Olga Bancic şi Vera Atkins, omagiate la Găiseanca de Brăila
0
La Şcoala Gimnazială Surdila Găiseanca a avut loc o activitate de educaţie civică, intitulată ” Olga Bancic şi Vera Atkins, românce eroine ale Rezistenţei franceze ”. Activitatea a fost realizată de prof. Ionel Lăzărică şi prof. Bogdan Ghiţă, la aceasta participând elevii claselor V-VIII, sub coordonarea prof. Sorin Stancu, prof. Cătălina Dragomir şi prof. Florica Antohe.
În deschiderea manifestării, prof. de istorie şi cultură civică Ionel Lăzărică, le-a prezentat elevilor principalele repere ale vieţii şi activităţii celor două românce omagiate.
Olga Bancic.Născută la Chişinău, Basarabia, pe 10 mai 1912, a fost o luptătoare antifascistă, eroină a Rezistenţei franceze, în perioada ocupaţiei naziste.
În 1940, Franţa este ocupată de armatele germane. Olga şi-a lăsat fetiţa, Dolores, la o familie franceză, pentru a o proteja şi s-a alăturat grupului de rezistenţă Franc-tireurs et partisans(FTP) din regiunea Parisului , condus de Missak Manouchian, un poet armean, pentru a lupta împotriva ocupanţilor germani. Adoptă pseudonimul „ Pierrette ” şi asamblează materiale pirotehnice, transportând, în multe cazuri, în londoul copilului, explozivii folosiţi pentru sabotarea trenurilor germane cu trupe şi echipamente militare.
Arestată de Gestapo, pe 6 nov. 1943, este torturată, dar nu-şi trădează complicii. Este judecată şi condamnată la moarte, împreună cu 22 de tovarăşi, membri ai grupului „Afişul roşu”. Toţi luptătorii au fost executaţi chiar în aceeaşi zi, iar ea, fiindcă în Franţa împuşcarea femeilor era interzisă, a fost transferată în Germania, la Stuttgart, unde a fost rejudecată şi condamnată din nou la moarte, fiind decapitată chiar de ziua ei de naştere, la 10 mai 1944, când împlinea 32 de ani.
Vera Atkins. Născută în România, la Bucureşti, în 1908. Numele ei adevărat era Vera Maria Rosenberg ”Atkins ” fiind un pseudonim. În 1933 familia Rosenberg emigrează în Anglia, unde Vera, după absolvirea studiilor la Sobona, în Franţa, revine în Anglia, unde este încadrată, în august 1941, în SOE (Special Operation Executive) devenind ofiţer de informaţii pentru secţia F ( franceză). Profesionistă de excepţie, antrenează pentru munca de culegere de informaţii şi acţiuni clandestine peste 470 de agenţi (dintre care 39 erau femei) care au fost paraşutaţi în Franţa ocupată. A organizat rezistenţa pe teritoriul ocupat şi a pus la cale acte de terorism şi sabotaj împotriva maşinăriei de război germane. Oamenii ei au aruncat în aer poduri şi trenuri cu muniţii şi au cules informaţii pregătind debarcarea din Normandia. S-a retras din serviciul activ în 1947, undeva într-un sat din Anglia, nu înainte de a pleca din proprie iniţiativă în Germania şi a investiga împrejurările dispariţiei a 118 agenţi, dintre care 13 femei, stabilind că cei mai mulţi au fost ucişi în lagărele de concentrare. În 1998, pentru servicii excepţionale aduse Rezistenţei, preşedintele Franţei i-a acordat „ Legiunea de onoare ” cea mai înaltă decoraţie a acestei ţări, fără să-i exemplifice meritele.
În încheiere , elevilor le-a fost prezentat impresionantul film „ Afişul roşu ”, dedicat grupului Manouchian (numit de germani, în derâdere, „Armata crimei”).
„În afară de activitatea închinată eroinelor românce din Rezistenţa franceză, în şcoala noastră, după cursuri, au fost organizate de către profesorii diriginţi şi alte activităţi cultural-artistice, constând în piese de teatru şi momente poetice şi muzicale, dedicate Zilei Femeii, la care au fost invitate să participe mamele elevilor”, ne-a declarat prof. Onela Mihalcea, directorul instituţiei şcolare.
Se încarcă comentariile...
