FOTO Comorile virgine de pe Valea Runcului, din Munţii Apuseni - povestea de vis a unuia dintre cele mai frumoase locuri din România

FOTO Comorile virgine de pe Valea Runcului, din Munţii Apuseni - povestea de vis a unuia dintre cele mai frumoase locuri din România

Cătun cu locuinţe tradiţionale la peste 1000 de metri altitudine. Foto: Ion Crişan

În Apuseni, la limita judeţelor Alba şi Cluj, se află o zonă de o frumuseţe rară, foarte puţin cunoscută şi promovată în mediul turistic: Valea Runcului, cu peşteri, chei şi grote. Pe aici umblă în voie ursul, cerbul, mistreţul, căprioara, râsul şi alte animale sălbatice, iar aşezările omeneşti sunt arhaice, cu locuinţe din lemn acoperite cu paie.

Ştiri pe aceeaşi temă

La poalele Muntelui Mare (1.826 de metri), în comunele Poşaga şi Ocoliş, din judeţul Alba, începând de la valea râului Arieş până la rezervaţia Scăriţa-Belioara, regăsim chei spectaculoase, peşteri neumblate şi grote în care s-au ascuns în anii ’50 luptătorii anticomunişti. Oamenii locurilor folosesc încă agricultura tradiţională şi au ca ocupaţie principală creşterea animalelor. 
 
Zona este virgină din punct de vedere turistic, chiar dacă se află la câţiva paşi de civilizaţie. Până la cele mai apropiate localităţi urbane, Turda şi Aiud, sunt aproximativ 50 de kilometri. Din acest punct de vedere, accesul nu este o problemă, existând drumuri bine întreţinute până la baza masivelor cu trasee turistice. Se ajunge aici pe Drumul Naţional 75, Turda-Câmpeni, pentru cei care vin dinspre Cluj sau Ţara Moţilor, şi pe drumul judeţean Aiud-Buru, pentru accesul dinspre Alba Iulia.
 
ABRUPTURI, CRESTE ŞI HORNURI
Farmecul zonei începe cu Cheile Runcului şi Cheile Pociovaliştei de la Ocoliş. Relieful acestora este unul pitoresc, cu pereţi înalţi, aproape verticali. Cheile au fost create în sute de mii de ani de pârâul Runc, prin masivul calcaros Vultureasa. O excursie până în vârful Cheilor Runcului oferă imagini unice, până la Roşia Montană. Este o zonă sălbatică de o frumuseţe rară. Aria protejată Cheile Runcului este inclusă în situl de importanţă comunitară Trascău şi reprezintă cea mai spectaculoasă străpungere morfologică a crestei calcaroase, nu atât prin lungime, care ajunge la 1.800 de metri, cât prin amploarea dezvoltării pe verticală, înălţimea pereţilor în perimetrul cheilor depăşind uneori şi 450 de metri. Altitudinea maximă este de 982 de metri, în vârful care  domină dinspre vest cheile. 

 
Cheile Pociovaliştei se află la trei kilometri de Cheile Runcului şi fac legătura spre Rezervaţia Geobotanică Scăriţa-Belioara. Pe aici, chiar şi acum, un om trece la trei-cinci zile. Cheile sunt o arie naturală complexă, constituită din forme de relief pitoreşti, o asociaţie de abrupturi prăpăstioase, creste, turnuri şi hornuri. Vizitarea acestora se poate face într-o zi, dacă turistul este grăbit, dar se poate realiza şi pe parcursul mai multor zile, perioadă care cuprinde obligatoriu şi restul zonei.  În Cheile Pociovaliştei există un aven (n.r. – cavitate cu pereţi abrupţi formată pe roci solubile) ce poartă numele de Coada Căţelei, iar în Cheile Runcului se află „urma uriaşului“ şi ,,izvorul cu apă vie“. Aceste obiective turistice sunt mai puţin ştiute, dar de o frumuseţe rară. Pe crestele Vârfului Pleşa din Cheile Runcului se mai pot zări şi astăzi tranşeele din cel de-Al Doilea Război Mondial. 
 
DIAVOLII DIN BISERICĂ
Dacă ajungeţi prin zonă, biserica din satul Runc trebuie inclusă în traseu. Este monument istoric şi datează din anul 1733. Printre icoanele cu sfinţi, pictorii vremurilor au desenat şi câteva scene cu diavoli, realizaţi într-o manieră aparte. Una dintre scene reprezintă un diavol înlănţuit de Sfântul Haralambie. Diavolii, la fel ca restul picturii, sunt realizaţi pe o pânză specială de cânepă ţesută de femeile din sat şi lipită de pereţii din lemn. „Diavolul poate personifica reprezentarea ciumei, poate avea trup de femeie sau barbă de ţap. Sunt asemenea reprezentări pe icoane de sticlă şi mai puţin în biserici. În general, diavolii erau pictaţi sub forma personajelor considerate duşmani ai comunităţii“, explică Ioana Rustoiu, muzeograf la Muzeul Unirii din Alba Iulia. 
 
În biserica de la Runc, cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril“, sunt două astfel de scene. Una îl prezintă pe un diavol înlănţuit, iar cealaltă este imaginea Judecăţii de Apoi, în care câţiva diavoli împing un grup de femei dezbrăcate spre gura unui balaur, semnificând Iadul. Pentru a nu fi pierdută definitiv, pictura are nevoie de lucrări de restaurare.
 
CATEDRALA DIN PEŞTERĂ
În Cheile Runcului se află o peşteră inedită prin spectaculozitatea morfologiei: Peştera Runc sau Peştera Mare. Are o lungime de 378,5 metri şi o diferenţă de nivel de 63 de metri.  Intrarea în peşteră se află pe versantul vestic, iar accesul se face printr-un tunel de circa doi metri. Interiorul este accesibil doar cu echipamente specifice, astfel încât, deşi este foarte frumoasă, nu poate fi vizitată de oricine. Aproape de capătul peşterii se află o veritabilă „catedrală“ din stalactite şi stalagmite, creată de natură în mii de ani. 

Foto: Radu Şerbănescu
 
„Nici nu-i de mirare că e aşa de ascunsă peştera. Natura ştie ce să facă, ar fi un păcat aşa catedrală să fie pângărită de cei care nu ştiu să iubească mareţia şi să o trateze cu respect. Mă uit în stânga – coloane, în dreapta – coloane, şi stalagmite, şi stalactite, nu perfecte, ca cele din peşterile deja consacrate, dar este potenţial, natura are talent“, spune Radu Şerbănescu, speolog amator, care a vizitat şi fotografiat peştera. În peştera din Cheile Runcului au stat ascunşi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial mai mulţi săteni din zonă. 
450 de metri este înălţimea la care ajung pereţii verticali din Cheile Runcului.
Alte destinaţii turistice în zonă
 
Cheile Poşăgii, situate pe valea cu acelaşi nume, amonte de Schitul Poşaga, prezentând spectaculoase creste, grohotişuri şi vâlcele şi adăpostind două fenomene carstice de excepţie: izbucurile Bujor şi Feredeu, precum şi o carieră în care se află cristale de calcit.
 
Mănăstirea Poşaga, situată la ieşirea din Cheile Poşăgii, o adevărată bijuterie de sculptură în lemn, cu zidul de incintă decorat cu medalioane din mozaic reprezentând portrete ale lui Burebista, Decebal, Traian, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Iancu de Hunedoara şi alte personalităţi istorice şi culturale, cu o statuie a lui Avram Iancu în curte şi cu chipul lui Horea, Cloşca şi Crişan sculptate pe poartă. La hramul mănăstirii, de Sântămărie Mare (15 august), se adună mii de credincioşi.
 
Laricetul de la Vidolm este o rezervaţie naturală ce conţine arbori seculari de zadă de 35-40 de metri înălţime, unicul conifer cu frunze căzătoare din Europa. Se află în satul Vidolm, parte componentă a comunei Ocoliş, dar în zona Munţilor Trascău, de cealaltă parte a râului Arieş în raport cu centrul comunei.

 
Grotele din munţi, ascunzători pentru luptătorii anticomunişti
Deasupra Cheilor Runcului se întinde o altă rezervaţie spectaculoasă: Scăriţa-Belioara, care reprezintă un rest al unui întins platou calcaros intens erodat de ape, care conservă o serie de plante rare şi cuprinde vârfuri impunătoare, peşteri şi grote. Printre speciile rare care se găsesc aici se află şi vestita floare-de-colţ. În grotele 
 
Foto
de aici şi-au găsit adăpost partizanii urmăriţi de miliţie şi securitate.

 Aici a acţionat gruparea Leon Şuşman, unul dintre cei mai aprigi luptători anticomunişti din perioada 1947-1957. Ion Crişan, un iubitor al muntelui, vrea să realizeze un traseu al peşterilor şi grotelor pentru a oferi şi turiştilor ocazia de a vedea frumuseţile zonei. Deja acesta a cercetat şi a identificat grotele care nu au fost încă incluse în niciun studiu de specialitate. Sunt studiate până în prezent şapte peşteri: Coşul Boului, Colţul Rotund, Peştera fără Fund, Peştera lui Filip, Peştera Călugărului, Peştera Roşie şi Peştera Lungă. În vremurile luptei anticomuniste, partizanii primeau ajutor şi de la oamenii din satul Runc. 
 
„Rezervaţia Scăriţa-Belioara este o comoară turistică prea puţin cunoscută. După luni întregi de traseu, am reuşit să identificăm toate cele şapte peşteri, care apar în descrierea rezervaţiei. Împreună cu câţiva localnici, am reuşit să identific aceste minunăţii şi, în plus, am descoperit mai multe grote, unde, prin anii ’50, partizanii din grupul lui Leon Şuşman se ascundeau de Securitate. În viitorul apropiat o să fac un traseu al acestor peşteri şi grote, pentru a le arăta şi turiştilor din frumuseţea locului“, spune Ion Crişan.
 
Posibilităţi de cazare
 
Fiind o zonă virgină din punct de vedere turistic, nu există o ofertă prea bogată de cazare. În prezent, se construieşte prima pensiune din Ocoliş. Turiştii care vor totuşi să rămână mai multe zile aici pot să înnopteze la cele câteva case de vacanţă din sat. Una dintre acestea este Casa Partizanilor de la Runc. Costul de cazare pentru o noapte este de 50 de lei. Clădirea în sine are un trecut interesant. În această casă a locuit Elie Bufnea, un erou român prea puţin cunoscut, din Primul Război Mondial. Posibilităţi de cazare se mai găsesc în comuna Sălciua, la aproximativ 20 de kilometri sau în comuna vecină, Buru, din judeţul Cluj.
 
Trasee turistice din Valea Belioarei
 
Zona cuprinde câteva trasee turistice spectaculoase care sunt marcate. Cel mai cunoscut este însemnat cu punct roşu şi realizează traseul de circuit al Rezervaţiei Scăriţa-Belioara. Acesta urcă din cătunul Belioara, comuna Poşaga, pe la colibele Mateoaie în Şesul Craiului, traversează rezervaţia, coboară în poiana şi Şaua Cornul Pietrii şi apoi pe culmea Brădăţel şi valea Răstoaca se ajunge înapoi la Belioara.
 
 
Un alt traseu este marcat cu triunghi albastru şi are ca punct de plecare Cornul Pietrii, prin Cheile Pociovaliştei  până în satul Runc. Mai există un traseu marcat cu cruce albastră – dinspre Cheile Runcului spre staţiunea Băişoara. Spre nord-vest, merge la Băişoara, judeţul Cluj, iar spre nord-est, traseul coboară pe Valea Belioarei, afluent al Ocolişului, către Cheile Runcului. O parte din trasee au fost închise de Salvamont după un incendiu care a afectat rezervaţia în urmă cu câţiva ani. Cărările au fost blocate de trunchiuri de copaci carbonizate. Aventurierii nu ţin, însă, cont de atenţionări şi vizitează zona, mai ales că accesul nu este foarte dificil. O urcare în rezervaţia Scăriţa-Belioara se poate face în circa două ore, dar efortul merită pentru că peisajul este de vis.
 
 

Spre Scărița-Belioara Foto: Șerban Sînbotelecan

Imagini din aceeasi galerie
  • Spre Scărița-Belioara Foto: Șerban Sînbotelecan
  • Scărița-Belioara. Foto: Ion Crișan
  • Catedrala din Peștera Runc: Foto: Radu Șerbănescu
  • Grote în zona Scărița-Belioara
  • Cheile Runcului. Foto: Radu Șerbănescu
  • Cheile Runcului. Foto: Ion Crișan
  • Cheile Runcului
  • Turiști în zona Muntele Mare
  • Cătun în zona Muntele Mare
  • Locuințe arhaice le peste 1000 de metri altitudine
  • Diavolii din peștera monument istoric din satul Runc
Distribuie imaginea
citeste totul despre: