A murit luptătorul anticomunist Werner Sommeraurer

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Braşoveanul a fost unul dintre aprigii luptări împotriva regimului cumunist şi singurul care a reuşit când era deportat să trimită printr-un şofer de tir o scrisoare care a fost citită la postul Europa Liberă.

Werner Sommeraurer avea 78 de ani. Marţi seară, el a murit liniştit în somn, după lupta pe care a dus-o toată viaţă contra comunismului. Era văduv din anul 2001 şi avea o fată stabilită în America. Va fi înmormântat  duminică, la Biserica Cuvioasa Parascheva din cartierul braşovean Triaj.

Mircea Sevaciuc, cel mai bun prieten, ştie că Werner Sommeraurer a murit trist. „Întâmplarea face ca doi oameni care au luptat contra comunismului să moară la fel. În 2006, Gheorghe Bucuc, cel care a dat foc tabloului lui Ceauşescu în 15 noiembrie 1987, a murit tot în somn, ca Werner. Dumnezeu îi iubeşte pe unii oameni şi nu îi lasă să se chinuiască. Werner nu a uitat niciodată ce i s-a întâmplat în 1987, chinul prin care a trecut. A murit trist văzând ce se întâmplă în ţara asta. Dumnezeu să îl odihnească!“, a spus Mircea Sevaciuc.

O viaţă împotriva comuniştilor

Revolta lui Werner Sommerauer începe în 1968, când lucra la fabrica I.L.L. Braşov ca maistru. Atunci, în timpul unei şedinţe, a spus că şefii sunt premiaţi din burtă şi că se pierde timpul cu prea multe şedinţe de sindicat. În următorii trei ani a refuzat să mai achite cotizaţia. În 1972, e reîncadrat fără acordul lui în sindicat, dar în curând avea să se producă o ruptură totală, după un accident de muncă. “În urma unei explozii, am fost ars, ucenicul a fost trântit la pământ. Pentru câteva luni am fost orb… Am cerut ajutor de la sindicat. Şi, ce credeţi? Protecţia Muncii a dat vina pe mine, iar sindicatul nu m-a apărat deloc. Da?!, zic eu, atunci nu mai am nevoie de voi! Şi am rupt carnetul!“, povesteşte Werner Sommerauer, în cartea „15 Noiembrie 1987 – Ziua Demnităţii“, scrisă de prietenul său Mircea Sevaciuc.

Prima arestare: 1979

În august 1977, minerii din Valea Jiului fac grevă. Werner Sommerauer declară că din clipa aceea ştia că va cădea comunismul. Doi ani mai târziu, la „Europa Liberă“ începuse o campanie de înscrieri la anumite sindicate, organizate de oameni din afara sistemului. Decide să se înscrie prin poştă. Răspunsul la scrisoara sa este însă o arestare în 10 martie 1979. Este interogat opt ore, dar este eliberat  cu condiţia să-şi bage minţile în cap. Urmează o hărţuire continuă. Toate scrisorile pe care le primea erau desfăcute şi aveau menţiunea “Deteriorat la transport”. În 1985 face încă un protest pe cont propriu. Sustrage buletine de vot şi bagă în urmă alte bilete cu textul „Daţi-ne mai multe carne!“. De data aceasta nu este anchetat.

Bătut până n-a mai simţit durerea

Pe 15 noiembrie 1987, Werner se alătură muncitorilor de la Uzina Steagu Roşu care ies în stradă şi care iau cu asalt clădirea de azi a Prefecturii Braşovului. La ora 17.00 este ridicat şi interogat o zi şi o noapte la Miliţia din Braşov, după care este mutat la Bucureşti în lanţuri. Prietenul său Mircea Sevaciuc povesteşte în cartea sa prin ce a trecut Werner Sommerauer.

„ Nu este bătut, dar nu pune geană pe geană. Într-a patra seară, crede că este 21 sau 22 noiembrie, primeşte toate hainele din celulă, în biroul anchetatorului, apoi este coborât la beci, de-a lungul unui labirint, şi ajunge la camera 23. Zilele care urmează, nea Werner este bătut. După un timp, nu mai simte durerea”.

A trimis o scrisoare la Europa Liberă

După bătăile îndurate în beciurile Miiliţiei, urmează procesul şi 61 de oameni sunt deportaţi la Tulcea pentru muncă silnică la şantierul de nave. El primeşte trei ani cu executare. Nu se opreşte şi scrie o scrisoare în care spune cine este, ce s-a întâmplat pe 15 noiembrie la Braşov şi se întreabă unde sunt ceilalţi anchetaţi, deoarece din 400 au ajuns la Tulcea doar 61. Într-o zi, soarta îi surâde. Vede un camion de Germania oprit pentru o defecţiune lângă şantier. Îi dă scrisoarea şoferului, iar peste o săptămână avea să o audă la Europa Liberă.

Până la Revoluţie a stat la Tulcea, după care a fost eliberat şi a revenit la Braşov. Şi-a dedicat viaţa Asociaţiei 15 noiembrie 1987 şi a militat pentru apărarea drepturilor revoluţionarilor. Werner Sommerauer l-a acuzat pe Ristea Priboi că ar fi fost unul dintre actorii reprimării manifestării de la Braşov. Potrivit lui Sommerauer, Priboi l-a lovit peste palme, l-a întins pe masă şi l-a lovit peste tălpi.. Ristea Priboi i-a dat în judecată pentru aceste acuzaţii pe Werner Sommeraurer şi pe istoricul Marius Oprea, dar a pierdut procesul.

Cu toţii am suportat consecinţele terorii instaurate de regimul comunist, care a lăsat urme adânci în conştiinţa noastră, cauzând pagube uriaşe în demnitatea şi valoarea morală, fapt ce a anulat definitiv încrederea noastră în acest regim şi în cei care i-au fost aserviţi, care au dovedit că în afară de de teroare, abuz, corupţie, santaj sau ameninţare nu au alte competenţe“, declara Werner Sommeraurer în 1990.

Pe aceeaşi temă:

Moartea unui erou. S-au împlinit 25 de ani de când Liviu Cornel Babeş şi-a dat foc prentru libertate

Măcelul de la Braşov

Moartea ultimului luptător anticomunist

Braşov



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite