Profesorii, salarizaţi în funcţie de rezultatele elevilor. Ce spun specialiştii despre propunerea lui Iohannis. De ce a fost eliminat sistemul în SUA

Profesorii ar urma să fie evaluaţi în funcţie de rezultatele elevilor. FOTO: Adevărul

În cadrul unui proiect finanţat din fonduri europene care are ca scop reformarea educaţiei în România, specialişti din toată ţara au fost întrebaţi dacă sunt de acord cu propunerea făcută de Klaus Iohannis, când era în campania electorală: salariile profesorilor ar trebuie să fie stabilite în funcţie de performanţe. Unul dintre interlocutori a explicat de ce a renunţat SUA la acest sistem.

„La capitoul măsuri concrete, Preşedintele Klaus Iohannis vorbeşte despre diferenţierea salariilor în învăţământ (şi în sănătate, de altfel) în funcţie de performanţe. Ce criterii ar trebui luate în considerare la evaluarea performanţelor unui profesor? Dar în cazul unei şcoli?”. Aceasta este una dintre întrebările cheie ce au fost puse unor specialişti din toată  ţara care participă la programul ”Educaţia noformală, tot educaţie”. Programul îşi propune să pună, în toamna acestui an, pe masa Guvernului soluţii concrete de susţinere, eficientizare şi integrare a educaţiei nonformale în sistemul de învăţământ din România. Este vorba despre un proiect naţional, finanţat prin granturile SSE (Spaţiul Economic European) 2009-2014 cu 74.990 de euro în cadrul fondului ONG în România. Iniţiativa aparţine Fundaţiei Noi Orizonturi, care în vara anului trecut a organizat cafenele publice cu peste 160 de participanţi - actori în domeniul educaţiei nonformale, în Iaşi, Cluj, Craiova şi Bucureşti, pentru a identifica principalele provocări şi soluţii legate de educaţia nonformală. 

Experienţa SUA: sistemul salariilor în funcţie de rezultate 

Unii dintre specialiştii întrebaţi au fost de acord cu introducerea sistemului, alţii nu. În continuare vă prezentăm câteva dintre cele mai interesante puncte de vedere. Laura Borbe, profesor, trainer şi lider IMPACT Cluj-Napoca (reţea de cluburi de iniţiativă comunitară pnetru tineri), a susţinut: subiectul ”merit pay” a fost abordat în SUA încă din anii 80 (s-a renunţat prin anii 95/96 în multe state) şi, în sistemul de învăţământ de stat, a condus la reducerea drastică a competenţelor elevilor, a performanţelor reale la teste independente. Adică, corelând performanţa profesorilor de anumite rezultate ale elevilor (promovabilitate în sistem, rezultate la examene naţionale, medii de absolvire, rezultate la competiţii între elevi), s-a observant că elevii încep să aibă rezultate bune şi foarte bune la toţi indicatorii de care era legată şi evaluarea profesorilor şi totul merge ok, până se aplică teste independente (cum e la noi PISA, faţă de examenul de capacitate, admitere sau bac). S-a observat că performanţa la aceste examene este extrem de redusă. (Şi mai clar- dacă salariul meu e de 100% în funcţie de promovabilitate, atunci voi avea promovabilitate de 100%. Dacă o creştere cu 10% a salariului se obţine printr-o creştere cu 10% a mediilor, am să măresc mediile.) Există câteva zeci de cercetări în acest sens, care confirmă. În al doilea rând, educaţia elevilor este rezultatul unui efort colectiv, colaborarea dintre profesori ar trebui să fie urmărită şi promovată, nu competiţia dintre aceştia. În condiţii concurenţiale, transferul de bune practici este blocat; unii copii care nu obţin performanţe sunt abandonaţi, consideraţi cauze pierdute, pentru că nu îţi aduc beneficii salariale. În al treilea rând, elevii foarte buni ajung să fie vânaţi de profesorii dornici de salarii mărite, pregătirea lor este asigurată, dar nu întotdeauna se urmăreşte interesul lor, ci mai curând aptitudinile lor. Se întâmplă de multe ori ca interesele şi aptitudinile să nu corespundă. Un efect consecutiv este specializarea timpurie într-o direcţie, la o vârstă prea mică pentru a putea sonda corect interesele şi valorile. Aptitudinile pot fi exploatate fie de familie, fie de şcoala (mecanismul burselor din SUA - elevi analfabeţi în universitate, pentru că aptitudinile lor fizice aduc sponsorizări etc)” 

"Subiectul ”merit pay” a fost abordat în SUA încă din anii 80 (s-a renunţat prin anii 95/96 în multe state) şi, în sistemul de învăţământ de stat, a condus la reducerea drastică a competenţelor elevilor, a performanţelor reale la teste independente. Adică, corelând performanţa profesorilor de anumite rezultate ale elevilor, s-a observant că elevii încep să aibă rezultate bune şi foarte bune la toţi indicatorii de care era legată şi evaluarea profesorilor"

Laura Borbe, profesor, trainer şi lider IMPACT Cluj-Napoca

Un tânăr termină o facultate cu 10 şi apoi se angajează casier 

Laura Borbe mai arată: “Ştiu că fiecare discuţie despre evaluare în educaţie este extreme de dificilă, asta pentru că a educa este un proces extrem de complex, iar reuşita este greu de măsurat. Dacă la finalizarea liceului un tânăr intră la o facultate pe care o absolvă cu 10 şi apoi se angajează casier în supermarket, iar altul nu promovează bacalaureatul, nici măcar nu se prezinta la el, dar de la 16 ani se întreţine singur, este întreprinzător autorizat, munceşte legal şi creează locuri de muncă, cum defineşti succesul, performanţa? Ce rol a avut şcoala în cele două cazuri, care educaţie a fost mai performantă? La un liceu tehnic elevii intră cu media generală 5 după 4 ani de gimnaziu (în gimnaziu cam 12 materii, din care 8 sunt vocaţionale, sport, muzica, religie etc restul mate, fizica…), iar profesorii reuşesc să îi înveţe astfel încât aceştia iau Bacalaureatul cu nota 6. În acelaşi timp, la un liceu de top, elevii intră cu media 9,50 şi o parte dintre ei îşi iau Bacalureatul cu 9. Care şcoală este mai performantă? Care profesor are o contribuţie decisivă în obţinerea performanţei?  Cum poţi compara matematica şi efortul profesorilor de matematică , cu cel al profesorilor de muzica, desen etc? Cum poţi compara munca celor care nu au discipline de examen, cu a celor care au?”

Salariile profesorilor, la nivelul la care să-şi poată întreţine familia

În locul dezbaterii pe relaţia salarizare-performanţă, clujeanca propune altă direcţie:

Pas 1 - să aducem salariile la nivelul la care un dascal să-şi poată întreţine familia.

Pas  2- să acceptăm meritocraţia ca unic principiu de promovare în cariera didactică. Ocuparea funcţiilor în sistemul preuniversitar să fie rezultatul unui examen, probele pentru acestea să fie rezultatul unui cercetări şi a unui consens ştiinţific, nu politic (fie director, inspector, angajat în minister).

Pas 3- să găsim modalităţi de monitorizare a activităţii zilnice, astfel încât să evităm duplicitatea (una se petrece, alta se raportează). Inspecţiile sunt rare (nu am mai avut parte de o inspecţie adevărată din 2006, de la grad I), prost făcute (cei care inspectează nu sunt competenţi, sunt numiţi pe post) şi nu au finalitate (inspectorii urmăresc să penalizeze şi să îşi facă orele de asistenţă, nu să îndrume, ajute, echilibreze situaţii diferite, să ajusteze programe etc) 

Pas 4- să existe o diferenţiere între directorul economic-administrativ al şcolii (manager cu studii economice şi specializare pe sisteme educaţionale) şi directorul educativ (responsabil de activitatea educativă din şcoală) pe rol, status.

Pas 5- elaborarea unei fişe de post specifice fiecărei categorii de angajat în parte. Construirea fişei de evaluare pornind de la aceasta. Acum se utilizează un fel de fişe, scrise de persoane care nu au competenţe în domeniu, iar fişele de evaluare nu sunt corelate cu fişa personalizată a postului, ci cu o fişă general valabila… 

Pas 6- utilizarea mai multor metode de evaluare şi stabilirea calificativului funcţie de rezultatul coroborat.

Pas 7- recompensarea performanţelor imprevizibile, punctual, pentru performanţa pe sarcină (aşa cum se face acum recompensarea profesorilor a căror elevi au obţinut rezultate la olimpiada. Ar trebui aici adăugate şi alte performanţe, nu doar rezultatul la olimpiada dă valoare educaţiei, perf. Ed.nonformale)

Pas 8- penalizarea profesorilor care nu respectă fişa postului, simplificând procedura de penalizare (aşa cum este ea negociată cu sindicatele, dacă un profesor nu îşi ţine nicio oră, tot anul, dar stă pe scaun în clasă şi pune note în catalog, nu păţeşte nimic, conducerea şcolii poate greu să ajungă să dovedească acest lucru, ca să nu mai vorbim de penalizare…). Dacă ar fi în mediul şcolar privat, aceasta persoană şi-ar pierde postul.

Deşi nu ne prea place să fim măsuraţi în funcţie de rezultatele altora, cred că ar trebui să găsim calea de a responsabiliza profesorii pentru rezultatele obţinute de elevii lor. Nu în termeni absoluţi, ci în termeni de progres al elevului X relativ la el însuşi la sfârşit de an şcolar/ ciclu de învăţământ vs la început

Maria Kovacs, vicepreşedinte Asociaţia “Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice” , Cluj-Napoca

“Nu ne prea place să fim măsuraţi în funcţie de rezultatele altora” 

Maria Kovacs, vicepreşedinte Asociaţia “Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice” , Cluj-Napoca a susţinut:  “Deşi nu ne prea place să fim măsuraţi în funcţie de rezultatele altora, cred că ar trebui să găsim calea de a responsabiliza profesorii pentru rezultatele obţinute de elevii lor. Nu în termeni absoluţi, ci în termeni de progres al elevului X relativ la el însuşi la sfârşit de an şcolar/ ciclu de învăţământ vs la început. Un criteriu pe care l-aş include imediat în orice formă de evaluare a profesorilor, cu greutate mare în punctajul final, este „colaborarea cu colegii în vederea asigurării succesului şcolar al tuturor elevilor şcolii”. Evident, asta ar trebui operaţionalizat atent, atât termenul de „colaborare”, cât şi cel de „asigurare” a progresului.”
Chiru Elena, Director Programe Educaţionale ECDL ROMANIA- Bucureşti este de părere că: “Pentru evaluarea performanţelor unui profesor este important să se aibă în vedere: gradul de promovabilitate al elevilor de la clasă, implicarea şi încurajarea elevilor să participe la activităţile extraşcolare, gradul de implicare în organizarea activităţilor nonformale în şcoală să se regăsească mai clar evidenţiat în fişa de evaluare a profesorului, gradul de formare pe metode de educaţie nonformală ţinând cont de cele 8 competenţe cheie. Pentru şcoli foarte importante sunt: introducerea unui curriculum pe educaţie nonformală în şcoli; valorizarea celor care se implică în activităţi de educaţie nonformală; implicarea mass-media în promovarea activităţilor de educaţie nonformală; susţinerea pentru activităţile extraşcolare prin care elevii îşi pot dezvolta competenţele. Spun asta deoarece calitatea profesorilor este principalul factor care contribuie la succesul şcolar al elevilor, iar calitatea directorilor este o garanţie esenţială a bunei funcţionări a unităţilor de învăţământ.”

Cum determinăm calitatea profesorilor

Oana Moşoiu - Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti, Trainer Tineret în Acţiune a susţinut: “Diferenţierea salarială se realizează şi automat, în funcţie de vechime, grade didactice, diferite funcţii îndeplinite, dar şi raportat la o serie de realizări care ar putea fi identificate pe mai multe direcţii”. Direcţiile indentificate de Moşoiu sunt:  

- conducerea activităţilor de învăţare – unde indicatorii sunt rezultatele elevilor, rata de abandon  

- activităţi cu comunitatea părinţilor 

- activităţi extraşcolare, nonformale 

- activităţi de suport în învăţare şi prevenţie al abadonului şcolar 

- rol în dezvoltarea şcolii – proiecte, parteneriate 

- inovaţie şi dezvoltare – inovarea predării, realizarea unor materiale didactice, mijloace, utilizarea unor tehnici noi ş.a. 

- dezvoltare profesională şi personală – portofoliile de învăţare din cadrul unor cursuri sau programe de formare/dezvoltare profesională/personală.

“Aceste criterii ar fi potrivit să fie ponderate – adică nu toate au aceeaşi importanţă şi nu depind categoric doar de cadrul didactic (ponderea este mai mică cu cât influenţa unor alţi factori este mai evidentă – de exemplu, în activitatea de învăţare, rezultatele elevilor depind şi de aceştia, nu doar de predarea profesorului - ţin de capacităţile elevilor, timpul petrecut pentru învăţare, efortul de învăţare, acces la resurse etc.)”, concluzioneză Moşoiu. 

Citeşte şi

Bolile lumii universitare din România: impostura şi pseudoperformanţa. Ce soluţii propun patru cercetători români pentru salvarea educaţiei

VIDEO Sânge artificial fabricat la Cluj: invenţie de premiu Nobel, şanse slabe de finanţare