Pe urmele lui Eminescu. Locurile care păstrează memoria marelui poet şi episoade inedite ale existenţei sale

Centrul istoric al Botoşaniului FOTO Cosmin Zamfirache

Botoşaniul se identifică major cu memoria lui Mihai Eminescu. Datorită numeroaselor obiective care aduc aminte inclusiv de episoade mai puţin ştiute din viaţa poetului, oraşul (dar şi împrejurimile) poate constitui cel mai interesant traseu cultural-turistic dedicat marelui poet.

Pe 15 ianuarie 1850 în târgul Botoşanilor se năştea Mihai Eminescu, cel care avea să devină cel mai important poet din istoria literaturii române. 

Botoşaniul lui Eminescu, era un târg cosmopolit, bine situat economic, dominat de comerţul evreiesc şi armenesc. Clădirile vechiului oraş erau superbe, realizate cu meşteri veniţi din Europa Centrală. 

Astăzi, Botoşaniul mai păstrează o fărâmă din târgul în care Eminescu a copilărit, şi-a trăit dramele adolescentine şi mai apoi dramele unui geniu căzut în mizerie. Locul păstrează însă urmele vieţii poetului, inclusiv cele în care s-au petrecut episoade inedite ale existenţei sale, fiind oraşul care poate oferi unul dintre cele mai interesante tururi cultural turistice legate de viaţa marelui poet.  

Casa de lângă biserica Doamnei

Dacă ar fi să respectăm ordinea cronologică a vieţii lui Eminescu, primul obiectiv important este chiar casa în care poetul a văzut lumina zilei. 

Este vorba despre etajul unei case, cu arhitectură frumoasă ce amintea de acel belle-epoque al Europei de secol al XIX-lea, cumpărată de căminarul Gheorghe Eminovici, pentru familia sa, în târgul Botoşanilor. 

Aici, în camera cu balcon, chiar de lângă Biserica Uspenia, ctitorie a Elenei Rareş, soţia faimosului voievod Petru Rareş, Raluca Eminovici dădea naştere lui Mihail, unul dintre 11 copii au familiei. Mihai a fost botezat, alături chiar la biserica Doamnei, Uspenia. Atât casa în care s-a născut Mihai Eminescu dar şi biserica există şi astăzi, inclusiv cristelniţa în care a fost botezat. 

Locurile de visare şi năstruşnicii ale unui copil 

Mihai Eminescu nu a stat prea mult la Botoşani şi s-a mutat cu familia la Ipoteşti, o moşie cumpărată de Gheorghe Eminovici, în 1848, de la boieroaica Eufrosina Petrino.  Aici, la Ipoteşti, Eminescu a trăit într-o casă de ţară, bucurându-se de peisajul feeric al codrilor şi iazurilor din ţinuturile Ipoteştiului. 

„Un copil care urlă „trarara” prin curte, bătând pasul prusian, cu chivară pe cap, spre panica coteţelor, care se urcă pe şură şi se ascunde în casă prin rafturile de la scrin şi lăzile cu lumânări, care încalecă pe câine şi atacă gâştele”, îl descrie George Călinescu în cartea sa ”Mihai Eminescu”. 

Eminescu va fi trimis, de tatăl său, la Gimnaziul de la Cernăuţi, dar vacanţele le-a petrecut în ţinutul Ipoteştiului, specialiştii considerând că de aici s-a inspirat atunci când a zugrăvit în versuri atât de bine natura. Tot aici, la Ipoteşti, de la bătrânii satului ar fi auzit majoritatea basmelor şi poveştilor care au inspirat motivele sale folclorice şi fantastice.

Casa copilăriei lui Eminescu de la Ipoteşti FOTO Cosmin Zamfirache

 „Se împrietenise cu vreun moş bătrân sau cu vreo babă care-i spuneau «poveşti fantastice despre zâne îmbrăcate în aur şi lumini», snoave, ghicitori, născociri populare, care au urmărit toată viaţa pe poet şi de care-şi aducea aminte cu părere de rău“, adăuga acelaşi George Călinescu. 

La Ipoteşti, poetul Mihai Eminescu se va întoarce şi în anii maturităţii. Astăzi, la Ipoteşti, se află cel mai important centru de studii dedicat operei şi vieţii lui Mihai Eminescu, numit sugestiv Memorialul Ipoteşti, o instituţie unicat în România. 

În cadrul Memorialului Ipoteşti se află casa memorială, cu obiecte autentice care au aparţinut familiei Eminovici. În cadrul Memorialului se află şi bisericuţa familiei Eminovici, mormintele familiei, un centru de studii, expoziţii muzeale şi tot cea ce ţine de viaţa şi creaţia lui Eminescu. În plus, cei care vin la Ipoteşti pot vizita lacurile şi codrii pe care i-a străbătut Eminescu în anii copilăriei şi tinereţii. 

Teatrul, berăriile şi o viaţă boemă a tânărului Eminescu

Municipiul Botoşani conservă şi centrul istoric al oraşului, un loc pe care Eminescu îl frecventa ori de câte ori ajungea pe locurile natale. Nu departe de Centrul Istoric, peste drum de Biblioteca Oraşului se mai păstrează şi astăzi Casa Sommer, o clădire veche, care a aparţinut unui bogat om de afaceri, de origine evreiască din Botoşaniul de secol XIX. 

Bogatul negustor şi-a transformat casa într-un veritabil teatru, acolo unde dădeau reprezentanţii numerose trupe. Tânărul Eminescu, în 1866, termina clasa a doua a ciclului 2 gimnazial, la Cernăuţi. Se îndrăgostise iremediabil de teatru şi renunţă la şcoală pentru a se face actor. 

La 17 ani, a plecat de la Cernăuţi, fără ştirea tatălui, în turneu cu trupa Fanny Tardini. „Motivul părăsirii studiilor gimnaziale din Cernăuţi nu a fost moartea lui Pumnul, ci altă împrejurare... Teatrul l-a abătut de la studiile sale gimnaziale, voia să fie şi el actor şi autor dramatic! Şi aşa a părăsit gimnaziul. Poate că la părinţi să fi spus alt motiv decât cel adevărat, deşi mă îndoiesc“, scria părinţilor, profesorul său Ion Sbiera. 

Centrul istoric FOTO Cosmin Zamfirache

Ba chiar se îndrăgosteşte şi de o tânără actriţă, Maria Vasilescu, după ce se mută în trupa Pascaly, tot ca sufleur. Ajunge cu trupa Pascaly, în Botoşaniul natal, tot la Casa Sommer. Aici, spun unii specialişti este prins de tatăl său şi lăsat în pielea goală, după o ceartă de pomină. Pentru a-l convinge să renunţe la teatru, Gheorghe Eminovici îl trimite la studii în Viena. Când se întorcea acasă, Eminescu nu rata cârciumile şi restaurantele Botoşaniului de altădată. 

Fuma mult, bea vin şi prefera terasa „Ciocârlia” clădire care încă se păstrează în centrul istoric al Botoşaniului. Ba chiar a făcut o petrecere de pomină cu Andronic Ţăranu şi celebrul lăutar Toma Micheru, la Hotel Moldavia. A cântat cu vocea sa minunată, toată noaptea, alături de lăutari.  Pe scurt, centrul istoric al Botoşaniului păstrează şi astăzi amintirea locurile pe care Eminescu le frecventa. 

Anii grei ai suferinţei

Municipiul Botoşani nu păstrează doar amintirile plăcute şi picante din viaţa lui Eminescu ci şi anii săi de grea suferinţă. După ce se îmbolnăveşte şi este plimbat prin sanatorii sau bolniţe, Eminescu se întoarce acasă, la Botoşani. 

În 1887, stătea cu sora sa Harrieta, într-o casă care se păstrează şi astăzi. Poate fi văzută, pe o stradă nu departe de Teatrul pentru Tineret „Vasilache” sau Casa Ciomac. Este în paragină, dar păstrează încă amintirea acelor vremuri. În acest imobil a trăit cu sora sa invaildă, printre cei mai negri ani din viaţa sa. Eminescu era bolnav şi sărac lipit pământului. Era însă îngrijit cu multă pasiune de sora sa, care deşi abia se mişca, îşi idolatriza fratele. La Botoşani, Eminescu trăia din mila prietenilor, a elevilor, a oamenilor de cultură.

„Existenţa lui Eminescu ar fi fost o problemă gravă dacă prietenii şi admiratorii nu s-ar fi gândit să-i trimită bani”, preciza George Călinescu. 

A fost întreţinut şi de Cornelia Emilian, o femeie foarte bogată şi cultă din Iaşi, care trimitea regulat bani la Botoşani. În plus, botoşănenii au reuşit pentru o perioadă să-i asigure, lunar, poetului suma de 100 de lei. La Botoşani, Eminescu prefera să se plimbe prin Grădina Publică „Vârnav”, astăzi Parcul „Mihai Eminescu”. 

Şi astăzi se păstrează locul foişorului unde Eminescu obişnuia să mediteze. Pe lângă aceste obiective, de Eminescu aduce aminte şi Liceul din Pomârla, unde poetul venea să-şi viziteze prietenii junimişti, dar şi Durneştiul, unde tatăl său avusese moşi. Nu în ultimul rând, importantă a fost mănăstirea Agafton, şi astăzi mănăstire de maici, unde trăiseră mătuşile sale, pe care le vizita deseori. 

Vă recomandăm să citiţi şi:

Omul care a marcat copilăria poetului Mihai Eminescu. Gheorghe Eminovici, un tată prea autoritar

Boală şi alienare în familia lui Mihai Eminescu. Soarta întunecată a fraţilor şi a surorilor marelui poet