Sabin Gherman, încă un manifest: „În Ardeal şi Banat, nu poţi azi să-l bagi în mă-sa şi mâine să-l pupi”
0
Harta României înroşită, cu excepţia Ardealului şi a Banatului, şi manifestaţiile de protest faţă de condiţiile în care s-a votat în diaspora la care ardelenii şi bănăţenii au participat masiv, spre deosebire de locuitorii din alte regiuni, l-au făcut pe jurnalistul clujean Sabin Gherman, autorului manifestului „M-am săturat de România”, să spună că nimeni nu a trasat o graniţă între România şi Transilvania aşa cum a reuşit Victor Ponta.
„Seriozitatea, eleganţa, disciplina – atribute ale Ardealului – au fost invadate de miticisme, de balcanisme ordinare, de civilizaţia seminţelor de bostan. Era o şansă pentru România să se uneasca cu Transilvania, sa înveţe câte ceva din organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost asa; România a înghiţit Transilvania – de aceea din trei în trei metri aluneci astăzi pe flegmele de pe marile bulevarde”, scria în 1988 jurnalistul clujean Sabin Gherman în manifestul „M-am săturat de România”. La 16 ani de atunci, după rezultatele unui prim tur de alegeri prezidenţiale, care a colorat ţara în roşu ( reprezentând alegătorii lui Victor Ponta), cu excepţia Ardealului şi a Banatului, şi după manifestările de protest care au avut loc sâmbătă (în cadrul cărora ardelenii şi bănăţenii au ieşit masiv în stradă, spre deosebire de celelalte regiuni ale ţării), mesajul lui Sabin Gherman din celebrul manifest pare mai actual ca niciodată. „Adevărul” l-a întrebat pe jurnalistul clujean cum vede ultimele evoluţii de pe scena politică din România.
Seriozitatea, eleganţa, disciplina – atribute ale Ardealului – au fost invadate de miticisme, de balcanisme ordinare, de civilizaţia seminţelor de bostan. Era o şansă pentru România să se uneasca cu Transilvania, sa înveţe câte ceva din organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost asa;
Sabin Gherman, jurnalist
„În Ardeal şi Banat nu poţi azi să-l bagi în mă-sa şi mâine să-l pupi”
Reporter: De ce la manifestaţiile anti-Ponta din Ardeal şi din Banat s-au adunat mii de oameni, în timp ce în Bucureşti, Iaşi, Constanţa şi alte oraşe din sud sau din est au venit doar câteva sute de persoane, iar în unele oraşe importante nici nu s-au organizat?
Sabin Gherman: Sincer? Glumă sau nu, dar guvernanţii îi privesc pe ardeleni şi pe bănăţeni ca pe o diasporă - da, aceşti guvernanţi incapabili să înţeleagă că democraţia nu poate exista fără etică. Dincolo de opţiunea de vot, s-a ieşit în primul rând împotriva dispreţului; nu se poate ca Ministerul de Externe să-şi bată joc de românii plecaţi. Când trimite bani şi salvează PIB-ul, diaspora e bună, când e să aleagă, e umilită în ultimul hal. În Ardeal şi Banat nu te joci cu asta, aici nu poţi azi să-l bagi în mă-sa şi mâine să-l pupi ca şi cum s-ar fi întâmplat nimic.
Cum interpretaţi dumneavoastră harta cu rezultatul votului în turul I- în care Muntenia/Moldova sunt colorate în roşu (alegătorii lui Ponta), iar Ardealul/Banatul sunt albastre (alegătorii lui Iohannis)? Cum credeţi că se raportează la această harta ardeleanii şi bănăţenii, dar locuitorii din zonele unde s-a votat cu Ponta?
Sabin Gherman: Dar v-aţi întrebat de ce la noi se spune "spor la lucru" şi dincolo de Carpaţi "serviciu uşor"? La ardeleni şi bănăţeni, atâţia câţi au mai rămas, e o ruşine să primeşti pomană. Baronul Brukenthal, când ajuta nevoiaşii, îi punea să cosească în aer, în Piaţa Mare din Sibiu - tocmai ca să nu creadă că li se cuvine ceva fără muncă. Asta a rămas, e un fel de memorie ascunsă, e în ADN. Şi la noi bat cerşetorii pe la poartă, dar nu cer direct pâine şi slănină, ci întreabă dacă n-ai de tăiat lemne sau de strâns fânul. Cer de muncă. Dincolo de Carpaţi - întrebaţi-l pe Dragnea cum stă treaba, cum a reuşit să facă dintr-un judeţ - cu cel mai bun pământ agricol din România - pol al sărăciei naţionale. Ar fi cazul să vedem că în cele mai sărace judeţe sunt şi cei mai bogaţi baroni. De-aia s-a votat aşa: pentru că în Transilvania şi Banat vrem să fie mai bine, iar în Moldova şi Muntenia - mai rău să nu fie.
"Ar fi cazul să vedem că în cele mai sărace judeţe sunt şi cei mai bogaţi baroni. De-aia s-a votat aşa: pentru că în Transilvania şi Banat vrem să fie mai bine, iar în Moldova şi Muntenia - mai rău să nu fie"
Sabin Gherman, jurnalist
În Ardeal şi Banat sunt puţini cei care n-au trecut de graniţe
Reporter: Dacă luăm în considerare că votul din turul I şi manifestaţiile de ieri au fost un început, ce credeţi că urmează? Ce vor ardelenii şi banatenii?
Sabin Gherman: Sper că un pic de onestitate - eu asta îmi doresc. Că vine stânga, că vine dreapta, normal ar fi să existe un set de reguli niciodată negociabile. Nu poţi gestiona resursele ţării ăsteia ca un beţiv care-şi vinde mobila din casă. Au scos o ţară la mezat pentru pomenile lor electorale, au dat cupru de 17 miliarde de dolari pe un preţ de o sută de ori mai mic, au vândut petrolul şi nu se miră de ce în Viena e mai ieftină benzina ca la Ploieşti, vor da totul doar ca să-şi conserve puterea. Astea - de două decenii - le vedem mai bine în Ardeal şi Banat pentru că aici sunt puţini cei care n-au trecut de graniţe - de dincolo de frontieră luăm medicamente, că-s mai ieftine şi mai bune, tot dincolo ne ducem nevestele să nască, pentru că-i mai curat şi mai ieftin, tot de dincolo ne luăm mâncarea şi caietele şi maşinile şi cam tot. Or, asta nu poate continua la nesfârşit - să vezi că dincolo de graniţe eşti om şi dincoace, în ţara ta, eşti rob.
Şi pentru că Ponta zicea că cei mai mari duşmani ai României în străinătate sunt românii, îi spun că nimeni, din afara sau dinlăuntrul României, nu a trasat o graniţă între România şi Transilvania aşa cum a reuşit domnia sa, premierul României. Sabin Gherman, jurnalist
Ce se întâmpla dacă Victor Ponta iese preşedinte? Vor face ardelenii şi bănăţenii ceva?
Sabin Gherman: Dacă alegerile vor fi corecte, obligaţia de a recunoaşte voinţa celor care votează e la fel de importantă ca dreptul de a vota. Însă mă îndoiesc că diaspora va fi lăsată la urne. Un exemplu: la Madrid, pentru 200 000 de români, au fost 7 secţii deschise. În zona Ibiza, niciuna. În Italia, municipalităţile cu comunităţi mari de români au trimis Ministerului de Externe soluţii concrete - n-au fost luate în seamă. La Paris, la Berlin, în SUA - totul a fost un dispreţ total. Şi dacă dispreţul ăsta va continua, înclin să cred că Ardealul şi Banatul vor rămâne în stradă - şi chiar alături de Bucureşti, Constanţa, Iaşi sau Craiova.
Sunt aceste alegeri un semn că în România sunt două ţări diferite?
Sabin Gherman: Da, categoric. Una cere să i se dea mai mult şi votează cu stânga, alta cere să i se ia mai puţin şi votează cu dreapta. Prima e dependentă de stat şi de pomenile lui, a doua e dată de pereţi de câte ori cere descentralizare. Şi pentru că Ponta zicea că cei mai mari duşmani ai României în străinătate sunt românii, îi spun că nimeni, din afara sau dinlăuntrul României, nu a trasat o graniţă între România şi Transilvania aşa cum a reuşit domnia sa, premierul României.
Cine vrea la Vest, înţelege. Cine vrea la Est, se va trezi prea târziu
La manifestarea de ieri de la Timisoara a apărut şi un baner pe care scrie: "Nu jefuirii Banatului. Susţinem descentralizarea fiscală!". Oamenii fluturau, pe lângă steagul României, şi steagurile Banatului şi al Transilvaniei." Cum interpretaţi aceste mesaje?
Sabin Gherman: Banatul e jefuit de decenii. Îl cităm un pic pe Iuliu Maniu?: "„Luăm exemplul Ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest Ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare, etc.? 200 milioane!". În 1928, Transilvania şi Banatul contribuiau cu 86% la bugetul naţional, Regatul şi Moldova cu 14%. Astea sunt cifre concrete, date istorice. Bun, pot să înţeleg, România anului 1915 era în faliment, trebuia să se dezvolte şi e normal ca fratele care are să dea celui care n-are. Dar banii ardelenilor şi bănăţenilor n-au ajuns la moldoveanul simplu şi nici la regăţeanul simplu, ci la găştile de politicieni de-acolo. Şi Moldova tot nu s-a dezvoltat, Regatul iarăşi nu, dar banii s-au dus.
Descentralizarea fiscală şi adminstrativă cerută de noi reglează solidaritatea, o disciplinează: ajutoarele nu mai trec prin ministere şi aceste ajutoare se dau pe proiecte sau provocari concrete: e inundaţie în Moldova? Credeţi-mă, mulţi ardeleni ar fi dispuşi să le meargă o parte din impozite pentru diguri - dar nu la firmele mahărilor din politică, cei care desenează pe hârtie digurile şi tot pe hârtie rămân. Că s-a ieşit cu steagurile Transilvaniei şi Banatului e foarte bine: pe de o parte, identitatea trebuie respectată şi doar înspăimântaţii de serviciu văd în identitatea regională o ameninţare - până la urmă, culturile regionale întregesc cultura şi identitatea naţională. Pe de altă parte, aceiaşi înspăimântaţi sar de şase coţi când văd drapelul Transilvaniei, dar moţăie când dl Ponta sugerează supremaţia ortodoxiei în competiţia electorală. Ştiţi ceva? - îmi doresc ca la fiecare casă din Ardeal şi Banat să fie câte un steag al nostru, al celor de aici. Şi o să le punem alături de tricolorul cu stema decupată, pentru că acela e steagul României oneste.
Credeţi că aceste manifestări contează în economia votului din turul II de scrutin? Vor fi motivaţi alegătorii care au stat acasă de aceste manifestări? Se va schimba harta votului faţă de turul I?
În Ardeal şi Banat harta va rămâne aceeaşi. Cine vrea la Vest, înţelege. Cine vrea la Est, se va trezi prea târziu, dacă se va trezi.
“M-am săturat de România”
“M-am săturat de Mitică, de şmechereala şi ţigănia pe care le lasă în urmă acest nume de ţară, România. Vorbesc cu diverşi politicieni, aflaţi la putere, şi toţi îmi spun: < nu mai avem nici o şansă >. Citesc prin ziare că Bucureştiului guvernul a avut grijă să-i aloce de la bugetul ’98 o sumă mai mare decât a întregului Ardeal. Călătoresc cu maşina prin sud şi est şi văd diferenţa: acolo sînt drumuri mai bune, se fac mereu investiţii. Stau la coadă la finanţe, la CEC, la orice aparţine Statului şi peste tot se dă şpagă. Ciubuc. Peşches. Turcisme fără de care nu se poate. Şi atunci?
Eu nu vreau să emigrez numai pentru că de 10 ani nu se face nimic. Doar că m-am săturat de România. De sinonimele ei. De eroismele ei, scoase din orice context istoric. Alţii se laudă cu Michelangelo sau Da Vinci şi mie mi se arată scrisoarea lui Neacşu din Cîmpulung. Fantastică realizare delaţiunea!…
Dacă regret ceva, acum la treizeci de ani, e că m-am născut aici, că fac parte din cei ce au învăţat pe la şcoli că poporul ăsta, boborul, domnilor, a fost într-o erecţie continuă în faţa istoriei. Care popor? Noi, cei care n-am făcut nici măcar o dată dovada virilităţii, noi, care în timpul invaziilor ne ridicam poalele în cap şi fugeam în păduri, noi, care leşinam prin sălile unde se hotăra istoria, noi, care astăzi ne scremem pentru o bucată de pîine şi nu mai ştim ce şmechereli să mai inventăm. Ăştia sîntem, peticiţi în cur, rupţi în coate; intrăm în istorie ca-ntr-o infectă crîşmă de cartier. Între două ghiorăituri şi-o înjurătură, poporul (boborul, domnilor), vorbeşte băţos despre Posada, despre Mihai Viteazu, despre << trăiască şi-nflorească Moldova, Ardealul şi Ţara Românească”. Şi – iarăşi – un ghiorăit victorios. M-am săturat să-mi fie ruşine. De aceea, prietenilor mei din vest le spun ca sînt din Transilvania. Altă ţară. Altra paese. Other country. L’autre pays.
M-am săturat să-mi spună toţi neardelenii că aici, în Ardeal, am probleme cu ungurii. Că dacă n-ar fi ei… Că foamea este mama înţelepciunii… Că federalizarea este cel mai mare pericol care mă paşte, mă pîndeşte de după colţul blocului odată cu borfaşul pentru care plătesc impozit. Că musai trebuie sa strîng cureaua, ca măgarul lui Nastratin. În numele < unităţii >, < propăşirii > neamului rrromânesc. Şi eu, care aştept de 10 ani o unire adevărată, una a parlamentarilor ardeleni pentru Ardeal, o ofensivă civică pentru salvarea puţinului rămas. Nişte oameni au făcut Unirea de la 1918. Alţii sperau într-o confederaţie de tip helvetic, împreuna cu Ungaria, Cehia şi Austria. Alţii, ca Slavici, au spus ca unirea Transilvaniei cu România e o porcarie şi au făcut puşcarie.
Acum se vede ce-a ieşit. Seriozitatea, eleganţa, disciplina – atribute ale Ardealului – au fost invadate de miticisme, de balcanisme ordinare, de civilizaţia semintelor de bostan. Era o şansă pentru România să se uneasca cu Transilvania, sa inveţe cîte ceva din organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost asa; România a înghiţit Transilvania – de aceea din trei în trei metri aluneci astăzi pe flegmele de pe marile bulevarde. N-o spun eu, ci un egal al lui Dumnezeu, Cioran. Vor sări o grămadă să contrazică cele spuse mai sus. Dar: cîţi dintre voi n-au mers la Bucureşti cu plasa plină, cu celebra plasă de rafie în care se înghesuiau sticlele de pălincă? Şi n-o duceaţi la prieteni, ci la directori, la ministere, la înalte porţi ferecate.
Poate de aceea Europa se termină pe undeva pe lîngă Braşov. Acolo se termină şi Transilvania. Pentru că în afară de limbă şi şosele proaste nu avem nimic în comun. Va trebui să ne trezim. Să recunoaştem că ceea ce se întâmplă acum e o comedie
Şi dacă, naivi fiind, n-aţi dus acele plase, de cîte ori vi s-a sugerat că la Bucureşti se intră cu capul, mîinile fiind ocupate cu < bagaje >. Bucureştiul, acest loc în care genialul tebecist se pupă cu analfabetul miliardar, a învăţat toată ţara că se dă. < Se dă carne >. < Se dă ouă >. Se dă. Mentalitate de moluscă. Aici nu ai drepturi, ci complezenţe.
Aici se mănîncă seminţe de bostan, se vorbeşte cu < este mulţi > şi lumea în general se naşte, se înmulţeste şi moare. N-au învăţat nimic de la unguri, n-au învăţat nimic de la austrieci, n-au învăţat nimic de la nemţi. Au trecut prea repede de la furculision la < Treceţi batalioane române Carpaţii >. Poate de aceea cei mai vajnici “apărători” ai Transilvaniei s-au născut dincolo de Carpaţi. Poate de aceea Europa se termină pe undeva pe lîngă Braşov.
Acolo se termină şi Transilvania. Pentru că în afară de limbă şi şosele proaste nu avem nimic în comun. Va trebui să ne trezim. Să recunoaştem că ceea ce se întâmplă acum e o comedie. Dar una în care copiii vă cer o ciocolată şi voi daţi din umeri. În care mereu înfriguraţi căutaţi o pilă pentru orice. În care şuşotiţi pe la colţuri despre vilele celor din poliţie sau din parlament. O lume sortită împrumutului de la un salariu la altul. Va trebui să vedem că se poate şi altfel. Că sîntem altfel. Că relele cele mari vin de la Bucureşti, de la luxoasele palate în care politicienii se bat fără nici o jenă pe ciolan. Va trebui să vedem că nu ungurii sau nemţii sau burundezii sînt inamicii noştri, ci noi înşine, trăitorii de pe azi pe mîine, obligaţi să furăm şi să înjurăm pe la colţuri. Nu mai avem ce să ne spunem; am făcut-o 75 de ani şi sîntem de 75 de ori mai săraci. În rest, zile bune – m-am săturat de România, vreau Transilvania mea.”
Se încarcă comentariile...
