Prăjiturile de casă, preferate de Anul Nou. Cum pregătim „Albiniţa” şi foile cu miere de albine, cele mai căutate de Revelion

Prăjiturile de casă rămân în topul preferinţelor, atunci când vine vorba de prăjiturile pentru Sărbători. Fie că sunt făcute în propria bucătărie, fie că sunt comandate la ”socăciţe”, prăjiturile de casă au un gust aparte, care ne aminteşte de bunătăţile copilăriei.

Dacă astăzi, tot mai multe gospodine preferă să le comande la laboratoare, în Chiuzbaia, un sat la doar câţiva kilometri de Baia Sprie, fiecare gospodină are propriile reţete şi face prăjiturile în casă. ”Aici femeie nu prea fac la comandă. Fiecare femeie face prăjituri de sărbători, acasă. Dar facem noi pentru altele, de la oraş”, spune o tânără din sat, care apoi ne ghidează spre ”socăciţa” (bucătăreasa care gătea sau făcea prăjituri la evenimente, n.r.), sau ”tanti Lina”, cunoscută în tot satul pentru prăjiturile gustoase pe care le făcea la nunţi.

Lina Liboteana are acum 86 de ani şi este primul an în care nu s-a mai ocupat de prepararea dulciurilor pentru alţii, ci doar pentru casă. ”Nu mai pot acum, că-s bătrână. Dar am făcut la nunţi prăjituri de când eram încă la mama fată. Apoi am făcut pentru doamne la oraş, făceam şi puneam în caserole, erau aici stivuite caserolele cu prăjituri înainte de sărbători”, povesteşte tanti Lina şi cumnata ei, care îi era alături la munca în bucătărie.

”Câte prăjituri am făcut cu cumnata... nici nu vreau să le văd. Cred că erau şi câte o sută de tăvi. Şi mergeam pe la restaurante să le tăiem, să le aranjăm”, spune cumnata lui tanti Lina.

”Albiniţa”, redenumită în Chiuzbaia ”Doboş”

Mâinile îi tremură acum, a fel şi glasul, dar spune cu uşurinţă oricare din cele peste 100 de reţete pe care le prepara. ”Am mai mult de 100 de prăjituri scrise. Le ştiu eu pe de rost, dar nu le fac fără să mă uit pe reţete. Mai de mult le avea scrise doar de mână, dar acum mi le mai scriu copiii la calculator”, mai spune socăciţa.

Dintre toate, una este nelipsită la orice ocazie. Nu a fost nuntă, Paşte, Crăciun ori Anul Nou, ba şi zile de naştere ori alte momente de sărbătoare, în care să nu facă celebra prăjtură ”Albiniţa”. Din motive rămase încă neelucidate, acestei prăjituri, în Chiuzbaia,  se spune ”Doboş”. ”Noi aşa o ştim, aşa am învăţat-o, aşa îi zicem”, mai spune tanti Lina. Indiferent cum îi spune, reţeta e aceeaşi şi e respectată cu stricteţ de zeci de ani, iar femeia o spune fără să se încurce măcar pentru o clipă. ”Se pune un ou întreg, 150 de grame de zahăr, două linguri de miere de albine, 50 de grame de unsoare (untură de porc, n.r.), o lingură de bicarbonat, şapte linguri de lapte şi se fierb toate la abur cinci minue. După aia se adaugă făina, câtă ia. Se fac patru foi, se coc pe dosul tavei şi pe urmă se răcesc şi se face crema.

Prima cremă se face cu budincă de vanilie, 400 de grame de lapte, care se fierb pe abur până se îngroaşă, se freacă un pachet de unt cu 200 de grame de zahăr, iar după ce s-a răcit, se umple foile aşa: se pune o foaie, apoi crema, altă foaie, apoi se pune dulceaţă, apoi un pic de cremă, se pune foaia a treia şi iar cremă, apoi ultima foaie şi pe foaia ultimă se face glazură de ciocolată”, explică tanti Lina.

Prăjitura a evenit nelipsită de pe mesele chiuzbăienilor şi nu numai, cu orice ocazie. Nimeni, însă, nu ştie cum a auns atât de cunoscută sau care-isunt originile.

”E foarte bună şi aici e tradiţională. Asta se face aici dintotdeauna. Am umblat io de socăciţă 25 de ani, dar prăjitura asta şi înainte de asta se făcea. De mult, de mult. Eu am învăţat s-o fac de la femei bătrâne”, continuă bătrâna.

”Excelenta” – varianta fără fierbere a ”Albiniţei”

Albiniţa are şi o variantă ”fără fierbere”, care se numeşte parcă anume, ”Excelenta”. ”Când se pregăteşte aluatul, oul cu mierea de albine şi laptele se fac pe foc. Compoziţia se pune toate pe foc, până capătă o culoare maronie. Vedeţi că are o culoare maronie. În aluatul pentru ”Excelenta” se pune cacao, dar nu se fierbe. Ea capătă culoarea maronie de la cacao şi nu se mai face pe foc”, continuă cele două bătrâne cu explicaţiile.

Dar asta nu este singura pe care tanti Lina o face mereu. Pe lângă ”Abiniţa”, sau ”Doboşul” din Chiuzbaia, Mimoza e la mare trecere, ca şi prăjitura ”Caise” sau  ”Işlere” (botezate şi acestea ”izlere). ”Facem haioşe, cornuleţe, izlerul – alea-s fursecuri, se fac din nucă, margarină şi zahăr şi se umple cu cremă şi se pun câte două una peste alta şi pe deasupra se pune glazură de ciocolată. Se fac caisele, mimoza şi multe, multe”, încheie ea. 

Mai puteţi citi:

Anul Nou, în pensiunile din Maramureş. Oaspeţii au început să sosească