virtual al Holocaustului din România: „La tot pasul eram umiliţi, nu mai eram egali cu alţi oameni“

Mărturii ale supravieţuitorilor, în primul muzeu virtual al Holocaustului din România: „La tot
pasul eram umiliţi, nu
mai eram egali cu alţi oameni“

Imagine cu evrei  FOTO holocausttransilvania.ro

Conducerea Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj inaugurează luni, 9 octombrie, Muzeul Documentar al Holocaustului şi Muzeul Virtual al Holocaustului din Nordul Transilvaniei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cercetătorii spun că Muzeul Documentar conţine exponate şi produse multimedia ilustrative pentru drama evreilor ardeleni din acele vremuri. În schimb, Muzeul virtual oferă informaţii despre istoria evreilor din Transilvania, legile antisemite de atunci, spaţiile transformate în ghetouri şi lagăre din Ardeal, dar şi mărturii înregistrate şi filmate ale evreilor ce au supravieţuit Holocaustului şi descrieri ale vieţii lor de după chinul nazist.

Inaugurarea oficială va avea loc luni, 9 octombrie, la ora 10.00, la sediul Institutului de Iudaistică şi Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly”, de pe strada Croitorilor, numărul 13. Inaugurarea celor două muzee este modul în care Institutul de Iudaistică şi Istorie Evreiască din cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie a UBB comemorează Ziua Holocaustului la Cluj.

Muzeele au fost realizate de o echipă de cercetători coordonată de lectorul universitar Augusta Costiuc Radosav.

Potrivit reprezentanţilor UBB, acest muzeu virtual ar fi primul de acest gen din lume.

„Muzeul Documentar cuprinde exponate şi produse multimedia (audio-video) ilustrative pentru istoria Holocaustului din Nordul Transilvaniei şi poate fi vizitat pe strada Croitorilor 13, iar Muzeul Virtual, primul de acest tip din lume, după informaţiile noastre, poate fi accesat pe site-ul http://holocausttransilvania.ro”, precizează reprezentanţii UBB.

Câteva mărturii culese de echipa de cercetători şi postate sub formă de înregistrări audio sau video pe holocausttransilvania.ro:

* Eva Pamfil, născută la Gherla în 1918:

„Umilitor a fost cred, la început, când am intrat în lagăr; a fost un şoc puternic pentru că atunci s-a terminat cu noi ca fiinţe umane. După ce ne-au dezbrăcat în pielea goală, ne-au luat tot […] şi după aceea ne-au luat şi părul şi ne-au tuns peste tot; acesta a fost momentul de totală umilire a noastră. În rest, sigur, la tot pasul eram umiliţi, dar atunci trăiam deja într-o altă stare, nu mai eram egali cu alţi oameni“

* Haia Macarie, din Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş:

„Şi când am ajuns acolo în cameră, n-am recunoscut-o pe sora mea. Dar nici ea pe mine. După aceea ni s-a zis că o să mergem la lucru, la muncă. De acolo ne-au dus la muncă, dar întâi a venit Mendele. Aţi auzit de el? Şi în fiecare dimineaţă ne număra. Trebuia să mergi în faţa lui, aşa, gol-goluţă, cu mâna întinsă, şi pe cine punea el băţul, acela direct la crematoriu mergea. Block-ul nostru era la o distanţă de crematoriu, ca de aici la blocul acela, cam aşa era. Şi-n fiecare zi auzeai: „Ioi mama mea! Ioi copilul meu!”.[…] Şi ne-au dus la lucru“.

Mai puteţi citi:

Drumul sfâşietor al evreilor din Cluj, de la regii comerţului la o mână de oameni

„Pământule, nu ascunde sângele meu!” Comemorarea unei zile tragice pentru evreii din Huedin
 

citeste totul despre: