Viaţa primitivă a oamenilor din oraşul Vişeu de Sus: poteci nepietruite, podeţe dărâmate şi sub ameninţarea fiarelor pădurii

Poteca din Vişeu de Sus FOTO Mariana Iancu

În oraşul Vişeu de Sus, un Colţ de Rai al României, locul de unde pleacă Mocăniţa, oamenii trăiesc mai greu ca în urmă cu jumătate de secol. După ce treci de strada principală, cu hoteluri cu piscină şi pensiuni cochete, şi urci muntele, descoperi lupta pentru supravieţuirea de zi cu zi a oamenilor.

Fie că o iei pe Drumul Vinului, la capătul căruia dai de izvoarele minerale, fie pe potecuţa care duce la Mănăstirea Valea Scradei, amplasată pe locul unei vechi mănăstiri, construite în 1719, descoperi o altă Românie: cea a munteanului care trăieşte la fel de greu ca în urmă cu sute de ani: cu drumuri nedesfundate, cu podeţe pe care îţi e frică să calci, cu ameninţarea animalelor sălbatice. 

Potecile de munte pietruite pe care apa bălteşte la fiecare ploaie reprezintă pentru copii drumul zilnic până la şcoală. La finele lunii septembrie, un părinte spune că este nevoit să îşi ducă copilul cu maşina până jos, în vale, întrucât microbuz şcolar nu mai este. Cei mai puţin norocoşi, care nu au maşină, sunt nevoiţi să străbată poteca pe jos, fie iarnă, fie vară. „Îi vezi pe copii cum la ora 6.00 îţi iau taşca (n.r. geanta) în spinare şi pleacă la şcoală. Drumul este mult după izvoare, are vreo nouă kilometri“, spune Ileana, o bunică. Viorica, o elevă care face acest drum de două ori pe zi, spune doar atât: „Este frig“. Reprezentanţii Primăriei spun că problema transportului şcolar a fost reglementată şi că microbuzul circulă acum fără probleme.  

O nepoată şi bunica ei

Şcoala abandonată 

Ileana s-a născut în localitatea Vişeu de Sus. Pe vremea ei, erau două şcoli funcţionale. Una sus, în deal, aproape de izvoare, şi alta la vale. Acum, cea de pe deal este abandonată. O pancartă avertizează călătorul să nu se apropie de ruină pentru că este pericol de prăbuşire. Dar nimeni nu mai intră în clădirea care altădată vuia de glasurile copiilor care acum sunt oameni bătrâni. Reprezentanţii Primăriei spun că au cerut celor de la Ministerul Educaţiei să le dea clădirea pentru a deschide în interiorul ei mai multe cercuri: de pictură sau de muzică, aşa cum era altădată, dar răspunsul a fost negativ. Între timp, clădirea ridicată din cărămidă se degradează de la an la an.

Şcoala a ajuns o ruină 

Drumul, spun oamenii, nu a fost niciodată bun. Din când în când, s-a aruncat pe el piatră, care nu a rezistat decât un sezon. La stânga şi la dreapta stau răsfirate case frumoase, făcute de oameni gospodari, aşa cum, de altfel, sunt majoritatea în Maramureş. Altele, abandonate, stau mărturie a faptului că viaţa se scurge lin, dar sigur, pe Valea Vaserului. Printre ele, câţiva investitori au ridicat pensiuni, unde trag  domni din toată România“, aşa cum spun oamenii locului. „Ce de maşini au mai trecut în vara asta pe aici“, mărturiseşte o femeie, care stă în vale, chiar la intrarea pe poteca bătătorită doar de roţile autoturismelor. „Culmea, turiştii nu se plâng de drum, spun că de asfalt sunt sătui“, continuă femeia să se mire.

Podeţ nepracticabil

Urşii şi mistreţii dau târcoale 

Cândva, în tinereţea lor, valea era plină de case „până în fundul văii“, care este în lungime de nouă kilometri. Cei care au rămas să înfrunte muntele şi animalele sălbatice trăiesc în comuniune cu natura şi învaţă să respecte şi turistul de la oraş dar şi animalele sălbatice care noaptea le dau târcoale. Oamenii spun că urşii le-au mâncat fructele nu de puţine ori, iar mistreţii le fac ravagii. „Vai, ce face cu pământul“, se plâng oamenii oricui stă să îi asculte. Este o bun prilej de a-şi da cu părerea şi despre subiectul fierbinte: pesta porcină africană. „I-o omorât pe ăia de la ferme şi pe ăştia sălbatici nu, ăştia nu au boală. Nici acolo n-o fost. O pierit unul, o pierit doi, dar n-o pierit o fermă întreagă“, cred oamenii. 

Proiecte pentru cele două poteci 

Reprezentanţii Primăriei Vişeu de Sus spun că zona este cuprinsă în mai multe programe de dezvoltare. Astfel, după ce pe Valea Vinului s-a finalizat lucrarea de execuţie a reţelei de apă, zona nefiind conectată până în prezent la sistem de alimentare centralizat, s-a întocmit un proiect de modernizare a străzii şi s-a depus spre finanţare la minister, aşteptându-se o sursă de finanţare, aşa cum precizează Adriana Andreca, şef Serviciu achiziţii publice.  din cadrul primăriei.

Pe cea de-a doua potecă, numită Valea râului, care duce la mănăstire, s-a depus în primăvară proiectul de extindere a reţelei de apă urmând să se continue cu reabilitarea drumului. Pe ambele poteci va fi turnat asfalt şi vor fi executate lucrări de apărări de maluri şi reabilitare podeţe. 

Izvoarele din vârful dealului