La finalul lui 2014, toţi şefii Poliţiei de aici - adică Ioan Ovidiu Mureşan, şeful IPJ Bistriţa-Năsăud, Leon Cloşcă, şeful Poliţiei Năsăud, şi Roberto Hasnăş, şeful Poliţiei Rutiere - au fost arestaţi preventiv pentru fapte de corupţie. Ca să înţelegeţi ce făceau băieţii: se grupaseră toţi trei într-o mică mafie locală şi fabricau sau ştergeau, după cum aveau chef, date importante din dosare privind accidente de circulaţie.

Nu făceau asta ei direct, ci îşi obligau subordonaţii, agenţii ăia care muncesc până îi ia dracu pentru doi lei salariu, să mătrăşească probe din dosare. Serviciile astea erau pentru oameni „grei” din zona politică sau de afaceri. În schimb, cei trei infractori despre care vă povestesc beneficiau de tot felul de favoruri materiale sau de protecţie. Au fost prinşi, arestaţi preventiv, judecaţi sub control judiciar acum şi scoşi, evident, din Poliţie.

În locul lui Mureşan, la şefia IPJ Bistriţa-Năsăud a fost împuternicit şef, adică a fost numit, nu a ajuns acolo prin concurs, Jurcan Claudiu Petru (căruia îi transmit, pe această cale, să îşi publice pe site declaraţia de avere pe anul 2015, deoarece am găsit doar una veche, aferentă anului 2014. Anul ăsta, trebuia publicată până în iunie, iar, din câte ştiu eu, suntem în octombrie, da, tovaraşu’ Jurcan?).

Cu acest baron local din Poliţie ne chinuim de câteva săptămâni, ne umilim, ne pierdem timpul, ne rugăm, ne scriem, toate astea numai pentru ca domnia sa să se coboare de prin ceruri sau sferele înalte prin care a ajuns cu minţile şi să ne acorde un interviu pentru campania „România infractorilor necunoscuţi”. Este campania referitoare la cele 600.000 de dosare penale cu autor necunoscut, despre care vă scriem în fiecare zi în paginile ziarului şi pe site-ul nostru. Iar interviul despre care vă spun l-am solicitat tuturor şefilor de IPJ, precum şi şefului Poliţiei Capitalei şi celui de la IGPR. Cei mai mulţi dintre ei s-au dovedit a fi nişte nesimţiţi care, pur şi simplu, fac tot posibilul să ne împiedice să ne facem meseria corect, să vă informăm şi pe voi aşa cum trebuie, să ne ofere datele publice pe care le solicităm.

Aşadar, pentru a face interviul cu tovarăşu’ Jurcan Claudiu Petru, în mai bine de trei săptămâni am ajuns deja la al treilea schimb de e-mailuri. Nesimţirea e mare aici, vă spun, de la şef până la sclavii ăia din biroul de presă, incapabili să îi explice baronului ăsta că cel mai bine ar fi să vorbească deschis cu noi, cu ziariştii „Adevărul”, cu jurnaliştii, în general, despre problemele din Poliţie, nu să o facă toţi pe deştepţii. Pentru că nu merge aşa. De ce nu merge aşa? Simplu. Pentru că nu sunt destepţi, ci, aşa cum văd, au creierele spălate de sistemul ăsta prăfuit şi înţepenit din care fac parte.

OK. Primul răspuns la solicitarea noastră de interviu a venit în 23 septembrie, când biroul de presă al IPJ ne-a transmis aşa: „Urmare a solicitărilor dumneavoastră, formulate în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, transmise Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa-Năsăud, vă comunicăm că acestea au primit numerele de înregistrare urmatoare: (...) 5704/23.09.2016 (interviu cu şeful IPJ BN)”.

Am aşteptat să vedem care-i, totuşi, faza cu interviul, după ce ne-au înregistrat cererea. Apoi, au revenit băieţii, după ce ne-au mai ţinut câteva zile, până în 27 septembrie, şi ne-au scris tâmpenia aia pe care am primit-o de la foarte multe alte IPJ-uri, în care ne cereau, în avans, întrebările: „Referitor la solicitarea dumneavoastră, înregistrată cu numărul 5704/23.09.2016, privind realizarea unui interviu cu inspectorul-şef, vă adresăm rugămintea de a ne transmite un set de întrebări punctuale pe care doriţi să le adresaţi, în vederea realizării unui răspuns în cel mai scurt timp”.

Le-am răspuns şi le-am explicat frumos că nu putem transmite întrebările în avans, deoarece nu aşa se fac interviurile, ca pe vremea lui Ceauşescu, dar le-am dat şi lor, aşa cum le-am dat şi celorlalţi şefi de IPJ care au cerut înainte întrebările, temele largi despre care dorim să purtăm discuţiile: dosare penale cu autori necunoscuţi, dotări, bugete, salarii, personal din Poliţie etc.

Ce a urmat? O altă bătaie de joc. Una mare de tot. În 30 septembrie, ne-au transmis, de data asta ceva mai elaborat, să le dăm întrebările alea odată, iar miliţienii să ne răspundă, aşa cum sunt învăţaţi, ca pentru ziarul „Scânteia”: „Referitor la solicitarea dumneavoastră cu numărul 5714/ 27.09.2016, prin care reiteraţi solicitarea de realizare a unui interviu cu inspectorul-şef în cadrul unei întâlniri directe, vă comunicăm faptul că, în momentul de faţă, agenda conducerii Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa-Năsăud nu permite realizarea interviului solicitat, din motive obiective. Pentru a putea formula un răspuns obiectiv, punctual, complet şi actual la întrebările dumneavoastră şi pentru a evita eventuale erori neimputabile generate de dinamica informaţiilor solicitate (exemplu: resurse umane) este absolut necesară o documentare prealabilă, motiv pentru care vi s-a solicitat formularea unor întrebări punctuale. Vă mulţumim pentru încrederea acordată şi vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate în rezolvarea problemelor ce intră în competenţa informaţiilor de interes public”.

Mda. Adică nesimtiţii ăştia toţi care comandă aceste răspunsuri, dar şi cei care ni le transmit, oameni pe care îi plătim din banii noştri pentru ca ei să muncească în folosul cetăţenilor, nu împotriva lor, insistă să le dăm noi întrebările precise cu ce vrem să aflăm – informaţii de interes public, ne împiedică, practic, total să facem un interviu jurnalistic normal cu şeful IPJ Bistriţa-Năsăud, aruncându-ne şi vrăjeala aia că „agenda conducerii nu permite realizarea interviului solicitat….”. Vă explic şi de ce e vrăjeală: pentru că noi nu am solicitat o anumita dată şi o anumită oră, ci i-am lăsat pe ei să aleagă aceste lucruri. Deci puteau alege o dată când „agenda conducerii” era mai liberă. Doar că n-au avut chef, na!

Măi, oameni buni, şi dacă, totuşi, agenda va permite acordarea interviului solicitat de noi, ce ziceţi? Hai, mai gândiţi-vă voi astăzi puţin la ceea ce ne-aţi spus până acum şi sper că o să ajungeţi la nişte concluzii desprinse din secolul XXI, în care am ajuns, din păcate, fără voi. Gândiţi-vă bine la interviu, pentru că Bianca Sara, colega noastră pe care o împiedicaţi să îşi facă meseria, v-a răspuns încă o dată la aberaţiile voastre, iar la ultimul nostru mesaj, trimis joia trecută, încă nu ne-aţi scris nimic. Eu doar vă rog să vă găsiţi timp pentru acest interviu civilizat pe care vi-l solicităm de atâta timp, fiind, de altfel, şi primul pe care vi-l cerem în ani de zile.

Şi vă rog asta pentru că, aşa cum ştiţi, tot vom ajunge la voi. Că vă trimitem sute de solicitări în baza Legii 544 special gândite pentru voi, că venim în zilele de audienţe, că vă dăm în judecată pentru toate solicitările la care nu ne-aţi răspuns corect şi complet până acum, nu ştiu. Probabil că toate la un loc. Dar ce ştiu e că este bine, civilizat, profesionist şi normal ca acest interviu să fie făcut. De ce e bine sa fie făcut? Pentru că sunteţi Poliţie, iar Poliţia se comportă sau ar trebui să se comporte foarte deschis cu cetăţenii. Nu să ne umilească pe toţi, de la un capăt la altul, până ni se face scârbă când auzim de voi şi ne lăsăm păgubaşi.

Sătulă că nu-şi poate face meseria din cauza Poliţiei Judeţului Bistriţa-Năsăud, sătulă şi de atâtea e-mailuri inutile schimbate pentru a realiza acest interviu, colega noastră a avut nişte replici minunate în ultimul mesaj transmis miliţienilor. Printre altele, le spune aşa: „Referitor la răspunsul IPJ Bistriţa-Năsăud la solicitarea cu numarul (…), prin care se solicită, pentru a doua oară, un set de întrebări în avans pentru realizarea unui interviu cu comisarul-şef Claudiu Jurcan, precizăm faptul că nu vom trimite întrebările (deşi le mai precizase asta o data în corespondenţa precedentă - n.a.). Această cerinţă este inacceptabilă pentru publicaţia «Adevărul»”.

Iar finalul mesajului scris de jurnalista Bianca Sara către cei din Poliţie e şi mai frumos, făcut astfel încât şi nişte indivizi cu un coeficient de inteligenţă 2 să-l înţeleagă, fără să mai purtăm n discuţii: „Se poate realiza un interviu faţă în faţă cu comisarul-şef Claudiu Jurcan, fără a trimite întrebările în avans, sau nu?”.

Nu, n-am primit încă răspunsul. Eu mai am răbdare cu IPJ Bistriţa-Năsăud până azi după-amiază (marţi), pentru că avem foarte multă treabă în campania asta despre cele 600.000 de dosare penale cu autor necunoscut din România. Nu-i timp de schimbat n mesaje stupide cu o singură Poliţie, iar ideea e să discutăm frumos şi inteligent cu oamenii din Sistem, nu să asistăm la infinit la o mare bătaie de joc. Apoi, după ziulica de azi, dacă lucrurile rămân la fel, urmăm toţi paşii legali despre care v-am scris mai sus.

P.S. Tot textul de mai sus l-am postat, iniţial, marţi dimineaţă, pe pagina mea de Facebook, acolo unde, de mai bine de trei săptămâni de când a demarat campania „Adevărul”, ţin un fel de jurnal în care vă povestesc, zi de zi, toate peripeţiile prin care trecem în încercările noastre jurnalistice de a colabora cu Poliţia Română. La trei ore după postarea aceasta pe Facebook, după trei săptămâni în care şi-au bătut joc de toate demersurile noastre, reprezentanţii IPJ Bistriţa-Năsăud au contactat-o pe colega noastră Bianca Sara pentru a o invita la sediu în vederea stabilirii datei de interviu. Au promis, totodată, că ne vor răspunde şi în scris la ultima noastră solicitare.

Ideea e alta. Nu e primul caz în care, dimineaţa, unii dintre noi, cei care lucrăm la această campanie a ziarului „Adevărul”, semnalăm pe Facebook, pe paginile personale, probleme ca cele de mai sus în relaţia cu Poliţia. Au mai fost cazuri identice destul de multe. Printre ele sunt cele legate de interviurile cu şeful IPJ Ilfov şi cu şeful Inspectoratului General al Poliţiei Române. S-au rezolvat la fel. Nu e prima oară când, pentru o solicitare normală adresată Poliţiei, prin care încercăm să aflăm date de interes public sau să facem un interviu, trebuie să apelăm la infinite mesaje şi postări pe Facebook, pentru a se clinti ceva în minţile acestor angajaţi ai noştri.

Singura explicaţie pe care o găsesc pentru lipsa lor de interes în a discuta cu jurnaliştii şi, implicit, cu cetăţenii este că aceşti indivizi care conduc Poliţiile sunt, în cea mai mare parte, fie ajunşi pe pile în posturile de şefi, fie foarte slab pregătiţi, fie li s-au urcat funcţiile la cap, fie nu mai sunt obişnuiţi să fie deranjaţi de jurnalişti, fie toate la un loc. Însă cred că într-o ţară în care tot batem câmpii că suntem cetăţeni UE, că avem drepturi etc, Sistemul ăsta încremenit în timp ar trebui să deschidă odată ochii, de bunăvoie, şi să înţeleagă că perioada în care cetăţenii de rând îi ştiau de frică s-a încheiat definitiv. Şi nici nu vom mai permite să revenim vreodată la ea.