FOTO VIDEO Toţi oamenii Electric Castle sau cum au ajuns surorile Yun şi Yin din Malaezia în Bonţida
0
„Aşteaptă-te la neprevăzut” ar trebui să fie motto-ul celei de-a şasea ediţii a Electric Castle, care tocmai s-a terminat. La domeniul Banffy din Bonţida ai putut vedea oameni din Australia, Malaezia, Mexic sau Japonia, mii de tineri „electrizaţi” dansând pe versuri despre folclor, părinţi care au venit cu copiii sau ai putut să-l auzi pe DJ-ul care ar putea schimba muzica electronică în timp ce stăteai la coadă la un burger de 10 lei.
„Folcloru-i oxigen pentru un popor asmatic”, „Folcloru-i oxigen pentru un popor asmatic”, „Folcoru-i oxigen pentru un popor asmatic”.
Cum poţi să faci câteva mii de tineri să ridice mâinile sus şi să danseze vorbindu-le despre folclor, tradiţii, obiceiuri, despre limba română, despre dor şi jale. A făcut-o sâmbătă Subcarpaţi la Electric Castle. MC Bean, fondatorul trupei, a început concertul cântând la fluier şi a reuşit să „electrizeze” publicul cu versuri precum „Folcloru-i oxigen pentru un popor asmatic”, la fel de bine precum Damien Marley, fiul lui Bob Marley, sau Netsky, unul dintre DJ-ii de top ai lumii, care au urcat în primele zile de festival pe aceeaşi scenă. Tinerilor li s-a părut foarte „cool” când artistul le-a cerut: „Când eu spun «limba», voi spuneţi «română».” Să vezi mii de tineri strigând „limba română” la un concert este greu de crezut.
Ritmurile de hip hop, electro şi muzică folclorică ale Subcarpaţi au avut succes uriaş la EC, deşi aşa cum a spus-o Marius Alexe, adică MC Bean, pe scenă „Nu avem în spate nimic. Nu apărem la televizor sau la radio, dar suntem aici”. A fost unul dintre cele mai reuşite concerte de la EC 2018.
„Sunt foarte nedumerit de faptul că toată lumea merge în direcţia aceea. Ce se întâmplă acolo?”, spune Luis din Mexic, arătând spre scena principală unde peste câteva minute urma să înceapă concertul Subcarpaţi. Mexicanul a venit la Electric Castle convins de soţie, care este clujeancă. „Nu i-a fost foarte greu: «A zis mergem la Electric Castle». «Ok»”. În ceea ce priveşte line-up-ul, lui Luis i-a atras atenţia Electroclown. Spune că festivalurile din Mexic de genul acesta sunt foarte asemănătoare: „Vezi tot felul de persoane la festival, mulţi copii. Avem şi noi doi copii şi îmi pare rău că nu i-am adus. Ar fi fost interesant”.
Cu familia tradiţională la castel
„Mai stăm 5 minute la Booha şi mergem”, spune Andra fiului ei Alex, care din toamnă trece pe clasa a IV-a. Mama, fiul, două fete cam de aceeaşi vârstă şi mai mulţi adulţi pornesc spre una dintre cele mai gălăgioase scene. Este sâmbătă, aproape 1 noaptea, la Electric Castle.
După câteva ore petrecute la festivalul din curtea domeniului Banffy nu te mai miră să vezi părinţi însoţiţi de copiii lor pendulând de la o scenă la alta. Castelul electric este foarte prietenos cu „familia tradiţională”: părinţii vin cu copiii lor mici, am văzut şi bebeluşi de câteva luni, sau sunt aduşi de copiii lor, am văzut, de asemenea, şi destui seniori la festival.
Anul acesta a urcat pe scenă chiar şi o trupă de băieţi care obişnuiesc să meargă cu mamele la concerte: „Nothing but Thieves sunt foarte foarte tineri. Media de vârstă e 25 de ani, inclusiv merg pe la concerte cu mamele lor. Sunt foarte haioşi pentru că ziceau într-un interviu că ei trebuie să aibă grijă de mame şi nu invers”, povesteşte PR-ul festivalului, Renate Roca Rozenberg.
Trupa veselă de la Electric Castle: mama - Andra, fiul – Alex şi două prietene de-ale băieţelului. FOTO: R.F.
„E blană”
Nu le-am găsit pe mamele olandezilor de la „Nothing but Thieves” să aflu cum este să vii cu copiii la festival, dar am întrebat-o pe Andra, mama lui Alex: „E o experienţa super-tare”. „E blană!”, o completează băiatul. „Mi-a plăcut cum a cântat Wolf Alice. Blanăăă!”, spune Alex. „Mi-au plăcut şi activităţile”, spune el. „Şi la găleţi?”, „Şi la Booha?, îl ajută mama. „Şi burgerul?”, completează tatăl. „Da, mi-a plăcut tot”, se predă Alex. „Mie mi-a plăcut roata şi la găleţi”, spune Sînziana, o fată de vârsta lui Alex care a venit de asemenea cu părinţii şi cu sora ei şi mai mică decât ea.
Programul pentru această gaşcă veselă începe după-masa pe la 4-5 şi ţine până la... „3 dimineaţa”, spune entuziast Alex. „Nu ai fost întrebat până la cât vrei tu să stăm, ci până la cât stăm. La 1 şi ceva eram în maşină spre casă aseară”, intervine mama. Alex se dă bătut: „Crezi că mi-a spus cineva cât e ora? Ce-mi pasă!”. Întrebat ce muzică îi place, el răspunde: „Depinde de moment. La Electric Castle am aşteptat London Grammar, dar nu mai vin.”
Monica Ceică se simte ca la 20 de ani la Electric Castle. FOTO: Remus Florescu
„Suntem ca la 20 de ani. Ne-au plăcut Subcarpaţi”
„Este super ok atmosfera, întinerim şi noi aici. Suntem ca la 20 de ani. Datorită copiilor am venit, ei ne-au invitat”, spune Monica Ceică, o sătmăreacă trecută de prima tinereţe, care tocmai a venit de la concertul „Subcarpaţi” de pe scena principală.
Nu au fost greu de convins de către cei doi băieţi care trăiesc la Cluj: „Ne-am dorit şi anul trecut să venim, numai că nu am avut timp. Au fost surprinşi copiii că vrem să venim”, spune, zâmbind, Monica. Cel mai mult le-a plăcut concertul „Subcarpaţi”, dar au în agendă evenimente de neratat şi în ultima zi de festival: „Mai avem şi pentru ziua de mâine nişte trupe străine pe care vrem să le vedem, îmi scapă numele”, spune femeia cerând ajutor de la soţ.
„De-a cui din Malaezia”
Printre cele 48.000 de persoane care au fost, sâmbătă, la Electric Castle s-au numărat şi surorile Yun şi Yen din Malaezia. „Avem o prietenă din România care ne-a spus <<Este la Cluj în fiecare an un festival foarte interesant. De ce nu veniţi să vedeţi despre ce e vorba?>>”, povesteşte Yun cu zâmbetul pe buze. „Oh, yeah, Ok. Go ahead”, a fost răspunsul celor două surori. Ele lucrează temporar într-un oraş din Anglia, Kingston upon Hull, unde sunt farmaciste. Joi, ziua în care au ajuns, li s-a părut foarte noroioasă, iar sâmbăta foarte fierbinte, dar „ne-am simţit extraordinar, până acum a fost un festival foarte frumos. Cred că e extraordinar pentru că suntem pentru prima dată aici, pe de altă parte e totul atât de bine organizat şi sunt foarte multe lucruri de făcut, deci e foarte bine. ”
Cea mai interesantă experienţă de până acum, pentru cele două surori, a fost: „Muzica! Prima noapte a fost extraordinar: am fost să-l vedem pe Netsky, care a fost foarte foarte bun”. Un alt motiv pentru care au vizitat România este mâncarea: „Mâncarea de aici este extraordinară. A fost unul dintre motivele pentru care am venit aici. Prietena noastră româncă ne-a recomandat diferite feluri de mâncare. Oamenii sunt foarte prietenoşi şi săritori.”
Şedinţă foto la EC. FOTO: R.F
Max din Londra şi Herodot
Max a venit din Londra la Cluj pentru a petrece la nunta unui prieten. Cu această ocazie a trecut şi pe la Electric Castle pentru a asculta muzică electronică: Richie Hawtin, dar şi DJ-ii români Raresh şi Herodot. Max a vrut, de asemenea, să viziteze clubul Midi, despre care a auzit la Londra.
Max din Londra este fan al DJ-ilor români Raresh şi Herodot. FOTO: R.F.
Un fel de Wizz Air al festivalurilor
Pe Cătălin şi Mara i-am întâlnit la coadă în zona de food court. El e student în anul II la Politehnică şi ea în anul I la Farmacie, motiv pentru care stau la coada cea mai mare: aici găseşti un hamburger, probabil cel mai consumat tip de mâncare de la festival, cu 10 lei. E adevărat că sâmbătă seara, în jurul orei 23, trebuie să stai mai bine de o oră la coadă, dar având în vedere că preţurile la hamburger încep de la 25 de lei în altă parte, tinerii nu fac nazuri.
„E ceva nou, e o atmosferă plăcută şi relaxantă faţă de alte festivaluri. Vin pentru prima dată şi m-a surprins plăcut. Cred că ajută foarte mult că e la câţiva kilometri de Cluj. E un plus foarte mare că nu e în oraş”, spune Cătălin, care a fost anul trecut la Untold.
În ceea ce priveşte line-up-ul, Cătălin a menţionat: „Dubioza Kolective, Jessie J, Netsky, Damien Marley, care a fost extraordinar, n-am mai simţit ploaia”.
Întrebat de preţuri, Cătălin a spus: „Sunt OK. Unele exagerate, mai ales la mâncare, dar noroc cu este un supermarket amenajat în zona de camping. Nu toţi avem bani”. Practic, la festival poţi cumpăra o apă plată la 0,5 cu 6 lei şi o bere cu 9 lei sau, dacă mergi la magazinul din incinta festivalului, poţi să le cumperi cu 1 sau cu 2 lei”.
Cătălin şi Mara au venit din Bucureşti la Electric Castle. FOTO: R.F.
Viaţa la camping
Viaţa la camping este „în condiţii de camping”, spune Cătălin. Poţi aştepta să intri la duşuri o jumătate de oră, iar căldura devine insuportabilă în cort, dacă nu plouă, pe la 11 dimineaţa. „Totuşi, nu putem să ne plângem pentru că am plătit 300 de lei pentru abonament ca festival care avea inclusă şi cazarea în camping, iar de miercuri până sâmbătă noaptea am cheltuit 250 de lei amândoi, şi n-am dus lipsă de nimic, am avut şi băutură şi mâncare”, explică tânărul bucureştean. Cei doi tineri au pregătit un buget de 1.000 de lei pentru cele 5 zile de festival.
Cele mai bune glume despre Electric Castle
Unul dintre cele mai reuşite momente de stand-up comedy de la Electric Castle a fost cel al lui Raul Gheba. Comediantul nu s-a sfiit să facă glume despre festival: „Sunt pentru a cincea oară aici, am ratat vreo două ediţii. Oricum mă bucur să văd cum a crescut festivalul, că e mai mare, mai tare, singura problemă este că castelul este la fel. Te aşeptai ca în 5 ani să pună un termopan să dea un glet, ceva. Eu cred că de asta venim, că castelui-i de căcat. Cred că dacă vrem să facem să fie castelul blană, hai să-l lăsăm un an festivalul pe mâna maneliştilor. Să fie un festival de manele. Vă daţi seama cum o să fie castelul peste doi ani – aşa cum auriu, betonat totul, covoare roşii, în deschidere, headliner Dani Mocanu, ar fi supertare”.
„Cel mai mult îmi place că stau un camping aici, ca în fiecare an. Acum la duşuri scrie <<shower like roialty>>. E mai mult, «shower like boschetar». Sunt sigur că regina se spală la duşuri înghesuite, cu opt oameni care se uită la ea şi-i zic: «Hai, mă, mai repede!»”, a încheiat Raul glumele despre EC.
Despre droguri
Anul acesta, organizatorii au dat un semnal puternic fanilor festivalului începând campania „Zero toleranţă”. „Vreau să pun accentul pe două chestiuni: fără droguri, fără alcool în exces. Ştiu că participarea la un festiva pare a fi un bun prilej de experimente, dar nu e de fapt. N-avem probleme în mod deosebit şi avem ajutorul unor echipe speciale. Lumea trebuie să ştie că sunt echipe de la antidrog care nu vin îmbrăcate în uniforme, dar sunt acolo şi asta ne linişteşte şi pe noi. N-am avut situaţii deosebite în acest sens, dar e tentaţia foarte mare. E zona în care te aşteptaţi că nu va observa nimeni”, a susţinut Renate Roca Rozenberg, PR-ul festivalului.
Miros de iarbă s-a simţit în anumite zone ale festivalului. Cristian Ursu, medicul-şef al UPU SMURD Cluj, instituţie care a avut două corturi de prim-ajutor în festival, a declarat: „N-au fost situaţii exagerate. Aici în niciun an nu ne-am putut plânge că au fost foarte multe cazuri. Marea majoritate a cazurilor nu au fost semnificative”. Conform ISU Cluj, 500 de persoane au primit îngrijiri medicale în primele 4 zile de festival, iar în 6 cazuri a fost nevoie de transportarea la spital.
O maşină desprinsă parcă din filmul Mad Max a apărut pe străzile din Bonţida. FOTO: R. F.
Aştepată-te la neprevăzut
Expresia care caracterizează cel mai bine festivalul Electric Castle de anul acesta este neprevăzutul. Cea mai mare surpriză pentru mine a fost să ascult cel mai reuşit concert al festivalului (după părerea mea), sâmbătă în jurul orei 23.00, în timp ce vorbeam cu tinerii din Bucureşti la coadă la hamburgerul de 10 lei. Coada se afla chiar lângă scena Hangar unde a evoluat DJ-ul francez Fakear. Nu a fost headliner, nu se aude pe radio şi la televizor, nu a fost pe scena principală, nu am auzit niciodată despre el, dar a fost show-ul care mi-a plăcut cel mai mult. Apoi am aflat că se vorbeşte despre el ca despre DJ-ul care va schimba muzica electronică.
De surprize ai parte la tot pasul: Într-una dintre zile am văzut pe străzile din Bonţida o maşină parcă desprinsă din filmul Mad Max – un Maverick X rs. Cu toate că să vii la festival cu un astfel de „monstru” 4 x 4 e o experienţă inedită, nimic nu se compară cu experienţele pe care le ai pe autobuzele care asigură transportul la Bonţida. „Văd că eşti aşa mai tăcut, nu vrei ceva bun”, îmi zice vecinul de scaun. „Iarbă, ecstasy, sare de baie?” – m-am gândit. Omul scoate dintr-un rucsac o sticla de 0,5 de palincă pură de Râşca. Tânărul e student la Informatică în cadrul UBB şi sărbătoreşte după un an cu examene grele.
Surprins poţi fi când afli că ai dat 9 lei pe o bere, când găseai cu câţiva lei la magazinul din festival.
Surprins poţi fi şi când găseşti printre participanţi oameni din Australia, Japonia, Malezia, SUA sau Canada sau când vezi mame cu copilaşi de câteva luni la festival. Surprins nu mai este nimeni dacă din senin, după o zi frumoasă, spre seară se dezlănţuie furtuna la Electric Castle.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
