Cum a trăit Doina Cornea Revoluţia din 1989: „Să fi ştiut că mor, că fac un infarct de frică şi tot m-aş fi dus!“

Cum a trăit Doina Cornea Revoluţia din 1989: „Să fi ştiut că mor, că fac un infarct de frică şi tot m-aş fi dus!“

Doina Cornea a ieşit în stradă pe 21 Decembrie 1989 după ce Armata făcuse primele victime la Cluj. FOTO: Arhiva Adevărul

„Dârdâiam de frică că vor trage în noi. Dar, ca şi cu Europa Liberă, poţi să dai înapoi în astfel de situaţii?“, mărturiseşte disidenta Doina Cornea despre ziua de 21 Decembrie 1989, zi în care a ieşit în stradă, alături de oameni, ştiind că în urmă cu câteva ore armata a deschis focul în centrul oraşului, omorând şi rănind zeci de persoane. Clujeanca se afla sub supravegherea Securităţii şi a Miliţiei 24 de ore din 24.

Ştiri pe aceeaşi temă

Disidenta anticomunistă Doina Cornea a fost, începând cu 1982, anul în care a trimis prima scrisoare la Europa Liberă, una dintre cele mai curajoase voci care au criticat regimul Ceauşescu, fără a ţine cont de presiunile şi ameninţările la care a fost supusă, atât ea, cât şi familia ei.

De curaj a dat dovadă şi în 21 decembrie 1989, când ştiind că este supravegheată atât de Miliţie, cât şi de Securitate, a ieşit în stradă la Cluj-Napoca, alături de protestatari, riscând să fie împuşcată de gloanţele militarilor care deschiseseră focul în centrul oraşului cu doar câteva ore mai devreme. Doina Cornea, care are acum 87 de ani, a povestit, în 1998, istoricului clujean Cornel Jurju, în cadrul unui interviu realizat pentru Institutul pentru Istorie Orală, prin ce a trecut în decembrie 1989. “Adevărul” vă prezintă fragmente din acel interviu:

„Şi atuncea ruşinea fiului meu şi a mea a fost că noi nu facem nimica. Stăm aşa şi ne uităm la ei cum mor. Că «Europa Liberă» dădea cifrele umflate. Dar, totuşi, spiritele erau pregătite în oraşul ăsta ca să iasă. Călin (n.n. - Călin Nemeş, 1960-1993, actor clujean, a fost unul dintre protagoniştii evenimentelor revoluţionare din Cluj. În după amiaza zilei de 21 decembrie 1989, aflându-se în actuala Piaţă a Unirii din Cluj, a fost rănit grav în urma focului deschis de către dispozitivul militar comandat de către căpitanul Carp Dando), Matiş (Lucian Matiş, artist plastic, a luat parte la acţiunile revoluţionare din Cluj. În după amiaza zilei de 21 decembrie 1989 a fost împuşcat mortal în Piaţa Libertăţii, actuala Piaţă a Unirii din Cluj - n.n.) , grupul din centru, muncitorii de la CUG, mănăşturenii. Da' nici ei n-au ieşit [mai repede – n.n.]. Fiul meu fusese reangajat cu două săptămâni înainte la CUG. A fost nevoie de un mic impuls care să vină de undeva, atât a trebuit. Era scânteia, pe urmă s-au dezlănţuit.”
 

“Trăiască Banatu!”

 
Doina Cornea povesteşte cum un grup de manifestanţi au venit în după-amiaza zilei de 21 decembrie în faţa casei ei de pe Calea Turzii. „Au venit aici, da eu eram înebunită... Tin-Tin, fiul meu, venise pe la 4.30 - 5.00, după manifestaţia aceea [şi mi-a spus – n.n.]: «Nu cumva să ieşi din casă! Eu mă duc acuma acasă să-i liniştesc pe copii şi pe Liana». De dimineaţă plecase şi cum îl ştiau aşa mai... se gândea că poate sunt îngrijoraţi. Eu stăteam aşa, aşteptam. Era o linişteee... Era ceva în aer. Vă aduceţi aminte? Era ceva deosebit în aer. Nu era ca altădată. De dimineaţă am simţit că totul e altfel. Aerul era atât de blând, era o căldură care te mângâia, te pătrundea, parcă mirosea şi a ceva ameninţare. Era ca liniştea înaintea unei furtuni. Zău, aşa am perceput de dimineaţă ziua aceasta.

V-am spus cu soldaţii? De aia mi-s dragi. Armata mie mi-e dragă că e formată în mare parte din oameni simpli, din oameni curaţi, nu securişti unşi cu toate unsorile. Clujul era în stare de asediu, aproape... Şi când treceam pe lângă soldaţi, erau patrule din ăstea... Da, erau vreo 8 în şir, nu chiar patrulă, nu ştiu cum îi zice când sunt mai mulţi. Şi făceam cu degetul. Că eu mergeam încolo şi ei veneau şi atuncea eu de la primul ziceam: «Trăiască Banatu!». Şi se uitau zâmbind la mine. Vreo 4-5 patrule din astea am întâlnit, tuturor le-am făcut aşa: «Trăiască Banatu!». Şi degetul îl puneam pe haina lor militară, aşa de-a lungul. Se uitau zâmbind la mine, copiii ăia. Totdeauna am iubit armata că nu erau ca Securitatea. Am mai avut eu discuţii cu militarii, am mai luat în maşină la autostop. Şi înjurau şi ei la comunism în ultimii ani”, arată disidenta. 
 

„Securitatea era vigilentă”

 
În după-amiaza zilei de 21 decembrie, la ora 15.40, militarii înarmaţi cu muniţie de război au deschis focul asupra clujenilor aflaţi în Piaţa Libertăţii, omorând 12 oameni. La Cluj-Napoca au murit 26 de oameni şi au fost rănite alte 52 de persoane, în trei puncte „fierbinţi" din oraş: fosta Piaţă a Libertăţii, Hotelul Astoria şi fabrica de bere. Ştiind de masacrul care s-a petrecut în Piaţa Libertăţii, Doina Cornea a ieşit totuşi, alături de oamei, în stradă. 

“Pe urmă, am venit acasă. [A fost vizita fiului meu – n.n.] care apoi a plecat. Şi deodată am auzit: «Jos Ceauşescu! Jos comunismul!». Am sărit repede, eram desculţă, numai în ciorapi. Chiar în pijama, că mă întinsesem aicea pe pat. Am ieşit aşa imediat, la poartă. Şi au început să scandeze şi numele meu. De fapt şi ăsta îl scandau. Cum să nu răspunzi? Dar eu ştiam, deja, ce s-a întâmplat în oraş. Ei nu ştiau, cei care au venit la mine. Nu ştiau ce fusese. Nu ştiu de unde s-au adunat aşa. Au zis: «Veniţi cu noi? Sigur că vin!». Şi m-am îmbrăcat. Cinci minute, am zis să aştepte. Între timp, miliţianul urla: «Ăştia mă linşează! Ăştia m-au abandonat!». «Ăştia» erau când manifestanţii, când tovarăşii lui. Apoi a luat-o la fugă încolo. Deci, atuncea a dispărut miliţianul. Dar Securitatea era vigilentă. I-a arestat pe trei dintre cei care m-au readus acasă şi i-au bătut cumplit la Securitate în noaptea aceea, 21 spre 22”, povesteşte Doina Cornea în interviu. Grupul de 40-50 de oameni l-au speriat pe miliţianul care o urmărea pe disidentă dintr-un post de supraveghere instalat chiar în curtea ei. 
Eu am instinctul conservării extrem de dezvoltat. Dârdâiam de frică că vor trage în noi. Dar, ca şi cu „Europa Liberă”, poţi să dai înapoi în astfel de situaţii? Nu se poate! Să fi ştiut că mor, că fac un infarct de frică şi tot m-aş fi dus. I-am mai domolit puţin, ne-am oprit la Teatru, apoi am trecut pe sub puştile soldaţilor care se aflau acolo unde era mai demult sediul partidului. Erau taburi şi soldaţi pe taburi cu puşti. Atunci am început să strigăm: „Armata a cu noi!”, 
 
Doina Cornea 
 

“Poţi să dai înapoi în astfel de situaţii?”

 
„Noi am format o coloană de aicea. Erau şi foşti studenţi de-ai mei, erau copiii Boilă (Este vorba despre copiii lui Matei Boilă, viitor senator al României, anume Ana şi Matei-.n.n.). S-au purtat extraordinar, copiii Boilă! Eu nu sunt de acord cu multe atitudini politice ale familiei Boilă, dar ce-i adevărat îi adevărat. Au fost peste tot, sub gloanţe. S-au purtat extraordinar copiii Boilă şi au chemat salvări, au dat telefoane pentru cei care au rămas pe acolo. Ce-i al lor îi al lor! Şi tatăl nu i-a oprit, i-a trimis. N-a spus staţi aicea la căldurică şi păziţi-vă pielea. Ce e frumos la un om trebuie spus. Apoi am plecat [de aicea - n.n.], dar mie mi-a fost foarte frică, vă spun. Eu am instinctul conservării extrem de dezvoltat. Dârdâiam de frică că vor trage în noi. Dar, ca şi cu „Europa Liberă”, poţi să dai înapoi în astfel de situaţii? Nu se poate! Să fi ştiut că mor, că fac un infarct de frică şi tot m-aş fi dus. I-am mai domolit puţin, ne-am oprit la Teatru, apoi am trecut pe sub puştile soldaţilor care se aflau acolo unde  era mai demult sediul partidului. Erau taburi şi soldaţi pe taburi cu puşti. Atunci am începu să strigăm: „Armata a cu noi!”, povesteşte Doina Cornea. 
 

„Am zis că sunt bătrână şi dacă se trage nu e mare pagubă”

 
“O fetiţă, de vreo 10 ani... N-am vrut să stau nici în spate, m-am înfipt în primul rând. Am zis că sunt bătrână şi dacă se trage nu e mare pagubă. Pe urmă, totuşi, au trecut în faţă un rând de bărbaţi, nu m-au lăsat chiar în primul rând. Şi o fetiţă de 10 ani, lângă mine, îmi zice la un moment dat: „Nu vă fie frică doamnă!”. Vaaai, dulce, îmi pare rău că nu i-am [reţinut numele – n.n.]. Am întrebat-o atuncea, da am uita pe urmă. „Nu vă fie frică doamnă!” În clipa aceea mi-a dispărut frica şi îmi era ruşine că într-adevăr îmi era frică.

Apoi s-a tras asupra mea. Am vrut să mergem în Piaţa Libertăţii şi ne-am dus pănă la Melody, unde erau taburi puse aşa, deci nu puteam trece peste soldaţi. Acolo am fost prudentă. De fapt grupul ăsta, l-am cam condus eu. Apropiindu-ne de taburi s-a tras. Erau trasoare, eu n-am mai văzut. Şi zic: „Uite, focuri de artificii!” Imediat, o mână m-a luat şi m-a trântit pe jos, că eu nu ştiam că trebuie să ne culcăm pe jos. Dar înainte de a ne trânti, tot urlam acolo: „Sunteţi răniţi? Sunteţi răniţi?” Ei tăceau din gură. Atuncea m-a luat cineva şi m-a trântit pe jos şi s-a şi trântit peste mine. Pe urmă au fost treizeci de oamnei care au venit după revoluţie să-mi spună că m-au protejat, [în acel moment tensionat – n.n.]. „Eu v-am protejat!” După ce am văzut că se trage, m-am şi documentat, am întrebat: „Astea pot ucide?” După ce am zis iniţial că-s focuri de artificii. [Mi s-a răspuns - n.n.], că sunt trasoare. „Astea pot să ucidă? Da, doamnă!” Zic: „Uite ce frumos sunt colorate! Aşa sunt noaptea, trebuie să se vadă!” Atuncea am văzut că nu e chiar glumă. Şi am zis aşa: „Mergem până la taburi, scandăm acolo: Jos comunismul! Jos Ceauşescu! Sus Armata! Tot ce vreţi. Stăm un sfert de ceas şi ne întoarcem. Că n-are rost să stăm acolo până vor trage de-a binelea în noi.” Şi aşa au făcut, ne-am întors. După ce ne-am întors, iarăşi fuuuu, trasoare deasupra noastră. N-au tras în noi”, povesteşte Doina Cornea în interviul acordat istoricului Cornel Jurju. 
 

Aflată în arest la domiciliu

 
Cornel Jurju precizează că “dimineaţa, în 21 decembrie, Doina Cornea fusese în centru pentru a lua legătura cu Ambasada Franţei prin telefonia publică. Pe parcursul anului 1989, Doina Cornea, în fiecare zi de joi, telefona la ambasadă pentru a-şi prezenta situaţia, istoricul personal al ultimei săptămâni. Propunerea venise dinspre reprezentanţii diplomaţiei franceze în România ca măsură de protecţie împotriva abuzurilor puterii comuniste. După revenirea acasă a intervenit vizita fiului care i-a povestit ce se întâmplase în Cluj, că se deschisese focul împotriva demonstranţilor în Piaţa Libertăţii (actual Unirii) şi pe str. Horea. Imediat după plecarea lui Leontin a apărut grupul demonstranţilor despre care Doina Cornea vorbeşte. Se poate presupune că acest grup, care a eliberat-o din starea de arestat la domiciliu, s-a format în cartierul Andrei Mureşanu”. 
 

Doina Cornea

 
Doina Cornea (n. 30 mai 1929, Braşov), publicistă, traducătoare, profesor, disident anticomunist. A rămas în conştiinţa românească drept un simbol al disidenţei anticomuniste din perioada regimului totalitar al lui Nicolae Ceauşescu. A difuzat nenumărate texte şi proteste prin radio „Europa Liberă”, făcând astfel cunoscută opiniei publice internaţionale adevărata situaţie internă.
După schimbarea regimului politic a luptat pentru libertate, pluralism politic şi apărarea drepturilor omului, numărându-se printre fondatorii primelor organizaţii ale societăţii civile.
 

Filmul evenimentelor din Piaţa Libertăţii

 
Fotograful clujean Răzvan Rotta a suprins momentele în care Armata a tras în manifestanţii ieşiţi pe 21 Decembrie în fosta Piaţă a Libertăţii din Cluj-Napoca, actuala Piaţă a Unirii. 
 
În jurul orei 15.00, armata ajunge în Piaţa Unirii (Piaţa Libertăţii atunci) pentru a dispersa oamenii adunaţi în centrul oraşului. FOTO: Răzvan Rotta. 
 
Pictorul Ladiu, cu spatele,  şi actorul Călin Nemeş, începe să îşi arunce hainele pe jos. Deşi mesajul celor doi artişti este paşnic, militarii privesc îngroziţi scena. FOTO: Răzvan Rotta.
 
Dintr-o dată panica începe să cuprindă mulţimea. Se aud focuri de armă. Militarii au tras fără milă în oamenii neînarmaţi. Comandatul care a dat ordinul, Carp Dando, este în libertate pentru lipsă de probe. FOTO: Răzvan Rotta.

12 persoane au fost ucise în Piaţa Unirii în 21 Decembrie. FOTO: Răzvan Rotta
 
Oamenii nevinovaţi au fost împuşcaţi cu cruzime. FOTO: Răzvan Rotta
 
Citeşte şi
 
 
citeste totul despre: