Director de institut din Academia Română: „Văd o Românie sărăcită şi vulnerabilă, o risipire a resurselor pe lucruri frivole şi foarte multe orgolii“
0
Specialişti din 11 ţări sunt aşteptaţi, săptămâna viitoare, la Zilele Academice Clujene. Ioan Bolovan, istoric şi director al Institutului de Istorie „George Bariţiu” din cadrul filialei Cluj a Academiei Române, spune care sunt noutăţile ediţiei din acest an, cum consideră că ar fi bine să fie predată Istoria în şcoli, dar şi cum i-ar fi plăcut să arate ţara la 100 de ani.
Peste mai puţin de o săptămână va debuta o nouă ediţie a Zilelor Academice Clujene la care sunt invitaţi specialişti din Austria, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Portugalia, România, Republica Moldova, Rusia, Serbia, Statele Unite ale Americii, Ungaria.
Manifestarea se desfăşoară între 16 şi 21 octombrie. Este organizată de filiala clujeană a Academiei Române, de două structuri ale filialei amintite - Institutul de Istorie „George Bariţiu” din Cluj şi Centrul de Studii Transilvane - , şi UBB.
Directorul Institutului de Istorie „George Bariţiu” din Cluj, istoricul Ioan Bolovan, totodată prorector UBB, spune, într-un interviu pentru „Adevărul“ care sunt noutăţile Zilelor Academice Clujene din acest an şi cum i-ar fi plăcut să arate România la 100 de ani de la Marea Unire.
Ce aduce nou ediţia din acest an a Zilelor Academice Clujene faţă de ediţiile de până acum?
În primul rând ediţia din 2018 nu se desfăşoară primăvara, ca în anii precedenţi ci toamna, în luna octombrie, pentru a fi mai aproape de Centenarul Marii Uniri şi astfel toate evenimentele organizate să fie cumva mai asociate cu momentul 1 Decembrie. Apoi sunt incluse în agenda Institutului de Istorie „George Bariţiu”, pe lângă conferinţele şi mesele rotunde tradiţionale - multe dintre ele dedicate analizei modului în care s-a ajuns la făurirea României Mari la sfârşitul Primului Război Mondial - câteva acţiuni inedite. Una dintre ele se numeşte Maratonul Istoriei şi pe parcursul zilei de 12 octombrie 2018 - între orele 8.00 – 24.00 - se vor desfăşura 16 „şedinţe”/ateliere de lucru (întâlniri şi discuţii interactive cu circa 700 de elevi, studenţi şi alte persoane adulte, în cadrul cărora vor avea loc prezentări de materiale cu principalele momente istorice legate de Marea Unire, se vor redacta şi difuza la toţi participanţii flyere şi alte materiale informative despre Primul Război Mondial, Unirea de la 1918 şi semnificaţia Centenarului.
Între 18 - 20 octombrie se derulează o mare conferinţă internaţională consacrată sfârşitului unei lumi, cea care a generat Marele Război, şi reorganizării lumii după 1918 în acord cu principiul dreptului la autodeterminare al popoarelor. Toate aceste manifestări, şi altele care urmează le desfăşurăm în parteneriat cu Universitatea Babeş-Bolyai, Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj, cu Şcoala de agenţi de poliţie „Septimiu Mureşan” etc. şi cu sprijinul financiar şi logistic al unor firme clujene.
Prelegerile sunt publice?
Da, ne bucurăm să primim cât mai mulţi oaspeţi în sediul nostru de pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 12-14 - clădirea nouă a Academiei Române din spatele Bibliotecii Academiei, vizavi de Colegiul Naţional „Emil Racoviţă”. În afara celor circa 700 de participanţi care s-au înscris deja în activităţile zilei de 12 octombrie - Maratonul Istoriei - , orice cetăţean pasionat de istorie este binevenit la Institutul de Istorie „George Bariţiu”, la acest maraton precum şi la conferinţele, expunerile, lansările de carte şi mesele rotunde ce se vor întinde pe parcursul mai multor săptămâni până la 1 decembrie.
Recomandaţi-ne 2-3 prelegeri/prezentări de lucrări ştiinţifice/evenimente.
Ar fi greu să nominalizez 2-3 comunicări fiindcă sunt atâtea meritorii prin subiectele cercetate, prin metodologiile propuse, prin perspectivele novatoare asupra documente edite sau inedite etc. Încerc totuşi să vă stârnesc curiozitatea prezentându-vă titlul unor secţiuni: „Revoluţia de la 1848 în perspectivă istorică şi istoriografică“, „Primul Război Mondial şi propaganda“, „Război şi revoluţie: naţionalism, bolşevism şi colapsul imperiilor“, „Marele Război şi Unirea din 1918. Istorie şi memorie“, „Construirea culturii memoriei Marelui Război şi a proiectelor naţionale în Europa Centrală şi de Est“ etc.
Vor fi lansate şi cărţi recente, străine şi româneşti, despre Marele Război şi Unirea din 1918, se vor desfăşura mese rotunde, prin urmare oferta este foarte bogată şi atrăgătoare pentru specialişti şi pentru toţi iubitorii de istorie.
Cum ar fi bine să fie predată Istoria?
Aici este o dezbatere complexă. În primul rând consider că este imperios să se revină asupra statutului disciplinei Istorie în învăţământul preuniversitar, ceea ce înseamnă 2 ore pe săptămână la toate clasele, cu un spor adecvat la clasele cu profil umanist. Apoi, introducerea obligativităţii probei de istorie la Bacalaureat, aşa cum este în alte ţări, cu exigenţe diferite la clasele de profil şi la restul absolvenţilor. Redând demnitatea disciplinei Istorie, aşa cum a fost ea gândită prin Legea învăţământului 84/1995 şi prin alte acte normative ale prof. univ. dr. Liviu Maior, unul dintre marii istorici români contemporani şi singurul ministru al educaţiei după 1989 care a avut un mandat complet de 4 ani (1992-1996).
În al doilea rând este nevoie să modificăm filosofia după care au fost construite programele şcolare de ceva vreme, concepţie care pune accentul pe predarea istoriei pe teme mari, concepte, noţiuni, eludând principiul cronologic, aşa încât copiii aud de Napoleon şi de Nazism înainte de a avea o perspectivă diacronică asupra trecutului omenirii, înainte de a studia sistematic antichitatea, Evul Mediu, Renaşterea, Epoca Modernă etc. Sau se poate preda diacronic Istoria României la clasa a IV-a şi cea universală la gimnaziu, pentru ca la liceu să se predea istoria conform perspectivei acesteia „modernizatoare”.
Oricum, cred că nu mai putem amâna reforma aceasta în ceea ce priveşte statutul istoriei în şcoală fiindcă vom condamna generaţiile viitoare la pierderea identităţii noastre naţionale într-o lume globalizantă şi nivelatoare. Istoria, literatura, etnologia, geografia sunt discipline care îşi pot aduce aportul nu doar la educaţia civic-democratic-europeană, dar şi la menţinerea conştiinţei individualităţii noastre ca şi naţiune care a însemnat ceva în acest colţ de lume.
Ce ar fi bine să reţină românii despre Primul Război Mondial pe lângă mulţimea de date istorice?
Dincolo de factologia, de evenimenţialul zdrobitor al celor peste patru ani de lupte şi negocieri diplomatice, de imensa durere cauzată multor zeci de milioane de oameni datorită victimelor, răniţilor şi mutilaţilor etc., oamenii trebuie să reţină şi „binefacerile” aduse de Marele Război. În primul rând, pe durata războiului au fost înfiinţate şi au funcţionat zeci de laboratoare ştiinţifice în multe state beligerante, unde oamenii de ştiinţă şi medicii au căutat să inventeze lucruri care să-i ajute în a obţine superioritatea militară şi economică, să diminueze impactul negativ al armamentului tot mai sofisticat, să inventeze vaccinuri şi tratamente care să aline rănile, durerile dar şi să refacă membrele şi organele afectate de armele moderne. Până la urmă s-au inventat lucruri de care au beneficiat oamenii în timpul şi după război. Apoi, neapărat trebuie să asocieze sfârşitul Marelui Război cu Unirea cea Mare, cu desăvârşirea unităţii national-statale.
Prin urmare, după lacrimi, durere, distrugere de vieţi omeneşti şi de bunuri materiale, românilor le-a răsărit soarele dreptăţii şi unităţii, istoria fiind fastă cu cei care au trăit în imperiile ţarist şi austro-ungar unde erau complet lipsiţi de drepturi şi expuşi rusificării şi maghiarizării. Nu în ultimul rând, după război cadrul democratic se extinde prin reforma agrară, votul universal (cu limitele cunoscute), oamenii nemaiacceptând aşa uşor încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Cum vedeţi dumneavoastră, ca istoric, România în anul Centenarului?
Îmi permit să invoc aici exemplul pe care ni-l oferă personajul central al nuvelei „Singurătate“ a lui Ion Agârbiceanu, dascălul Marin Mureşan, care după întoarcerea din Marele Război şi după Marea Unire, hoinărea pe câmp, vorbind cu sine însuşi despre naţiunea lui acum liberă şi unită, pe care o iubea atât de mult: «Tu ştii cât am dorit să te văd aşa cum eşti acum: cu toate lanţurile sfărâmate, să străluceşti de întreaga ta tinereţe şi frumuseţe. Credeam că-ţi vor cădea la sfintele tale picioare adoratorii cu sutele de mii, să te vadă, să te admire, să te cunoască, să te iubească. Credeam că se va face o linişte de biserică de jur-împrejur, şi tu vei fi altarul. Şi iată, în jurul tău e larmă şi alergare, oamenii se zbat după lucruri trecătoare, şi tu, veşnică frumuseţe, veşnică avuţie, eşti dată uitării… Te-aş mângâia ca pe un copil, de-ar fi să trăiesc veacuri. Câmpiile tale, codrii tăi, apele tale toate-mi vorbesc de negrăita ta fericire, Patria mea! Nu eşti pământ mort, nu eşti vânt, nu eşti apă; eşti suflet ce tremuri de bucuria libertăţii».
Ca să fiu mai explicit, eu văd acum în septembrie 2018 (n. r. atunci a fost luat interviul) o Românie sărăcită şi vulnerabilă, o naţiune divizată, destule state vecine şi multe alte ţări interesate să ne războim la nesfârşit români contra români. Văd o lipsă de demnitate la majoritatea reprezentanţilor clasei politice, văd o fractură între elite şi cei mulţi, văd o risipire a resurselor umane şi materiale pe lucruri frivole, dispute sterile şi multe, foarte multe orgolii.
Am fost extrem de dezamăgit văzând că la 24 ianuarie 2018, când sărbătoream Unirea de la 1859, la Iaşi nu a fost prezentă la nivel înalt niciuna dintre cele patru instituţii fundamentale ale ţării: Preşedinţia, Senatul, Adunarea Deputaţilor, Guvern. Era momentul care trebuia să marcheze începutul unui an în care să prevaleze lumina şi bucuria, unitatea şi responsabilitatea, demnitatea şi voluntarismul astfel încât sosirea Centenarului să ne găsească mai buni şi mai toleranţi unii cu alţii, mai uniţi şi mai maturi. Dar niciunul dintre ocupanţii celor patru instituţii nu a trecut peste orgolii şi să vină la o sărbătoare la care să fi fost invitaţi şi foştii preşedinţi, premieri, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolitul Bisericii Unite cu Roma, liderii spirituali ai celorlalte culte reunoscute, Preşedintele Academiei Române, Avocatul Poporului şi toate personalităţile reprezentative din statul român! Ar fi fost un semnal de unitate şi responsabilitate. Nu a fost să fie, iar ţara nu este departe de un război civil. Poate sunt prea patetic, dar mă cuprinde tot mai mult deznădejdea, iar bruma de optimism pe care funciarmente o mai am se diminuează de la zi la zi.
Cum v-ar fi plăcut să arate România în anul Centenarului?
Exact opusul stării pe care am descris-o anterior. Iar din punct de vedere material, cu mai multe autostrăzi care să lege Moldova, Transilvania şi Capitala, să asigure ieşirea/intrarea rapidă în/din ţară, căi ferate modernizate, mai multe locuinţe sociale, mai multe oportunităţi de muncă în ţară pentru a diminua emigrarea, mai multă fermitate în aplicarea legilor şi mai mult respect din partea instituţiilor faţă de toţi cetăţenii.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
