Iubirea pe meleaguri bistriţene: de la comerciantul omorât pentru o femeie până la Podul Iubirii sau Veronica Micle
0
Bistriţa-Năsăud nu duce lipsă de poveşti de iubire năstruşnice, tragice sau celebre, care au fost pe buzele tuturor la un moment dat. În istoria locală sunt amintiţi don juani, dame de companie arse pe rug pentru că suceau minţile bărbaţilor sau chiar lupte în plină stradă pentru domnişoare.
Cea mai cunoscută poveste de dragoste a literaturii o are drept protagonistă pe năsăudeanca Veronica Micle. Aceasta a trăit o zguduitoare şi amară poveste de dragoste cu poetul naţional Mihai Eminescu.
Deznodământul acesteia a fost unul tragic: Veronica a înghiţit o sticlă cu otravă, la 50 de zile după ce Eminescu se prăpădeşte într-un sanatoriu.
Povestea lor de dragoste este cu atât mai picantă cu cât Veronica Micle era căsătorită cu un bărbat cu 30 de ani mai în vârstă. Năsăudeanca a scăpat de legământ după moartea soţului său şi a rămas însărcinată cu Eminescu, copilul născându-se însă mort.
La fel de tragică este poveste care circulă în istoria locală ce-l are drept protagonist pe comerciantul Michael Textoris, care a fost omorât în plină stradă în 6 decembrie 1863, cu o lovitură de cuţit de către un ofiţer din garnizoana cetăţii, în urma unei dispute legată de o frumoasă a oraşului, ne povesteşte istoricul Corneliu Gaiu.
Cetăţenii are au asistat la această scenă l-au urmărit pe ofiţer până în gara oraşului pentru a-l pedepsi. Militarii s-au alertat însă şi l-au salvat, făcându-l dispărut din oraş. Lupta pentru frumoasa domniţă a tulburat vreme îndelungată relaţiile dintre orăşeni şi militari.
Fridrich Michael Braedt este cunoscut pentru restaurantul de pe strada Spitalului care şi-a câştigat faimă pentru preparatele sale la finalul anilor 1800, dar şi pentru vinul de Steininger pe care bistriţeanul îl producea în podgoria de la Viişoara şi din care expedia anual câte un butoiaş cancelarului Bismarck.
Proprietarul de restaurant în vogă este cunoscut şi pentru aventurile sale, fiind un adevărat playboy al oraşului. Cea care l-a domolit a fost Luise Becker, pe care o ia de nevastă şi alături de care îşi dezvoltă afacerea.
Istoricul Corneliu Gaiu îl aminteşte şi pe preotul Mathias Teutscher, cunoscut pentru „funcţia ocupată” între 1529 şi 1541, dar şi pentru „viaţa desfrânată” pe care o ducea. Acesta s-a căsătorit cu amanta sa şi imediat după a devenit judele cetăţii. A lăsat prin testament oraşului 50 de butoaie cu vin, banii obţinuţi fiind destinaţi refacerii bisericii.
Asociat cu dragostea şi întâlnirile ascunse dintre îndrăgostiţi este şi Podul Iubirii, situat în localitatea Coşbuc. Construit în 1778, Podul Iubirii este unul acoperit, permiţându-i să reziste mai mult, dar şi să-i ajute pe cai ca să traverseze fără să aibă tulburări de echilibru.
Cu timpul, podul acoperit a devenit şi loc de întâlnire pentru tinerii îndrăgostiţi întrucât acolo se puteau ascunde de privirile bătrânelor. Aşa şi-a primit podul din Coşbuc numele ”Podul Iubirii”.
Se încarcă comentariile...
