Pensionarul care vrea să revoluţioneze piaţa jucăriilor din lemn
0
La vârsta la care majoritatea vârstnicilor ar prefera să îşi petreacă timpul cu nepoţii, bistriţeanul Ioan Zaharia şi-a pus în cap să revoluţioneze piaţa jucăriilor din lemn lucrate manual. A început timid, cu maşinuţe din lemn, la târguri de meşteşugari şi intenţionează să le dea o tentă „modernă“, pentru a putea rivaliza cu cele produse în serie.
Zgribulit de frig, lângă o tarabă cu mai multe căsuţe superbe pentru păsări, aşa l-am găsit pe Ioan Zaharia, un bistriţean de 67 de ani. La vârsta la care majoritatea vârstnicilor se relaxează alături de nepoţi, bistriţeanul şi-a găsit un hobby care, în cazul său, a creat dependenţă. Fiind la pensie şi fără vreo activitate care să îi omoare timpul, în urmă cu mai bine de un an, acesta s-a apucat de realizat obiecte de decor din lemn.
Deşi joaca cu lemnul este o pasiune nouă, fascinaţia pentru acest material a căpătat-o în urmă cu mai mulţi ani, pe când era administratorul unei societăţi de prestări servicii care avea şi o secţie de tâmplărie. Atunci doar îi admira, de la distanţă, pe muncitorii care transformau lemnul în obiecte nelipsite din orice casă.
„Îmi plăcea să mă uit la muncitori cum şlefuiesc lemnul, cum îl lăcuiesc. Mă atrăgea şi mirosul de lemn, de molid, de brad, de răşină. E super mirosul acela. Acum îmi dau seama că atunci a apărut atracţia aceasta pentru lemn“, rememorează Ioan Zaharia.

Obiectele de decor nu lipsesc din colecţia pensionarului transformat în tâmplar (FOTO: Bianca Sara)
ŞI-A CONFECŢIONAT SINGUR STRUNGUL
În ciuda faptului că nu a avut nici experienţă, nici cunoştinţe în domeniu, nici măcar la nivel de amator, în urmă cu mai bine de un an, bistriţeanul s-a încumetat totuşi să înceapă să prelucreze singur lemnul, la început mai timid. Mai mult, uneltele de care se foloseşte pentru a da naştere obiectelor de decor şi, mai nou, şi jucăriilor, sunt confecţionate tot de el. Econom, bistriţeanul nu s-a îndurat să cheltuiască bani pe un strung, aşa că şi-a confecţionat el unul.
„Atunci (n.r. – acum un an) am pus prima dată lemnul pe strung. Am muncit mult şi, pe măsură ce căpătam experienţă, am început să văd ce greşeam şi unde mai trebuie perfecţionată tehnica. Internetul m-a ajutat mult, de acolo mă inspir şi când vine vorba despre modele. Am început acum mai bine de un an. Mi-am zis că decât să mă duc în birturi sau să nu fac nimic toată ziua, mai bine să mă apuc de ceva util. Şi am ajuns la concluzia că îmi place să lucrez cu lemnul. Mă relaxează“, mai spune Ioan Zaharia.
A început cu căsuţe din lemn pentru păsări. Acestea au fost primele obiecte pe care le-a realizat, după ore lungi de privit tutoriale pe internet şi chestionat tâmplari cu vechime. Prima astfel de căsuţă a dus-o la Complexul Muzeal din Bistriţa şi a fost vândută imediat, iar acest lucru i-a dat aripi tâmplarului de ocazie.

Căsuţele pentru păsări, primele obiecte cu care şi-a încercat norocul fostul antreprenor (FOTO: Bianca Sara)
ARE UN ÎNTREG ATELIER ÎN BECI
Bistriţeanul mai realizează şi suporturi pentru lumânări şi diverse alte obiecte decorative din lemn. Toate acestea iau naştere în beciul bistriţeanului, în încăperea dedicată centralei termice. Acolo se refugiază zilnic, alături de câinii săi, care îi ţin de urât. Zilnic, pensionarul petrece mai bine de zece ore muncind.
Tâmplarul amator nu s-a ferit nici de „experimente“, încercând inclusiv să imprime diverse imagini pe obiectele sale din lemn, folosindu-se de tehnica şerveţelului, o tehnică prin case se imprimă pe diverse obiecte imaginea de pe şerveţele. Este o muncă migăloasă, mai ales la căsuţele pentru păsări. Bistriţeanul face mai multe o dată, pentru a nu fi nevoit să schimbe reglajele la uneltele folosite.
Practic începe munca la 5-10 căsuţe odată, mergând cu toate concomitent, etapă după etapă. Într-o săptămână, în atelierul său amenajat la subsolul casei se conturează cel mult zece căsuţe pentru păsări. Acestea sunt vândute cu câteva zeci de lei bucata.
UN NOU CONCEPT PENTRU MAŞINUŢELE DIN LEMN
Momentan, bistriţeanul îşi vinde produsele la târguri dedicate meşteşugarilor şi are planuri mari. Îşi doreşte să revoluţioneze piaţa de jucării cu maşinuţele din lemn ale copilăriei sale, pe care vrea să le aducă în modernitate.
„Vreau să fac jucării din lemn pentru copii. Acelea am constatat că se caută şi lipsesc de pe piaţă. Peste tot găseşti numai chinezării şi plasticuri. Am început cu două maşinuţe şi mi-au ieşit super. Mi-au fost cumpărate din prima! Nici n-am apucat să le fac fotografii, că au şi dispărut de pe tarabă. Una am vândut-o cu 30 de lei, iar alta cu 50 de lei“, precizează Ioan Zaharia.
Momentan, tâmplarul lucrează la un concept de jucării din lemn care să aibă însă şi părţi mecanizate şi să poată rivaliza astfel cu produsele de pe piaţă. Bistriţeanul intenţionează să se axeze în primă fază pe maşinuţe.

TÂMPLĂRIA L-A LINIŞTIT
Parcursul profesional al lui Ioan Zaharia pare neobişnuit pentru un bărbat de 67 de ani. A ieşit la pensie în urmă cu şase ani, după ce a ocupat funcţii de conducere mai toată viaţa. Decenii bune a fost administratorul unei întreprinderi de stat de prestări servicii, care avea mai multe ateliere de tâmplărie, cojocărie, marochinărie şi tapiţerie. Ulterior, după privatizarea unităţii, bistriţeanul şi-a deschis o firmă şi a pus pe picioare un magazin alimentar care funcţionează şi astăzi, însă cu alt patron.
A renunţat la afacere la îndemnurile soţiei care spera că, odată ieşit la pensie, bistriţeanul va petrece mai mult timp alături de ea. S-a înşelat, însă, pentru că Ioan Zaharia nu putea sta locului nici după ce n-a mai avut de lucru. Aşa se face că, după ce a ieşit la pensie, şi-a luat lumea în cap şi a plecat în Italia, unde, din administrator de firmă, s-a transformat în muncitor pe şantier. Un an a rezistat printre străini, după care s-a întors acasă, iar liniştea şi-a găsit-o în lucrul care-i place cel mai mult: tâmplăria.
Vă mai recomandăm:
FOTO Cum se transformă o bucată de corn într-o operă de artă cu ajutorul unei freze dentare







