Cum alegem vinul potrivit. Marja de preţ în care experţii spun că se găsesc garantat vinurile „corecte, bune şi serioase“
0După ce am umplut coşul de la supermarket cu mâncare pentru sărbătorile pascale, mai avem câteva minute la dispoziţie să alegem, repede, „un vin bun şi nu foarte scump”. Care este preţul rezonabil? Ce alegem, vin roşu sau alb? Sec sau dulce? Importanţa indicativului D.O.C şi care sunt vinurile pe care nu trebuie niciodată să le cumpăraţi - sunt câteva dintre întrebările la care „Adevărul” a răspuns cu ajutorul specialiştilor.
„Adevărul” a stat de vorbă cu Casian de la snoblesse.ro, singurul blog din România dedicat educaţiei consumatorilor de băuturi alcoolice. Pentru că în nebunia cumpărăturilor făcute pe ultima sută de metri, ne este aproape imposibil să apelăm la un magazin specializat, l-am întrebat pe specialist dacă există ponturi sau criterii prin care să reuşim să ne bucurăm de un vin cumpărat din supermarket?
„Iubita sau prietenii apropiaţi ne roagă, de regulă, să cumpărăm repede-repede un vin bun şi nu foarte scump. Înainte de a constata că ai aruncat bani pe un vin care nu-ţi place sau cu care nu poţi nici măcar să găteşti, e bine să ţii cont de câteva lucruri despre vinul din supermarket. Aceste ponturi se adresează consumatorilor nu foarte experimentaţi, care au un buget limitat şi cunoştinţe despre vin aflate în stadiul de începător”, spune Casia.
Din ce magazin cumpărăm?
Un magazin din supermarket nu are cum să-ţi ofere ceea ce se găseşte într-un magazin specializat atât din perspectiva bugetului cât şi a calităţii, explică bloggerul. „În supermarket-urile din România NU beneficiezi de trei lucruri fundamentale pe care în mod normal ţi le oferă un magazin specializat de vinuri:
1. Asistenţă de specialitate/consultant/sommelier. De obicei, alegerea unui vin o faci după buget, intuiţie, recomandarea prietenei/prietenilor, după brand, sau din impuls - culoarea etichetei. Prea puţini cumpărători îşi fac ”temele” citind despre producător sau soi atunci când caută un vin. Majoritatea se bazează pe recomandări de la mai multe persoane, nu tocmai experte.
2. Condiţii corecte de păstrare a vinului. Un vin trebuie păstrat atât la o temperatură constantă cât şi la temperatura potrivită. De exemplu, vinurile albe şi cele rose trebuie păstrate la temperaturi joase, între 6-10 grade C, iar cele roşii pe la 14 grade Celsius. În România, nu (cred că) există vreun supermarket care să aibă spaţii cu frigidere special dedicate păstrării diferitelor sortimente de vin. Şi atunci, dacă vinurile albe şi rose sunt mai vechi de un an şi expuse în căldură ambientală şi în lumină sunt şanse ca acel vin să fie deteriorat iremediabil. Uită-te la manşonul care acoperă dopul sticlei şi vezi cât de lărgit este. Dacă e prea lejer, înseamnă că şi dopul s-ar putea să fie mişcat, deci să fie un vin compromis.
3. Vinuri pentru învechit/de colecţie. În retail nu ai şanse să întâlneşti vinuri de colecţie, mai ales la preţ bun. Dacă găseşti aşa ceva, cel mai probabil că este un an foarte problematic, cu un vin nereuşit. Nu uita că în supermarket oferta se referă mai ales la vinuri destinate consumului imediat şi nu pe care să merite să le tezaurizezi. E o iluzie că vei cumpăra un vin din supermarket pentru a-l adăuga la propria colecţie de vinuri ”pentru învechit”. Fii realist, gândeşte-te la un vin la preţ decent şi la o masă bună. Bea-le cu familia sau prietenii, trăieşte clipa!”, spune Casian.
Este important ca vinul să aibă indicativul DOC (Denumire de Origine Controlată) care ne garantează că informaţiile de pe etichetă sunt reale.
Atenţie la an şi la indicativul D.O.C.
Când cumperi din supermarket un vin, ar fi bine să alegi un magazin în care vinul şi produsele au un rulaj mai rapid, spune specialistul. De ce? „Asta asigură faptul că nu stau prea mult. Citeşte cu atenţie indicaţiile de pe etichetă şi observaţi descrierile soiurilor vinului. Ar fi bine să cumperi mai ales vinuri care au indicativul D.O.C. (De Origine Controlată). Uită-te pe etichetă şi contra-etichetă unde apare din ce an este vinul şi chiar când a intrat în vânzare (lotul). Alege însă vinul cu anul sau cu data de intrare în comercializare cât mai apropiată de zilele noastre”, completează Casian.
Nu uita că eticheta are şi un alt rol decât cel estetic: „Citeşte descrierile cu privire la soiul sau soiurile care compun vinul. Ar trebui să îţi ofere sumar o descriere decentă (Ex: ”Arome intense de fructe negre de pădure cu note de vanilie”). Poveştile nerealiste şi descrierile prea poetice nu sunt apanajul producătorilor serioşi. Citeşte de pe telefon ”in real time” despre vinul de pe raft. În ultimii ani au apărut o mulţime de aplicaţii care oferă informaţii şi review-uri serioase, care vă pot ajuta în luarea unei decizii corecte.”
„(...) trebuie să stabilim un buget realist, însă nu cheltuiţi pe un vin din supermarket mai mai puţin de 16-17 RON şi mai mult de 35-50 de RON. În marja asta deja se găsesc vinuri corecte, bune şi serioase, care să vă ofere o experienţă foarte decentă. Un vin bun nu e neapărat foarte scump”
Casian de la Snoblesse,
Cât costă un „vin corect, bun şi serios”
Casian este de părere că trebuie să alegem mai ales vinuri seci şi demi-seci: „Sunt vinuri corecte, care îşi dau testul calităţii în faţa consumatorului şi producătorii nu recurg la cosmetizări dulcege”. Specialistul care de trei ani educă prin intermediul blogului său consumatorii de băuturi alcoolice insistă că trebuie să stabilim un buget realist, însă nu cheltuiţi pe un vin din supermarket mai mai puţin de 16-17 RON şi mai mult de 35-50 de RON. În marja asta deja se găsesc vinuri corecte, bune şi serioase, care să vă ofere o experienţă foarte decentă. Un vin bun nu e neapărat foarte scump, însă merită să ştii cu ce îl asociezi şi cu cine îl bei. Vinuri la preţuri foarte competitive sunt de obicei cele din Spania, Portugalia, Chile, Noua Zeelandă ale căror etichete încep chiar de la 15 RON, iar calitatea este de regulă, bună. Din patriotism însă, poţi alege vinuri din România sau Republica Moldova, chiar dacă acestea sunt de obicei mai scumpe decât multe din import. Pe la 18-25 de RON, poţi găsi vinuri româneşti decente, de la crame deja consacrate.”
Dacă ţii la sănătatea ta trebuie să eviţi anumite vinuri
Ce vin să NU cumperi?
Pe lângă criteriile de mai sus, Casian recomandă ce să evităm când dorim să cumpărăm un vin, dacă ţinem la sănătatea noastră şi a apropiaţilor:
„1. Renunţă la a cumpăra vinuri la preţuri bombă de super-promoţie sau super-preţ!
Gândeşte-te cam cât costă dopul, sticla, eticheta, marketing-ul şi transportul şi fă un calcul! Mai adaugă TVA şi alte taxe. Un vin la sticlă la doar 6 lei e cam suspect, două sticle la 10 RON nu înseamnă decât că cineva vrea să se scape de el, iar un vin la 3 litri chiar la sticlă, nu e tocmai de băut la o masă cu invitaţii sau prietenii.
2. Evită să cumperi vinurile (prea) prăfuite sau care au dobândit culori ”ofilite”.
Dacă vinurile au stat mai mult de un an în magazin şansele ca ele să fie compromise cresc exponenţial. Aşadar, nu cumpăra vinuri albe, rose şi chiar roşii care au stat pe raft la o temperatură de vreo 20 de grade, pe rafturi unde mai bate şi lumina şi care stau acolo de mai mult de un an. Sedimentele de pe fundul sticlei sunt un indice că sticla a trecut şi prin şocuri termice. Alege eventual sticlele care au stat mai în spate. Vinurile albe şi cele rose care au stat prea mult tind să capete nuanţe de gălbui, respectiv de portocaliu obosit. Evită-le!
3. Abţine-te să mai cumperi vinuri dulci sau demi-dulci din supermarket! De ce? Aceste vinuri deşi se mai bucură de o popularitate consistentă printre cei care sunt puţin cunoscători, cu gusturi puţin formate sunt cele mai nocive pentru sănătate. ”Dulcegăriile” maschează defectele, aşa încât ai şanse mari ca vinul să fie o licoare plată şi greţoasă. Producătorii care vor să facă bani cu vinuri proaste oferă dulcegării care au prea puţin de-a face cu strugurii. Pe de altă parte, în super-market există prea puţine branduri serioase şi consacrate de vinuri dulci (de desert) de calitate. Vrei un vin dulce şi bun? Cumpără-l de la magazine specializate!
4. Evită denumiri prea pompoase de vinuri sau care fac apel la un registru animalier ori fac apel la tot felul de tradiţii ancestrale. (Ex gen: ”Vin de Buturuga/Hruba Fermecată”, ”Forţa ursului”, ”Beciul regelui”, ”Conu Nae”, ”Vraja lunii”, ”Crama străbunilor”). Marketing-ul înlocuieşte calitatea în cazul multora de tipul ăsta. Confruntă şi cu informaţiile de pe etichetă.
5. Nu cumpăra în veci vinuri la PET şi din sticle cu formă ciudată (vioară, saxofon, etc). Orice comentariu e de prisos.”
Concluzia lui Casian de la Snoblesse.ro este: „Pornind de la aceste elemente, vinul este o licoare magică care-i adună împreună pe prieteni. Nu uita totuşi faptul că există un criteriu fundamental de care trebuie să ţii cont în momentul savurării vinului: ”Îmi place sau nu îmi place”! Restul este marketing sau poveşti...”.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
