Oraşul minier Zlatna din Apuseni în fotografii de epocă. Aici s-a utilizat prima dată în Transilvania maşina cu aburi

Centrul Zlatnei în urmă cu circa 100 de ani

Zlatna a fost dintotdeauna o localitate care a trăit de pe urma mineritului. În urmă cu 200 de ani era centrul aurifer la Munţilor Apuseni. Închiderea minelor din această zonă a ţării a însemnat căderea economic a oraşului şi migarea unei părţi importante din populaţie în Spania sau Italia. Fotografiile vechi vorbesc de la sine despre frumuseţea şi bogăţia acestor locuri.

Cele mai vechi vestigii ale localităţii datează de la sfârşitul Epocii Bronzului şi începutul Epocii Fierului, constând dintr-un depozit de obiecte de bronz. Începuturile istoriei localităţii, menţionate în izvoarele scrise, se plasează în epoca daco-romană, când s-a numit Ampelum. Prima atestare documentară sub denumirea de Ampelum datează din anul 158 d. Hr., pe vremea împăratului roman Antoninus Pius.

Poarta de intrare în Ţara De Piatră

În timpul lui Septimiu Sever, oraşul Ampelum a fost ridicat la rangul de municipiu si a devenit cel mai important centru din Munţii Apuseni. Datorită amplasamentului, oraşul Zlatna este numit “ Poarta de intrare în Ţara De Piatră“ (Munţii Apuseni). La mijlocul sec. XVII, Zlatna devine centrul domeniului aurifer al Munţilor Apuseni, statut pe care îl deţine pana în 1848. Începând cu anul 1748, se construiesc topitorii şi şteampuri puse în funcţiune de forţa motrice a apei. Zlatna a devenit un centru industrial important prin topitoriile sale, dintre care cea construită în 1750 va funcţiona pana în sec. XX. Aici s-a utilizat pentru prima oara în Transilvania maşina cu aburi.

În sec. XVIII - XIX, regiunea a fost frământată de puternice mişcări sociale şi naţionale. Locuitorii Zlatnei au susţinut în anii 1757 si 1761 mişcarea lui Sofronie şi au simpatizat cu răscoala ţăranilor conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan. În anul 1771, la Zlatna funcţiona o “şcoala montanistică”, ce pregătea specialişti pentru minerit, unde au studiat si s-au format importante personalităţi culturale si politice din Munţii Apuseni, printre care Alexandru Sterca Şulutiu, George Anghel, Dimitrie Moldovan, Petru Ioanete, Petru Dobra, Iosif Sterca Şulutiu şi Avram Iancu. Protocolul gimnazial cuprinde situaţia şcolară notata cu calificativul “Eminens” a lui Avram Iancu din anii 1839-1840. 

Centru al Revoluţiei din 1848

Datorită avocatului Petru Dobra, Zlatna a devenit un puternic centru al Revoluţiei de la 1848, după care Zlatna rămâne un puternic centru al mişcării naţionale şi muncitoreşti.

Localitatea este menţionată pentru prima dată în anul 1347 iar ulterior în 1387 este ridicată la rangul de oraş. Datorită industriei miniere oraşul cunoaşte o dezvoltare accelerată, aici fiind instalată prima maşină cu aburi din Transilvania care avea o putere de 14 CP. Principele Transilvaniei în aceea vreme Gábor Bethlen a adus muncitori germani şi slovaci pentru a lucra în mine. Tot în această perioadă la Zlatna a funcţionat şi o şcoală de minerit.

Oraşul a supravieţuit în perioada comunistă tot datorită mineritului şi a combinatului de prelucrare a cuprului Ampelum. După 1990, forţa de muncă angrenată în aceste domenii de activitate s-a restrâns semnificativ. Deznodământul a fost în 2004 când s-a închis combinatul, iar peste 1.000 de oameni au rămas fără loc de muncă. În prezent, Zlatna trăieşte din amintiri şi cu speranţa că exploatarea minieră care a dat viaţă oraşului sute de ani va fi redeschisă la un moment dat.

→

Imaginea 1/11: zlatna