Cuplul de români care s-a mutat la ţară şi învaţă zeci de copii despre valorile autentice româneşti. „Hotărâtoare a fost dragostea noastră pentru patrimoniu“
0
Dragostea pentru valorile autentice româneşti i-a făcut pe soţii Adriana şi Virgil Scripcariu să părăsească Bucureştiul şi să-şi facă un rost şi o şcoală, în propria casă, în satul Piscu, din judeţul Ilfov. În trecut, aici era unul dintre cele mai importante centre de olărit ale Munteniei, iar soţii Scripcariu au reuşit să reînvie tradiţia.
Ateliere, tabere de creaţie, şcoli de vară, un manual pentru copii despre moştenirea culturală pe înţelesul tuturor, o şcoală primară cu specific de patrimoniu, toate acestea au fost create de doi artişti care au lăsat Bucureştiul şi s-au mutat la ţară, din dragoste pentru valorile autentice româneşti.
Soţii Adriana şi Virgil Scripcariu – ea, istoric de artă, el, sculptor – s-au stabilit în urmă cu 11 ani în satul Piscu, la 36 de kilometri de Capitală. Căutau tihnă şi un loc pe care să îl simtă acasă. Au ajuns la Piscu şi ulterior au aflat că aici, în trecut, era unul dintre cele mai importante centre de olărit ale Munteniei. S-au bucurat de această potrivire şi au început să pună pe picioare o serie de proiecte culturale prin care să facă zona cunoscută, dar mai ales să-i aducă pe copii mai aproape de valorile culturale ale României.
Împreună cu bătrânii satului, au redescoperit tradiţia olăritului şi au organizat, chiar în ograda lor, ateliere pentru prichindei, mai ales că şi ei sunt părinţii a şase copii. Apoi, când şcoala din sat a fost închisă, şi-au oferit o parte din casă şi au transformat-o în prima şcoală primară din România în care se învaţă despre patrimoniu.
Lucrurile au continuat firesc, iar Adriana Scripcariu, dornică să-i înveţe pe copii despre moştenirea noastră culturală, a început să scrie cărţi pe înţelesul copiilor despre meşteşuguri şi monumente istorice.
Primul proiect, în 2007
Adriana Scripcariu, sufletul proiectul despre patrimoniu, povesteşte că nu a simţit povara unui nou început. Lucrurile s-au mişcat un pic anevoios, însă realizările şi satisfacţiile au compensat grijile începutului de drum.
„Debutul proiectelor culturale în sat a mers în paralel cu acomodarea noastră într-o nouă locuinţă şi într-o nouă comunitate, cu viaţa familiei. Dar din afară, asta nu s-a simţit. Noi ne-am dorit la unison tot ceea ce am încercat şi ce s-a realizat, de aceea a părut totul atât de uşor! În 2007 am derulat primul proiect finanţat de Fondul Cultural Naţional, care propunea acţiune culturală în sat şi revitalizarea bagajului de patrimoniu imaterial şi material al comunităţii. Hotărâtor în toată această iniţiativă a fost sentimentul nostru de dragoste faţă de un patrimoniu pe care îl găseam aproape pe sfârşite şi conştiinţa că trebuie să încercăm să legăm generaţiile măcar printr-un fir al cunoaşterii şi al aprecierii faţă de zestrea satului“, spune Adriana Scripcariu.
Piscu, fostă vatră de olari
Din 2011, în satul Piscu, din judeţul Ilfov, funcţionează prima şcoală primară din România cu specific de patrimoniu. Copiii studiază după aceeaşi programă ca la orice şcoală normală, însă învaţă şi altceva. Învaţă că respectul şi demnitatea de a fi român se dobândesc doar dacă îţi cunoşti trecutul. Copiii sunt astfel familiarizaţi cu meşteşugurile pierdute în negura vremurilor, în special cu olăritul, şi deprind gustul pentru frumos, respectul pentru patrimoniu şi dragostea pentru obiectele vechi care îi înconjoară.
„Şcoala de la Piscu este un loc, o stare de spirit şi o provocare pentru oricine doreşte să simtă frumuseţea patrimoniului cultural românesc şi să se familiarizeze cu valorile acestuia. S-a născut din proiectele Asociaţiei Gaspar, Baltasar & Melchior, ONG cu misiune cultural-educativă, care lucrează din anul 2006 în satul Piscu, fostă vatră de olari. Ţelul nostru este să contribuim la formarea unor generaţii mai conştiente de moştenirea noastră culturală şi mai ataşate de acest frumos martor al istoriei. Cum realizăm acest lucru? Prin ateliere, tabere de creaţie, şcoli de vară, întâlniri, cărţi despre patrimoniul cultural pe înţelesul tuturor, o şcoală primară cu specific de patrimoniu, cercetare antropologică, platformă culturală online. Pentru a putea supravieţui, patrimoniul cultural are nevoie de dragoste“, explică artista.
Şcoala Primară Agatonia, căci aşa se cheamă mica şcoală înfiinţată de Asociaţie, are în prezent 20 de elevi, în două clase: pregătitoare şi a III-a. Contribuţia lunară este de 650 de lei, dar aceasta se plăteşte diferenţiat, în funcţie de puterile fiecărei familii. Există şi compensaţii în participare voluntară din partea familiilor la diferite acţiuni ale şcolii. „Pentru noi este important să poată fi aici toţi cei care îşi doresc acest lucru“, spune Adriana Scripcariu.
Un manual pe înţelesul copiilor
Pentru că în România nu existau cărţi despre patrimoniul cultural pe înţelesul copiilor, Adriana Scripcariu a făcut o prima încercare, în 2008. Apoi a scris pentru copiii din judeţul Ilfov un manual şcolar cu primele lecţii despre monumente, tradiţii şi meşteşugurile judeţului. „A scrie o carte este o activitate care prezintă două componente de timp: una este aceea a acumulărilor de cunoştiţe şi experienţă, care se întinde din anii studenţiei, formării specializării, şi până în prezent. În meseria de istoric de artă, acumulările sunt esenţiale; acestea te ajută să înţelegi fenomenele culturale, ca să le poţi, la rândul tău, povesti. Creaţia unei cărţi, în sine, durează, de obicei, cam un an; este timpul concentrat pe care îl dedic revederii, aprofundării, înşiruirii coerente a ideilor, punerii în operă a unui concept editorial.
Cărţile noastre au fost folosite în aproximativ 20 de şcoli, de-a lungul timpului; asta nu este mult, dar proiectele cresc în fiecare an. Este doar partea văzută, cuantificabilă. Cei care le-au citit în familie sau în varainta lor electronică sunt mai numeroşi. Într-adevăr, ceea ce încercăm este să strecurăm aceste informaţii despre patrimoniul cultural pe care le considerăm foarte importante pentru copii, cu orice prilej pe care ni-l oferă programa şcolară şi acesta este un loc din care copiii vor pleca mult mai conştienţi de ceea ce înseamnă valorile de patrimoniu cultural românesc“, precizează Adriana Scripcariu.
Agatonia este o şcoală mică, aşa cum erau odinioară şcolile de sat. Aici sunt instruiţi, în sistem clasic, copii din satul Piscu dar şi din sate învecinate. Este o instituţie de învăţământ privat, autorizată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului din toamna anului 2011. Prima generaţie a absolvit în anul 2015.
Şcoala este locul în care soţii Scripacriu şi-au propus ca, pe lângă cunoştinţele obişnuite ciclului primar, să cultive în mod constant preocuparea pentru patrimoniul cultural. Ei consideră că acest domeniu de cunoaştere este cum nu se poate mai potrivit pentru o predare integrată şi interdisciplinară. „Ne constituim astfel într-un laborator de lucru, ale cărui experienţe dorim să le împărtăşim cât mai larg. În primii trei ani de funcţionare, şcoala a fost susţinută exclusiv de Asociaţia fondatoare“, lămureşte artista.
Locul în care se simt acasă
Despre satul Piscu, Adriana Scripcariu spune că este locul în care se simt acasă, trăiesc şi muncesc, reuşind să se facă de folos. Deşi la început, localnicii au fost reticenţi, şi i-au privit cu suspiciune, cu timpul familia Scripcariu le-a câştigat încredere. Copiii din sat au fost bucuroşi, având în vedere că este mare nevoie de activitate culturală, extraşcolară la sat, unde oferta de acest fel este, practic, inexistentă în afara unor astfel de iniţiative.
De altfel, în proiectele pe care le-au demarat colaborează cu 2-3 meşteri, ultimii olari din satul Piscu. “Suntem o familie obişnuită, zic eu, obişnuită însă pentru alte timpuri: Virgil, sculptor, 43 de ani, Adriana, istoric de artă, 39 de ani, Ioan, 16 ani, licean la C.N.Spiru Haret – Bucureşti, Tecla 13, Maria 10 – eleve la Avenor College, Teodora- 8 ani, Grigore 6 – elevi la Şcoala Primară Agatonia, Constantin 3 – la grădiniţă. Virgil are în portofoliu 10 lucrări de sculptură în spaţiul public, în Bucureşti şi alte localităţi, mai multe expoziţii personale şi activitate intensă în proiectele Asociaţiei; Adriana Scripcariu este autor a 7 cărţi despre patrimoniul cultural şi coordonează activităţile şcolii primare şi ale asociaţiei.
Mii de copii, la atelierele din sat
Realizările şi munca asiduă depusă în ultimii ani pentru promovarea patromoniului naţional se traduc în miile de copii care au participat la ateliere – la Piscu şi în oraşele din împrejurimi. Atelierele au loc la cerere şi sunt organizate de obicei pentru grupuri de şcolari aflaţi în excursie. Sunt oferite însă şi către alte tipuri de grupuri de copii, adulţi sau împreună, în familie. Grupurile vin de obicei din Bucureşti, Ploieşti şi din alte localităţi, de pe o rază de 100-150 de kilometri.
Cea mai recentă lucrare a Adrianei este caietul educaţional Hai să descoperim Patrimoniul UNESCo din România, un material care poate fi folosit în cadrul unui opţional dedicat patrimoniuniul cultural, la ciclul gimnazial. Nimic mai potrivit pentru anul 2018 – an dedicat Patrimoniului Cultural în Europa şi centenarul Marii Uniri. Toate resursele educaţionale create în cadrul Şcoala de la Piscu pot fi descărcate gratuit de la www.edupatrimoniu.piscu.ro. Proiectul cel mai important în curs de relizare la Piscu este un muzeu dedicat patrimoniului local: Muzeul Oalelor de Pisc.
„O familie obişnuită, însă pentru alte timpuri“
Deşi la început, soţii Scripcariu au fost priviţi cu reticenţă şi cu suspiciune de localnici, cu timpul, ei le-au câştigat încrederea. Copiii din sat au fost foarte receptivi la activităţile iniţiate de Adriana şi de Virgil Scripcariu. Mai ales că, în proiectele pe care le-au demarat, colaborează cu doi-trei meşteri, ultimii olari din satul Piscu.
„Suntem o familie obişnuită, zic eu, obişnuită însă pentru alte timpuri“, spune Adriana Scripcariu. Să rezumăm: Virgil, sculptor, 43 de ani, Adriana, istoric de artă, 39 de ani, Ioan, 16 ani, licean la «C. N. Spiru Haret», Bucureşti, Tecla, 13 ani, Maria, 10 ani – eleve la Avenor College, Teodora, 8 ani, Grigore, 6 ani – elevi la Şcoala Primară Agatonia, Constantin, 3 ani – la grădiniţă. Virgil are în portofoliu zece lucrări de sculptură în spaţiul public, în Bucureşti şi în alte localităţi, mai multe expoziţii personale şi activitate intensă în proiectele Asociaţiei. Adriana Scripcariu este autoarea a şapte cărţi despre patrimoniul cultural şi coordonează activităţile şcolii primare de la Piscu.
Vă recomandăm şi:
FOTO Omul care a emancipat Călăraşiul în perioada interbelică
FOTO Brâncuşi din Bărăgan. Ion Vlad, sculptorul care le-a dat lecţii francezilor la Sorbona
Se încarcă comentariile...
