„Ce cântă Ştefan Hruşcă nu are legătură cu colindele“, spune etnologul clujean care este unul dintre ultimii tulnicari din ţără
0Răzvan Roşu (24 de ani), un tânăr etnolog clujean care a bătut cu piciorul sute de sate în căutarea adevăratelor tradiţii, spune că Ştefan Hruşcă nu cântă colinde, ci prelucrări folk. Specialistul, unul dintre ultimii tulnicari din ţară, nu numai studiază obiceiurile românilor, dar le şi trăieşte, de ani buni el îmbrăcându-se numai în straie populare. El este acum masterand în România şi în Germania.
„Când Hruşcă e răcit se amână Crăciunul”, este una dintre glumele care-ţi vin în minte în această perioadă, când la toate posturile de radio, prin magazine, malluri, tramvaie, pieţe, gări şi aeroporturi răsună colindele interpretate de Ştefan Hruşcă. Dacă-l întrebi însă pe clujeanul Răzvan Roşu, un tânăr care nu numai studiază tradiţiile (fiind absolvent al unei facultăţi de etnologie şi masterad în România şi Germania la această specialitate), dar şi le trăieşte zi de zi, el îmbrăcându-se din clasa a VIII-a numai în straie tradiţionale, şi fiind unul dintre puţinii români care mai ştiu să cânte la tulnic, s-ar putea să nu-ţi mai vină să râzi. „Ceea ce cântă Ştefan Hruşcă nu are nimic de a face cu fenomenul real al colindei, fiind prelucrări. Eu n-am auzit să se umble la colindat cu chitara. La colindat se umblă cu fluier, cu cetera sau cu taragotul. Apoi, colindele, cum zicea şi Bela Bartok (muzician maghiar care a studiat folclorul românesc-nr) în cercetările lui, i-au dat impresia unei muzici războinice, având un ritm sacandat şi un ton puternic. Colindele nu se cântă lin, aşa cum face Hruşcă, care le interpretează în manieră folk. Sunt plăcute, dar nu sunt colinde, este vorba despre altceva”, explică Răzvan. Tânărul spune că s-a ajuns ca scara valorilor să fie inversată: „Eu nu sunt anti-Hruşcă, ci eu vreau să-l punem unde îi e locul. El cântă folk. E nevoie de diversitate pe scenă, toţi trebuie să existăm, dar e o scară a valorilor inversată. În primul rând ar trebui să fie promovate colidele autentice şi apoi prelucrările făcute de Hruşcă. Dacă mă duc cu grupul de colindători din Mărişel, format din bătrâni care au păstrat în repertoriu colindele autentice, într-un sat din România, oamenii ar râde, pentru că că ei spun că alea de la televizor îs bune”, explică Răzvan.
„Ceea ce cântă Ştefan Hruşcă nu are nimic de a face cu fenomenul real al colindei, fiind prelucrări. Eu n-am auzit să se umble la colindat cu chitara. La colindat se umblă cu fluier, cu cetera sau cu taragotul. Apoi, colindele, cum zicea şi Bela Bartok în cercetările lui, i-au dat impresia unei muzici războinice, având un ritm sacandat şi un ton puternic. Colindele nu se cântă lin, aşa cum face Hruşcă, care le interpretează în manieră folk”
Răzvan Roşu, etnolog
Colinde cu lei şi delfini în Ardeal
Tânărul aminteşte definiţia colindei dată de celebrul etnolog Monica Brătulescu: „colindul e ca şi cum din materialul fostelor temple păgâne s-au construit bisericile creştine”. „Colindele au un strat precreştin. Crăciunul se suprapune cu ziua lui Mithra (zeul persan al luminii născut pe 25 decembrie, cultul căruia s-a răspândit în tot Imperiul Roman şi care a cunoscut un declin important după 313 d.Hr., anul convertirii împăratului Constantin cel Mare la creştinism-nr), cu ziua soarelui şi cu alte sărbători precreştine. Repertoriul de sorginte precreştintă s-a păstrat în unele colinde şi aici mă refer la incestul dintre lună şi soare, motivul animalului năzdrăvan – oaia care vorbeşte, un fel de mioriţă, colindele cu leul, cum sunt de exemplu în Haţeg, colinde cu dulful, adică delfinul, cum se găsesc în Ardeal. Explicaţia existenţei acestor motive în colinde este că fac parte din fondul precreştin”, spune Răzvan.
„Biserica n-a putut să şteargă tot ce exista înainte şi, mai ales ortodoxina, nu a încercat să combată, ci a încorporat, a mascat colindele precreştine. Au început să se răspândească cântecele de stea, care au mesaj religios şi sunt mai plăcute la auz (...) Cântecele de stea au tematică pur creştină şi povestesc efectiv despre naşterea Domnului. De acolo vine şi ideea preconcepută conform căreia colindele sunt despre naşterea Domnului”
Răzvan Roşu, etnolog
Colidele sunt despre naşterea Domnului, o idee preconcepută
Colindele aveau iniţial două funcţii importante: de felicitare şi rolul magic de a alunga duhurile rele. „Iniţial colindatul avea o funcţie de felicitare, veneam să-ţi urez să ai un an bun, spornic, să ai belşug. Crăciunul a încorporat şi sărbătorile precreştine a căror funcţie era de urat belşug cu ocazia anului nou agrar, adică în martie. De aceea se urează de Crăciun belşug, spor şi pământul să rodească, când mai sunt încă două luni până vine primăvara”, explică Răzvan. La un moment-dat colinda precreştină care a început să fie încreştinată. „Biserica n-a putut să şteargă tot ce exista înainte şi, mai ales ortodoxina, nu a încercat să combată , ci a încorporat, a mascat colindele precreştine. Au început să se răspândească cântecele de stea, care au mesaj religios şi sunt mai plăcute la auz. Majoritatea colindelor de astăzi sunt de fapt cântece de stea, copiii le cântau când mergeau cu steaua – „O ce veste minunată”, „Trei păstori”, „Steaua sus răsare”. Cântecele de stea sunt venite pe filieră occidentală, se aude şi în muzica lor. Sunt răspândite mai ales prin greco-catolicism, dar şi ortodocşii le-au preluat. Cântecele de stea au tematică pur creştină şi povestesc efectiv despre naşterea Domnului. De acolo vine şi ideea preconcepută conform căreia colindele sunt despre naşterea Domnului”, explică Răzvan.
„Colindele precreştine aveau şi rolul magic de a alunga duhurile rele. De aceea ritmul era sacadat şi puternic. Spuneau bătrânii că trebuiau să învăţe colindele la fix, cuvânt cu cuvânt, pentru că dacă se greşea un cuvânt însemna că acestea nu-şi făceau efectul magic. Era o solemnitate, un momet unic în an”
Răzvan Roşu, etnolog
Colidele se strigau pentru a alunga duhurile rele
Răzvan spune că la începutul anilor 90 existau zone, precum satul
Mărişel din judeţul Cluj, de unde provin bunicii săi, sau zone din Ţara Haţegului, Ţara Oaşului şi Maramureş, unde colindele nu aveau mesaj creştin. „Colindele precreştine aveau şi rolul magic de a alunga duhurile rele. De aceea ritmul era sacadat şi puternic. Spuneau bătrânii că trebuiau să învăţe colindele la fix, cuvânt cu cuvânt, pentru că dacă se greşea un cuvânt însemna că acestea nu-şi făceau efectul magic. Era o solemnitate, un momet unic în an. De Crăciun, omul tradiţional se afla într-o criză, crezându-se că noaptea se va mări treptat până va ajunge să <<înghită>> ziua. În acele momente se credea că duhurile rele umblă pe Pământ, iar junii colindau continuu şi pe străzi şi de la o casă la alta pentru a speria aceste duhuri”, povesteşte Răzvan.
Rolul tradiţiei în România
Răzvan încearcă, prin studiile lui, să evite pierderea lumii arhaice din România care nu mai târziu de 10 ani exista în satele din ţară. „În toată Europa se face revival, adică se iau din arhive informaţii despre cum se umba în satul X la colindat şi se refac tradiţiile. La noi se putea evita această ruptură, partea spirituală se putea prelua direct din generaţie în generaţie. Am pierdut această ocazie. În România, tradiţia a rămas o formă fără fond. Noi luăm nişte copii îmbrăcaţi tradiţional şi-i punem să cânte colinde la turişti şi apoi le mai dăm un balmoş şi spunem că astea sunt tradiţii. Tradiţiile adevărate s-au pierdut”, crede Răzvan. El spune că lumea postmodernă a demolat-o pe cea tradiţională, dar nu a pus nimic în loc: „Eu reproşez postmodernismulul că nu am lăsat nimic în locul lumii tradiţionale, doar ruinele. Din punct de vedere spiritual e un haos, e o lume dezorientată. Omul tradiţional trăia în rânduială, nu ca omul postmodern care face ce vrea. Omul tradiţional ştia când e de lucrat şi când e sărbătoare. Omul modern nu mai are sărbători, el lucrează tot timpul. Eu încerc să iau ce-i bun din lumea aia”. Răzvan crede că păstrarea tradiţiilor are un puternic rol identitar pentru români. „Noi, românii, avem probleme mari de identitate. Noi nu ştim cine suntem”.
Citeşte şi
Cele mai frumoase colinde: Bună dimineaţa la Moş Ajun
FOTO Ghiţă. Cronica românească a unei sacrificări anunţate
EXCLUSIV Vampirii din Transilvania, ucişi de propriul mit
FOTO O englezoaică promovează Transilvania: de la Dracula la handmade
FOTO Meşteşugarii care aduc şezătoarea în mileniul trei. Ucenic la 10 ani
Se încarcă comentariile...
