Halele lui Saligny din Piaţa Centrală sunt aproape noi, după 100 de ani de când au fost construite

Cele două clădiri care adăpostesc halele de carne şi de lactate din din Piaţa Centrală a Botoşaniului, construite după planurile lui Anghel Saligny în 1912, sunt şi astăzi perfect funcţionale. Arhitecţii spun că sunt un exemplu de pricepere inginerească şi dacă vor fi întreţinute, vor putea fi folosite fără probleme încă 100 de ani.

Puzderia de tarabe şi de precupeţi din Piaţa Centrală a Botoşaniului este dominată de două construcţii impresionante ca dimensiuni şi longevitate: halele de carne şi de peşte. Ridicate după planurile inginerului Anghel Saligny în anul 1912, clădirile construite cu gust au geamuri înalte, iluminatoare de inspiraţie germană, grinzi frumos lucrate din oţel şi din bronz şi capiteluri măiestrite în bronz. De altfel, cele două hale sunt incluse pe lista monumentelor istorice ale oraşului Botoşani.

În interior, tarabele, grinzile, indicatoarele şi boxele de comercializare sunt parcă desprinse din alte vremuri. Toate detaliile sunt lucrate cu migală în stilul marilor construcţii industriale din Austria sfârşitului de secol XIX.
Chiar dacă au fost construite acum 102 ani, cele două clădiri sunt folosite astăzi la parametri optimi. Arhitecţii şi inginerii de astăzi nici nu au îndrăznit să le perturbe echilibrul perfect cu modernizări inutile. Au montat doar o reţea electrică pentru frigiderele de lactate şi de carne.

Mai multe reparaţii, la hala nouă

Administratorii pieţei glumesc şi spun că noua hală de carne, ridicată în 1997 alături de cele două „veterane“ ale Botoşaniului de altădată, a avut nevoie de mai multe reparaţii decât cele construite în 1912. „Nu am renunţa niciodată la ele. Oferă o lumină naturală perfectă prin iluminatoare. Sunt atât de bine construite încât oferă ventialţie perfectă prin geamurile de tip hublou şi culoarele de circulaţie a aerului special amplasate. Va trebui să schimbăm doar acoperişul, pentru că rugineşte tabla. La noua hală a trebuit să intervenim mai mult“, spune Simion Drelciuc, directorul societăţii Urban Serv, cea care administrează Piaţa Centrală a Botoşaniului.

Secretul: geniul inginerului

Specialiştii explică longevitatea şi rezistenţa celor două clădiri doar prin geniul celui care le-a proiectat: inginerul Anghel Saligny. Planurile halelor au fost comandate inginerului de către Primăria Botoşaniului, un oraş foarte dezvoltat în acea perioadă.



„Era o piaţă de unde cumpărau oameni cu bani: negustori evrei, armeni, români, dar şi boierii care locuiau în târgul Botoşaniului. Cele două hale au venit ca o necesitate a unei comunităţi înfloritoare. În hala de peşte, care acum este de lactate, se aducea marfă din iazurile din apropierea oraşului. Era un comerţ înfloritor aici“, explică istoricul botoşănean Gheorghe Median.

Cele două hale sunt o capodoperă inginerească. Mă refer nu atât la frumuseţe, cât la rezistenţă. Dan Sandu, arhitectul oraşului Botoşani

Arhitecţii contemporani spun că Botoşaniul din aceea perioadă era în pas cu standardele europene. „Este o structură de zidărie, cu o fundaţie de beton. Era o tehnologie nouă, în pas cu cele europene ale timpului. A urmat structura metalică din bârne de oţel bine structurate, cu capiteluri din bronz“, spune Dan Sandu, arhitectul oraşului Botoşani, adăugând că până acum s-a intervenit foarte puţin la cele două hale. „Până şi niturile sau şuruburile de îmbinare au fost verificate şi rezistă foarte bine. Atât materialul, proiectarea, cât şi manopera au fost de calitate“, mai spune Sandu.

Piaţa din oraş, unică în România

Tot arhitecţii spun că însăşi vechea Piaţă a Botoşaniului în care se află halele este unică în România. „Nu există piaţă care să fie aşezată perfect în centrul oraşului. Iar cele două hale sunt o capodoperă inginerească. Mă refer nu atât la frumuseţe, cât la rezistenţă“, adaugă Sandu. Acesta precizează că halele vor mai rezista încă 100 de ani de acum încolo, dacă vor fi bine întreţinute.

Costurile, confidenţiale

Onorariul lui Anghel Saligny pentru proiectarea celor două hale, care a rămas confidenţial până astăzi, a fost plătit de bogatele familii evreieşti printre care Sommer, Leibovici sau Moscovici, dar şi de negustorii armeni din familia Rânghilescu.

Lucrările la cele două hale au început la mijlocul anului 1911 şi au fost finalizate la începutul lui 1912. Construcţia s-ar fi realizat fără probleme şi ar fi fost dată în folosinţă chiar cu ocazia vizitei regelui Carol I la Botoşani, cu mare pompă, la eveniment fiind prezente toate marile familii ale Botoşaniului.
Pe lângă halele de carne şi de peşte, Anghel Saligny a primit sarcina de a face şi o uzină electrică, fiindcă familiile bogate aveau nevoie să ilumineze sălile de bal. La proiect au contribuit şi ingineri botoşăneni, precum Lucian Eraclid şi George Botescu.

Un pionier folosirii betonului armat

Anghel Saligny a fost unul dintre cei mai renumiţi ingineri şi arhitecţi români. S-a născut la 19 aprilie 1854 la Şerbăneşti, în judeţul Galaţi. A urmat cursurile pensionului de copii înfiinţat de tatăl său de orgine franceză Alfred Saligny, şi mai apoi a urmat cursurile superioare ale liceului german din Potsdam, iar studiile inginereşti le-a făcut la Charlottenburg, tot în Germania. A devenit faimos atât în Europa contribuind la construirea căii ferate din provincia germană Saxonia, dar mai ales în România pentru construirea podului feroviar de la Cernavodă, în 1895, cel mai lung pod al Europei la acea vreme. Totodată, Anghel Saligny a proiectat depozitele şi halele de stocare din Portul Constanţa.

La Botoşani a realizat halele de peşte şi carne, dar şi prima Uzină Electrică a oraşului. Printre celelalte lucrări ale sale de anvergură se numără cheiurile de la Brăila, linia de cale ferată de la Târgu-Jiu la Filiaşi, primele poduri combinate, rutiere şi feroviare, de la Adjud şi Târgu Ocna. Marele inginer a fost un pionier al folosirii betonului armat şi al ştiinţei utilizării structurilor metalice. A revoluţionat ingineria prin inventarea de noi metode în construirea podurilor, construcţiilor industriale şi ale porturilor. Anghel Saligny s-a stins din viaţă în anul 1925, la Bucureşti.