Cum au salvat „românii Asiei“ cea mai mare fabrică de produse de panificaţie şi patiserie congelată din ţară. „La vietnamezi nu există «Nu se poate!»“

Youn şi Tram sunt doi dintre cei 50 de vietnamezi care lucrează la Câmpia Turzii. FOTO: R.F.

Cea mai mare fabrică de produse de panificaţie şi patiserie congelată din România a recurs de la începutul lunii martie la o soluţie „de criză” pentru a putea onora comenzile: „a importat” 50 de muncitori din Vietnam. În România, lucrează acum 1.600 de vietnamezi, iar poveştile lor sunt foarte asemănătoare cu cele ale românilor plecaţi să muncească în Vest.

„N-am vrut în mod special muncitori din Vietnam, sunt câteva surse de forţă de muncă - Nepal, Sri Lanaka, Vietnam şi Bangaladesh. Noi am adus 50 de persoane, dar sunt firme de construcţii care au câte 7-800 de persoane din Vietnam. Noi am auzit că cei din Vietnam sunt foarte serioşi, disciplinaţi, respectuoşi, lucru care se confirmă până acum”, spune Răzvan Boşomoiu, managerul general al fabricii La Lorraine România.  
 

Fabrica belgiană de produse de panificaţie şi patiserie congelată, care funcţionează din 2011 în Câmpia Turzii, are de la începutul lunii martie 50 de muncitori din Vietnam. Situaţia a fost disperată, spune Boşomoiu, „întrucât a existat pericolul de a nu ne putea onora comenzile”. La Lorraine este cea mai mare fabrică de produse de panificaţie şi patiserie congelată din România, având 250 de angajaţi. 

„În trei zile au fost integraţi”

În hala modernă unde sunt împachetate în fiecare ore zeci de cutii de patiserie congelată te poţi simţi uşor ca într-o ţară asiatică. Câţiva vietnamezi se lucrează ca nişte roboţei la bandă. Unii pun pâinile semicoapte în cutii, alţii lipesc autocolante pe acestea, iar alţii le stivuiesc şi le fixează la un aparat care le învelesc bine în celofan. Produsele ţinute la rece vor ajunge în diferite supermarket-uri din ţară şi din străinătate, unde, înainte de a fi vândute vor mai fi puse o vreme la copt pentru a da acea crustă şi acel miros care-ţi dă impresia că tocmai ai ieşit din brutărie.
 

„Aici încep majoritatea angajaţilor în prima fază, e cea mai simplă muncă, dar pe măsură ce vor învăţa mai multe, vor trece pe alte posturi. Câţiva dintre ei se foarte mişcă bine”, spune managerul general. Instructajul vietnamezilor s-a făcut în trei zile. „Am tradus vizual, în imagini, tot procesul tehnologic astfel încât totul să fie învăţat uşor şi repede. I-am folosit de asemenea şi pe cei trei dintre ei care ştiu engleza pe post de translatori. După 3 zile au fost integraţi complet”, spune Sorina Crişan, managerul de Resurse Umane. 

Românii Asiei 

Unul dintre aceşti translatori este Tram, o vietnameză miniona, care este tot timpul cu zâmbetul pe buze. Povestea ei este foarte asemănătoare cu a milioanelor de români care lucrează acum în Vest. A venit în România chemată de soţul ei, care lucrează în Bucureşti, în construcţii. Şi-a lăsat copilul de 2 ani acasă cu bunica şi mare parte a banilor pe care-i câştigă ajunge înapoi în Ha Tien, oraşul lor natal. „Strâng bani pentru că vreau să-mi deschid un mini-shop acasă şi pentru viitorul copiilor”, spune, zâmbind, femeia de 29 de ani. Îşi asumă cu zâmbetul pe buze condiţia de „generaţie de sacrificiu”, care munceşte pe brânci în ideea unei vieţi mai bune pentru copii. 
 

Singurul lucru care o pune în dificultate pe micuţa Tram este limba, dar este motivată să înveţe româna: „Munca e uşoară. Ne-au arăt pe video ce trebuie făcut”.
 

La fel ca Tram şi Youn, un tânăr de 33 de ani, au spus că cel mai mult le place în România faptul că „Oamenii sunt foarte amabili şi asta ne face fericiţi”. De asemenea, vietnamezilor le place vreme din România şi faptul că au avut ocazia să vadă zăpadă.
 

„Vreau lucrez în România atâta timp cât fabrica are nevoie de mine, un an, doi, cinci. Mi-ar plăcea să vină şi soţul meu la Cluj”, spune Tram. Dedicarea de care dau dovadă vietnamezii în muncă i-au cucerit pe cei din conducere. „În perioada de vară, când este nevoie de muncă suplimentară în week-end, eu şi directorul fabricii începem de joi să ne rugăm de oameni să vină la lucru. Asta în condiţiile în care se plăteşte cu 300% în plus. La vietnamezi nu există nu se poate, sunt pozitivi, harnici, disciplinaţi politicoşi”, spune managerul general, Răzvan Boşomoiu.

Salarii de 2.000 de lei lunar

„Şi noi ca orice agent economic ne confruntăm cu lipsa forţei de muncă, e cea mai stringentă problemă a României nu numai a noastră. Am căutat timp de 6-7 luni poate mai bine să găsim muncitori în România, în toate colţurile ţării am fost, dar nu am reuşit. Să aducem muncitori din altă parte a fost ultima soluţie. Vietnamul a fost una dintre oportunităţi şi până acum suntem fericiţi, a fost o iniţiativă reuşită”, spune Boşomoiu.
 

Din perspectiva costurilor, „per total este cam la acelaşi nivel, poate un pic mai scump comparativ cu angajaţii români, asta dacă vrei să le oferi condiţii umane. Noi le oferim cazare în condiţii bune într-un motel şi masă, iar în ceea ce priveşte mâncarea am lucrat cu luni de zile înainte să vină pentru a găsi un meniu bun pentru ei”, mai spune managerul.
 

„Veniturile lor foarte comparabile cu ale românilor”, susţine Sorina Crişan, managerul de Resurse Umane. Asta înseamnă salarii un pic mai mari decât minimul pe economie, dar, conform lui Buşomoiu, în medie muncitorii câştigă circa 2.000 de lei net, dacă sunt incluse orele suplimentare, primele şi bonusurile. „Vara, când este mult de lucru, trimitem taximetrele după oameni acasă”, a încheiat acesta. 

1.600 de vietnamezi în România 

490 de locuri de muncă au fost create în 2018 şi 20 în 2019  pentru persoane din afara UE, conform AJOFM Cluj. Cele mai multe – 140 – au fost pentru sudori în arc electric, apoi pentru operatori produse congelate – 70, fierar betonist – 30,  manipulanţi marfă – 22, dar şi vânzători, ambalatori carmangeri. La Cluj, rata şomajului era la final de 2018, 1,29 %.
 

În România, sunt angajaţi în prezent aproximativ 17.000 de cetăţeni străini din afara Uniunii Europene, iar aproximativ 1.600 sunt din Vietnam.