La înmormântarea fiicei Doinei Cornea:„Mulţumim lui Dumnezeu că în neamul nostru sunt şi oameni, nu doar votanţi”
0Fiica Doinei Cornea, Ariadna Combes (62 de ani), a fost înmormântată, marţi, la Cluj-Napoca. Ceremonia emoţionantă, care i-a lăsat pe cei prezenţi, familie şi cunoscuţi, cu ochii în lacrimi, a dezvăluit importanţa Ariadnei în activitatea de rezistenţă anticomunistă a mamei sale. Fiica Doinei Cornea, declarată persona non grata de regimul Ceauşescu, a fost cea care ducea scrisorile acesteia la Europa Liberă şi mediatiza în Occident activitatea ei.
„Dar nu ea, eu trebuia să mă duc? asta îmi tot spunea Doina Cornea”, a rememorat preotul greco-catolic Teodor Lazăr, astăzi, în catedrala greco-catolică „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca în faţa unei mese pe care era aşezată urna cu rămăşiţele pământeşti ale Ariadnei Combes, fiica cunoscutei disidente. La vârsta de 62 de ani, primul copil al Doinei Cornea a decedat în Franţa, în urmă cu mai bine de o lună (9 noiembrie). Ariadna a fost incinerată în ţara unde şi-a trăit ultimii ani din viaţă, dar a ales ca după trecerea la cele veşnice să revină acasă, altăuri de familie. Urna cu rămăşiţele ei pământeşti a fost depusă, astăzi, în mormântul familiei din Cimitirul Central din Cluj-Napoca, după o slujbă emoţionantă care i-a făcut să lăcrimeze până şi pe cei doi preoţi care au oficiat ceremonia. Doina Cornea, în vârstă de 87 de ani, nu a ajuns la slujbă din cauza stării precare de sănătate.
Slujba de înviere a Ariadnei
„Noi celebrăm acum un moment al vieţii, faptul că slujba pe care o săvârşim şi-a păstrat titulatura de ritual de înmormântare este o eroare pe care inteţionez să o îndrept până închid ochii. Noi nu celebrăm moartea şi nu mărturisim moartea. Faptul că moartea survine în orizontul nostru biologic este adevărat, însă noi celebrăm altceva, învierea. Noi credem în înviere, aşteptăm învierea. Declaraţia noastră de credinţă tocmai aşa se încheie, de-a dreptul triumfător, aştept învierea morţilor şi viaţa veşnică ce va să vină. Ariadna şi Michel (soţul Ariadnei-nr) , pe care astăzi îi punem în inimile noastre, în minţile şi în rugăciunea noastră sunt cei care şi-au săvârşit calea. Aşteptarea lor a fost curmată. Iar noi, împreumă cu ei, celebrăm învierea, aşadar slujba învierii vă invit s-o facem astăzi împreună”, a început părintele greco-catolic Teodor Lazăr. Pe masa din faţa lui, urna cu rămăşiţele pământeşti ale Ariadnei, un colac şi o sticlă cu vin. În biserica de pe Bulevardul Eroilor, circa 50 de persoane au asistat la slujba de înviere. Printre acestea, copiii Adriandei, care au venit din Franţa, dar şi cunoştinţe ale familiei.
„Am venit aici să-i spunem morţii că nu ne pasă de ce ne poate face pentru că noi iubim. Dincolo de fracturile pe care le creează şi aici e o fractură, e o scoatere din rând, şi asta îmi tot spunea Doina Cornea, „dar nu ea, ci eu trebuia să mă duc”. Asta provoacă cu adevărat o anomalie. Moartea ţine de normalitatea vieţii, dar când moare copilul înaintea părintelui e mai greu, e atât de greu încât nu există în limba română şi nici în franceză un cuvânt care s-o definească pe mama care-şi pierde fiica. Nu cred că există în nicio limbă, cineva spunea că o mamă care-şi pierde copilul rămâne şi ea orfană”, a spus părintele.
Julie, fiica Ariadnei Combes, vorbeşte despre mama sa. FOTO: Remus Florescu
Doamna Doina a făcut din propriii copii mâinile rezistenţei sale anticomuniste, motiv care, nouă, ca naţie, ne mai dă obraz să rămânem în faţa lumii ăsteia cum că n-am tăcut toţi în faţa dictaturii (...) Pentru doamna Doina e un moment de amputare, e ca şi cum una dintre cele două mâini i-a fost tăiată”
Toader Lazăr, preot greco-catolic
„Doina Cornea a suferit o amputare”
„Doamna Doina sigur că este expresia rezistenţei româneşti, dar acolo a fost o lucrare făcută în trei. Să-ţi pui tu propria ta existenţă la bătaia buldozerului roşu e ceva, dar să-şi iei şi copiii de mână în faţa acestui buldozer ...nu mulţi ar putea face. Îmi vine în minte o poveste franceză. În timpul bombardamentelor făcute asupra Franţei, un proiectil a lovit o biserică dintr-o localitate de munte. Biserica a fost rasă, dar statuia lui Isus Hristos, o statuie foarte expresivă, a rămas în picioare. Doar mâinile lui Isus au fost retezate. Au renovat biserica, francezii. Au făcut totul, dar n-au reuşit să-i refacă mâinile lui Isus Hristos. Era o statuie de secolul V, foarte frumoasă. După câţiva ani de spălat pe jos, a venit femeia de serviciu şi a strigat de fericire: „Domnule preot, minune”. După ce a lustruit pardoseala din faţa statuii, ştiţi ce a găsit scris acolo? „Voi sunteţi mâinile mele”. Doamna Doina a făcut din propriii copii mâinile rezistenţei anticomuniste, motiv care ne mai dă obraz, nouă ca naţie, să rămânem în faţa lumii ăsteia cum că n-am tăcut toţi în faţa dictaturii (...) Pentru doamna Doina e un moment de amputare, una dintre cele două mâini i-a fost tăiată”.
Rămas bun de la familie
La slujbă a rostit un cuvânt de bun-rămas, fiica cea mare a Ariadnei, Julie: „Mama ne-a învăţat să ne uităm dincolo de materie. Asta era lupta ei. A suferit 13 operaţii şi niciodată nu s-a plâns. Cred că ea ar fi vrut ca noi să împărţim dragostea pe care ea ne-a dat-o şi să încercăm cât de cât să suprimăm iluzia în care trăim. Suntem foarte materialişti...”. De asemenea, a vorbit şi Leontin Iuhas, fiul Doinei Cornea, care şi-a luat rămas-bun de la sora de care a fost extrem de apropiat.
„Mulţumim lui Dumnezeu pentru că în neamul nostru sunt şi oameni, nu doar votanţi. Asta era una dintre ironiile fine ale ei. Ariadna un simţ al umorului extrem de inteligent. Ea a purta cu toată familia sa acest titlu nobil de om”, a încheiat părintele Toader Lazăr.
„Mulţumim lui Dumnezeu pentru că în neamul nostru sunt şi oameni, nu doar votanţi. Asta era una dintre ironiile fine ale ei. Ariadna avea un simţ al umorului extrem de inteligent. Ea a purta cu toată familia sa acest titlu nobil de om”,
Toader Lazăr, preot greco-catolic
Urna cu rămâşiţele pământeşti ale Ariadnei Combes a fost adusă la Cluj. FOTO: Remus F.
Cine a fost Ariadna Combes
Adriadna Cornea s-a născut în 19 noiembrie 1954, fiind primul copil al Doinei Cornea şi al avocatului Leontin Iuhas. Şi-a început studiile la Facultatea de Filologie din Cluj în 1973. În vara anului 1976, fiind la o bursă în Franţa, a decis să nu se mai întoarcă în România. S-a căsătorit cu Michel Combes, obţinând un Masterat în Engleză la Grenoble şi o licenţă în Literatură Franceză la Brest. În anii 80, Ariadna a ajutat-o foarte multe pe Doina Cornea, care a început să fie persecutată de regimul comunist: i-a trimis în ţară cărţi interzise, a transmis către Radio Europa Liberă şi alte instituţii media occidentale o parte scrisorilor Doinei Cornea, a atras atenţia comunităţii internaţionale asupra acţiunilor mamei şi persecuţiilor la care a fost supusă. În 1988, a fost declarată persona non grata de către regimul lui Nicolae Ceauşescu. A fost Vicepreşedinte al Ligii pntru Apărarea Drepturilor Omului din România de la Paris şi fostă membră a Consiliului de Garanţie Morală al Institutului pentru Memoria Exilului Românesc. A fost unul dintre cei trei români implicaţi activ în „Opération Villages Roumains”, acţiune declanşată împotriva proiectului comunist de sistematizare a satelor în perioada 1988-1989, alături de Mihnea Berindei, şi Dinu Zamfirescu, actualul Preşedinte al Consiliului Ştiinţific al IICCMER. Mediatizarea internaţională a Doinei Cornea s-a datorat în principal fiicei sale.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
