Obiectul din vechile case maramureşene care avea rolul de a impresiona peţitorii
0
În vechile case maramureşene exista ruda de zestre, o bârnă atârnată din tavan pe care era expusă zestrea fetei. Etalarea textilelor făcute chiar de ea aveau rolul de a arăta că fata este pregătită de măritat.
Pentru a se putea căsători, tinerele fete din satul tradiţional românesc tebuiau să facă dovada că stăpânesc toate aspectele legate de industria casnică textilă. Asta însemna să obţină firul vegetal sau animal şi să ştie să-l folosească la ţesut, cusut etc.
Potrivit etnologilor, locuinţa ţărănească aloca locuirii propriu-zise 65% din totalul casei, restul fiind destinat depozitării alimentelor. La casele care au două camere, spaţiul se repartiza astfel: pentru casa „curată” 35% din spaţiu şi pentru casa de locuit 30%, ceea ce înseamnă că spaţiul de reprezentare era mai important.
„Ceie casă”, cea mai importantă încăpere
Casa „curată” sau „ceie casă”, „odaia bună”, reprezenta camera „gătată”,aici aveau loc cele mai importante evenimente: erau primiţi musafirii, avea loc peţitul fetei sau copilul nou-născut, când vin cu el de la biserică. Tot aici are loc pe petrecerea la „botegiune”, aici se ţinea mortul.
Tot aici era aşezată ruda de zestre, o bârnă agăţată din tavan, pe care erau aşezate ţolurile (ţesăturile) tinerei soţii, sau a fetei de mărtiat, după caz.
Ţesăturile erau atârnate suprapuse, în aşa fel încât să fie vizibile toate. Modelele diferă de la o zonă la alta, de la o localitate la alta.
Maria Şerba spune despre ruda de zestre că punea la încercare ingeniozitatea femeilor. „Luau cergile de pă rudă, le spălau la vâltoare, întorceau ţolu de pă rudă. Ţolu are o margine frumoasă, dar marginea astalaltă era altfel şi ele îl întorceau ca să înşele ochii privitorului, să gândească că şi-o făcut alt ţol nou. Dar el de fapt era acelaşi, cu două modele diferite”, spune ea, citată de etnologul Izabella Csiszar.
Ruda de zestre, pentru a impresiona peţitorii
De altfel, tocmai de la această idee, de a impresiona privitorul, a pornit ideea rudei de zestre, a cărei origine se pierde în negura vremii.
„Dintotdeauna, omul din popor şi-a etalat zestrea şi avuţia, pentru a impresiona pretendenţii la mâna fetei”, spune etnologul Pamfil Bilţiu. „La fel era cu animalele din grajd. M-a întrebat un străin de ce se face întotdeauna uşa grajdului spre stradă. I-am răspuns că este aşa pentru a-şi etala puterea economică a familiei. Aici, animalele erau o avere foarte importantă, pentru că e vorba de economia sedentară ţărănească. Şi apoi, o a doua profesie este această textilărie populară. Şi asta era o avere, pentru că ţolurile acelea alese, cergi, carpete, perne, erau şi ornamentale, dar aveau şi o utilitate”, mai spune etnologul.
Potrivit aceluiaşi etnolog, la marile sărbători, casele erau ornate cu aceste ţesături. „La marile sărbători se pavaza casa cu aceste ţesături de pe ruda de zestre”, mai spune el.
Pe de altă parte, fetele îşi arătau, asfel, măiestria şi priceperea, demonstrând că sunt gata de măritat. „Îşi etalau truda artistică, pentru că lucrătura artistică era foarte importantă. Arăta ce îndemnare are fata şi cât de frumoase lucruri poate ea să facă. Ruda are o funcţie economică, una artistică şi una utilitară”, mai spune Pamfil Bilţiu.
Se mai păstrează doar pentru turişti
Ruda de zestre a dispărut de mult din casele Maramureşului istoric, acestea fiind înlocuite cu mobilier modern şi mult mai util. Se mai păstrează, însă, în pensiunile tradiţionale, care au obiceiul de a amenaja o cameră ţărănească, pentru turişti. „Eu nu ţin minte să fi avut vreodată în casă, poate bunica mamei mele să fi avut în casa ei bătrânească. Dar ştiu că la pensiuni mai au obiceiul să aranjeze o cameră în stil tradiţional, pentru turişti”, spune Delia Macioca, din Rona de Jos, Maramureş.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Cu cât se vinde în Germania o Dacia 1300 cu un milion de kilometri la bord
Se încarcă comentariile...
