Drumul sfâşietor al evreilor din Cluj, de la regii comerţului la o mână de oameni

Drumul sfâşietor al evreilor din Cluj, de la regii comerţului la o mână de oameni

În 2014 la Cluj a fost inaugurat un monument de comemorare a victimelor Holocaustului. FOTO / facebook Primaria Cluj-Napoca

Comunitatea evreilor din Cluj, una din cele mai mari din Transilvania în interbelic, cu 17.000 de persoane, mai numără astăzi doar două sute de familii cu cel puţin o persoană de origine iudaică.  La slujbele săptămânale se strâng până în 40 de persoane.

Parcursul „sfâşietor” al evreilor din România în secolul XX a fost marcat de deportări, iar ulterior de două mari valuri de imigrări în alte ţări, care au făcut uitate oarecum semnele puternicii lor prezenţe pe plaiurile mioritice şi a influenţei pe care au avut-o în special în dezvoltarea mai multor oraşe din ţară.
 
În 1937, un procent de 57% din firmele înregistrate la Registrul Comreţului din Cluj erau evreieşti, iar majoritatea magazinelor centrale erau deţinute de evrei sau maghiari, conform datelor Comunităţii Evreieşti din Cluj-Napoca. Pe lângă aceştia, existau totuşi comercianţi şi de alte etnii, în special germani şi români, arată istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei.
 
În acelaşi an, din totalul celor peste 470 de medici din oraş, circa o treime erau şi ei evrei. Arhitectura a fost un alt domeniu spre care mulţi membri ai comunităţii s-au îndreptat, stilul lor reflectându-se şi astăzi în înfăţişarea unor clădiri din oraş.
 

Promotori ai unui arhitecturi moderne

 
Potrivit istoricului Lucian Nastasă-Kovács, în prezent director al Muzeului de Artă din Cluj, evreii au fost printre principalii promotori în Cluj ai stilului artistic şi arhitectural Secession, de sfârşit de secol XIX-XX, inspirându-se din şcolile de arhitectură din Germania şi Viena, pe care le-au frecventat. Studiul le-a fost facilitat de familiarizarea cu limba germană prin faptul că vorbeau idiş, un dialect al acesteii limbi. 
 
În imagine, sediul Comunităţii Evreilor din Cluj, de pe strada Tipgrafiei
 
 
Trebuie specificat însă, că dincolo de idiş, evreii din Cluj erau vorbitori de limba maghiară, fiind foarte familiarizaţi cu cultura acestei ţări. „Evreii din Cluj, fiind neologi (un curent iudaic mai modernist în comparaţie cu cel ortodox, conservator), au împărtăşit idealurile naţiunii maghiare de până la 1918. În acest sens semnele apartenenţei lor la comunitatea evreiască nu erau atât de evidente, sunt mai vizibile doar în cazul lăcaşurilor de cult”, a explicat istoricul. Totuşi, potrivit lui, în oraş pot fi văzute şi astăzi case, de exemplu pe strada Eremia Grigorescu, care poartă semne, precum cartea deschisă, a muncii dpuse de arhitecţi evrei.  
 

Ascensiune susţinută

 
Potrivit datelor disponibile pe portalul oficial al Comunităţii Evreieşti din Cluj, Recensământul din 1910 consemna peste 7.000 de persoane de religie izraelită în oraş, în timp ce în 1930 numărul acestora a crescut la peste 13.500, pentru ca în 1941 să atingă aproape 17.000 de persoane, potrivit Raportului Oficial al Congresului Mondial Evreiesc. La acel moment, populaţia evreiască, majoritar vorbitoare de limbă maghiară, avea o pondere de 13-15% din populaţia oraşului, care număra 115.000 de suflete. 
 
În a doua parte a anilor ’30, din circa 4.000 de familii evreieşti cele mai multe aparţineau clasei micii burghezi respectiv erau familii simple, în timp ce câteva sute earu incluse în rândul burheziei mijlocii, iar 150 ţineau de marea burghezie. Prezenţi în viaţa economică şi culturală a oraşului, evreii îşi câştigau veniturile în special din industrie şi meserii industriale – 34,5% dintre ei, respectiv din din comerţ sau creditare – 36,2%.
 
De precizat că evreii sunt de asemenea consideraţi printre principalii contributori pentru apariţia formelor capitaliste de producţie în Ardeal, în secolul XIX, când regiunea avea încă o economie sub-dezvoltată.
 
În sânul comunităţii au existat numeroase personalităţi, regiozorul Jenő Janovics, creatorul unui mic „Hollywood cinematografic” la Cluj, fiind una dintre cele mai cunoscute.
 
Tudor Sălăgean a explicat că deşi au existat unele momente de criză în relaţiile dintre români şi evrei, comunitatea iudaică a avut un rol important în dezvoltarea oraşului. „Cu siguranţă evreii au avut un rol constructiv, important în evoluţia Clujului şi au adus noi valori, care au contribuit la dezvoltarea oraşului, dacă ne referim în special la doomeniul industrial şi român, dar nu numai”.
 

Decimarea comunităţii

 
Evenimentele tragice care au avut loc în timpul celui de-al doilea război mondial a decimat comunităţile de evrei din toată Europa. Potrivit lui Robert Schwartz (foto mai jos), liderul Comunităţii Evreieşti din Cluj,  din ghetoul Cluj au fost deportate  în intervalul mai – iunie 1944 aproximativ 18.000 de persoane, incluzând şi evrei aduşi din satele învecinate cu comunităţi mari de evrei. „Între cele două războaie erau aproximativ 17.000 de evrei la Cluj, aproape 20% din populaţia oraşului. După deportări şi încheierea celui de-al doilea război mondial au existat două valuri mari de plecări, în 1947 şi în anii ’60, în special din rândul tinerilor, al persoanelor cu vârstă medie”, a explicat Robert Scwartz. Potrivit istoricului Nasatasă Kovacs cifrele sunt “bătute în cuie”, autorităţile germane fiind foarte riguroase în înregistrarea informaţiilor.
 

 

Două valuri de plecări

 
După 1945 numărul evreilor din Cluj era de circa 1000, între aceştia numărându-se supravieţuitori ai lagărelor, respectiv evrei veniţi din regat şi alţii reîntorşi din refugiu, plecaţi în 1940. În 1947, o parte din evreii din Cluj iau drumul Palestinei, iar alţii se numără între cei aproximativ 18.000 de evrei care pleacă din Bucureşti spre Bulgaria. Iniţial în acea perioadă comunitatea iudiacă clujeană ajunsese la circa 6.500 de persoane, însă plecările o diminuează până la aproximativ 1.700, conform lui Schwartz. Cea mai mare parte a celor plecaţi din Cluj au luat drumul Israelului, în timp ce alţii au emigrat de acolo în alte ţări. Există de asemenea şi supravieţuitori ai lagărelor care au fost deportaţi de la Cluj, dar dpă sfârşitul războiului au emigrat direct în altă ţară.
 

Comunismul, între adeziune şi decepţie

 
Evreii, constituiţi în Comunitatea Democratică, ajung sub o infeluenţă puternică din partea regimului comunist, în care văd ideile egalităţii, însă decepţiile nu întârzie să apară, ceea ce ar explica scăderea bruscă a comunităţii, în urma unui nou val de plecări, în anii ’60. „Acest val până la urmă a şters practic etnia evreiască de pe harta României. Conform rapoartelor oficiale israeliene, numărul imigranţilor din România între anii 1948-1995 a fost în total de 273 957, mai mult ca cel al imigranţilor din Polonia, Bulgaria, Ungaria şi Cehoslovacia, luate la un loc”, arată reprezentanţii Comunităţii Evreieşti din Cluj.
 

Două sute de familii cu cel puţin în evreu

 
După evenimentele din 1989 aproximativ 400 de evrei locuiau la Cluj, potrivit lui Robert Schwartz. Dacă datele oficiale ar arăta un număr şi mai mic al acestora după Revoluţie este pentru că nu toţi se declarau ca atare, explică el.
 
Comunitatea evreiască din oraş numără în prezent circa 400 de membri, dar nu toţi sunt evrei, existând şi rude ale lor, creştine. „Acum sunt circa 200 de familii, din care cel puţin un membru este evreu”, a declarat liderul comunităţii. El a explicat pe de altă parte că sunt şi evrei care nu îşi declară apartenenţa la comunitate, deoarece consideră că ar presupune un grad de religioazitate mai accentuat. „Asta nu se verifică, întrucât dintre cei care sunt membri foarte puţini sunt religioşi cu adevărat”, a menţionat liderul comunităţii.
 
 

Templul Deportaţilor

 
Comunitatea evreiască din oraş este deservită în prezent de o singură sinagogă funcţională, situată pe strada Horea, construită în 1887, de comunitatea neologă a evreilor, una percepută ca fiind mai modernistă, prin comparaţie cu cea ebraică ortodoxă, mai conservatoare şi prima care a apărut la Cluj. Lăcaşul de cult a trecut prin perioade grele, fiind vandalizat de către studenţi din gărzile de fier, după care în 1944 a fost bombardat de trupele germane şi maghiare în retragere. În 1947 sinagoga a fost refăcută şi a primit numele de „Templul Memorial al Deportaţilor” (foto).
 
 
Potrivit lui Robert Scwartz aşezământul este deschis doar cu ocazia sărbătorilor mai mari evreieşti, cam de 5 ori pe an, sau cu prilejul unor evenimente speciale, precum concerte aniversare sau comemorarea Holocaustului, din luna mai. „Deschidem sinagoga şi pentru grupurile organizate, la cerere, cum sunt şcoli, sau grupuri de turilşti, trebuie însă să ne contacteze înainte, pentru ca să trimitem pe cineva care să o deschidă”, a declarat el.
 

Casă de rugăciune

 
Serviciul religios săptămânal al comunităţii este oficiat la casa de rugăciune de pe strada David Ferenc, vineri seară - la intrarea în Sabat şi sâmbătă dimineaţă.
 
Robert Scwartz a menţionat că reprezentanţii comunităţii preferă să ţină aici slujbele săptămânale, întrucât pe de o parte costurile de funcţionare a sinagogii ar fi mai mari, iar numărul celor prezenţi nu depăşeşte în general 30-40 de persoane.
 

Monument memorial, din 2014

 
În mai 2014, cu ocazia Comemorării Holocaustului, în Parcul I.L. Caragiale din Cluj-Napoca a fost inaugurat un memorial în amintirea evreilor deportaţi din Cluj în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
 
Pe monument este inscripţionat următorul text: "În memoria celor 18.000 de victime ale urii rasiale, bărbaţi, femei şi copii, din Cluj şi din împrejurimi, deportaţi la Auscwitz în mai-iunie 1944". 
 
La inaugurare au participat evrei supravieţuitori ai lagărelor, urmaşi ai persoanelor deportate din Cluj, dar şi oficialităţi naţionale şi locale. Finanţarea edificiului a fost asigurată de Primăria municipiului Cluj-Napoca.
 
Citeşte:
 
 
 
 
citeste totul despre: