Cum au fost lăsaţi fără pământuri ţăranii bistriţeni în comunism. Lipsa terenurilor agricole a scăpat Valea Bârgăului de colectivizare

Terenuri agricole, livezi, clădiri au ajuns în anii `50 în proprietatea statului în urma procesului de colectivizare. Pedepsele pentru nepredarea cotelor sau „sabotarea” lucrărilor agricole erau şi ele aspre, ducând adesea la moartea răzvrătiţilor. Au existat însă zone unde nu s-a putut instaura colectivizarea din cauza lipsei terenurilor agricole, un bun exemplu fiind Valea Bârgăului, care a cunoscut o dezvoltare când judeţul era sărăcit.

Localităţile din Bistriţa-Năsăud aparţineau de regiunea Cluj, înfiinţată în 1950. La sfârşitul anului 1952 toate raioanele acestei regiuni aveau gospodării agricole colective.

Ţăranii s-au trezit cu zeci de hectare de teren sau livezi confiscate, iar ei pedepsiţi mai ales dacă nu respectau cotele impuse de stat. Importanţa acestor contribuţii este dată şi de dependenţa statului în ceea ce le priveşte. Astfel, în 1959, când campania de colectivizare împlinea 10 ani, gospodăriile continuau să furnizeze 44,5% din producţia agricolă a ţării, spune Octavian Roske în studiile sale.

Chiar dacă pământul nu le era confiscat, ţăranii erau de-a dreptul sărăciţi cu aceste cote pe care dacă nu le predau ajungeau în lagăre de muncă şi rămâneau fără puţinele bunuri pe care le mai aveau.

„Niciun producător agricol nu avea voie să înceapă operaţiunile de recoltare înainte de a primi procesul verbal din partea Comisiei în care erau precizate cantităţi de cererale care urmau să fie predate statului”, precizează profesorul Octavian Roske, ce a dedicat mai multe volume procesului de colectivizare din România.

Zeci de chiaburi din zona Năsăudului au fost închişi după 1952 în lagărele de muncă pentru că ar fi sabotat planurile de însămânţare sau recoltă.

 „În timp ce ţăranii muncitori din comuna Rebrişoara dau cu drag la colectare, chiaburii caută prin toate mijloacele să saboteze. Lipitoarea de chiabur Doboca Macedon se plângea, la cine avea timp să-l asculte, că n-are bob de grâu, că n-are de unde să dea  cota. Dar vorbele chiaburului n-au prins crezare. Ţăranii muncitori, îndrumaţi de partid, ştiu câte parale plăteşte vorba veninoasă a chiaburului. Cât de tâlhar este chiaburul s-a dovedit la controlul care i s-a făcut. Avea chiaburul grâu dosit în fân. Întreaga cantitate a fost confiscată, iar chiaburul înaintat justiţiei. Ţăranii muncitori din comună au demascat fapta mârşavă a chiaburului Doboca Macedon în faţa comunei întregi”, notează jurnaliştii ziarului propagandist „Lupta Rodnei”.

La muncă într-un CAP din Viişoara (Foto: Ziarul Ecoul)

Tot paginile acestui cotidian ne arată cât de aberante erau aceste cote. Astfel, unui ţăran din localitatea Chintelnic, ce avea în proprietate peste 31 de hectare de pământ, i se pretindeau peste 1000 de kilograme de porumb, 1600 de kilograme de fân şi 381 de kilograme de alte produse. Neplata acestor cote l-a trimis la închisoare preţ de 6 luni şi i-a adus o amendă de 20.000 de lei.

De acelaşi tratament aveau parte şi femeile mai înstărite, acestea fiind condamnate la închisoare pentru nepredarea cotelor. Urmăriţi erau şi cei care lucrau la bazele de recepţie unde se depozitau produsele agricole, dar şi cei care reparau cântarele.

„Sabotori” erau şi cei care nu erau pe câmp în timpul secerişului, cei care nu-şi reparau uneltele în timp util sau cei bănuiţi că şi-ar fi stricat utilajele intenţionat pentru a compromite recoltarea sau însămânţarea.

Lupta împotriva chiaburimii a continuat cu înfiinţarea coloniilor de muncă. O parte dintre chiaburii internaţi în aceste colonii de muncă nu s-au mai întors niciodată acasă.

Lipsa terenului agricol într-o zonă în care predomină muntele, a scăpat Valea Bârgăului de colectivizarea. Mai mult, această zonă cunoaşte o dezvoltare economică în perioada 1960-1990, pentru că s-a bazat pe exploatarea bogăţiilor minerale ale subsolului şi pe silvicultură, care a creat şi numeroase locuri de muncă.

Şi bârgăuanii au avut de predat cote pe animale, însă presiunea economică nu a fost atât de mare asta pentru că mulţi dintre locuitorii acestei zone erau angajaţi la unităţi de producţie şi aveau parte de un venit stabil.

Vă mai recomandăm:


Cum a ajutat presa comunistă la căderea în dizgraţie a chiaburilor

Cum „umflau” ziarele comuniste recoltele din Bistriţa-Năsăud