FOTO Casa cu „pivniţă cu jomp” din Roşia Montană, monument istoric, restaurată de Institutul Naţional al Patrimoniului
0Casa parohială greco-catolică din Roşia Montană, clădire de secol XIX înscrisă pe lista monumentelor istorice, va fi restaurată, împreună cu mai multe anexe, printr-o investiţie de peste 1,2 milioane de lei iniţiată de Institutul Naţional al Patrimoniului.
Proiectul vizează recuperarea rolului comunitar al casei parohiale şi a spaţiilor, devenind un important centru pentru comunitate. Intervenţia va avea în vedere conservarea materialului istoric şi restaurarea acestuia astfel încât să fie asigurată continuitatea şi conservarea în integritatea şi autenticitatea sa formală. Licitaţia iniţiată de Institutul Naţional al Patrimoniului are o valoare totală estimată este de 1.226.302,09 lei, fără TVA.
Terenul, în suprafaţă totală de 2.812 mp, precum şi clădirile existente, casa parohială şi anexă, aparţin Parohiei Greco-Catolice Roşia Montană. Clădirea analizată este clasată Monument istoric şi este înscrisă în LMI cu codul AB-II-m-B-00271, sat Roşia Montană, com. Roşia Montană, nr. 137, datare sec. XIX corespunzător grupei B de monumente istorice – „Monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local”. Construcţia face parte dintr-un grup restrâns de edificii de la Roşia Montană, sistemul constructiv al clădirii fiind realizat în întregime din zidărie de piatră şi cărămidă şi mortar de var. Fundaţiile sunt continue, realizate din zidărie de piatră brută şi mortar pe bază de var, amplasate sub zidurile casei.
Potrivit proiectului tehnic, construcţia în forma anterioară transformării recente datează din anul 1854, când Simion Balint (1818-1880) construieşte casa şi anexele. Casa parohială extinde o construcţie anterioară (cca. 1700) din care a fost păstrată pivniţa şi una dintre încăperile de la parter. Aceasta conservă un sistem de acoperire special – boltă cu penetraţii atât la parter, cât şi la demisol (pivniţă). La nivelul demisolului se conservă pivniţa de sub camera de la parter şi alte două spaţii boltite, iar unul dintre acestea conţine în perete o amenjare pentru captarea unui izvor. Este posibil ca pivniţa să fi avut funcţiune industrială („pivniţă cu jomp” – bazin pentru spălarea minereului bogat pe perioada iernii). Casa parohială se înscrie în tipologia construcţiilor tradiţionale, cu târnaţ, însă are o schemă funcţională mai complexă, determinată de transformările istorice. Anexa adosată („culina de veră”) este ridicată probabil împreună cu casa parohială, în anul 1864, iar anexa din spatele parcelei („staleulu”) au fost ridicate în anul 1864. În vecinătatea anexei din piatră se mai afla o anexă din lemn, construită probabil tot în 1864, pentru depozitarea lemnului („staleulu de lemnu”).
Actuala casă parohială, cu un plan de formă dreptunghiulară, apropiată de cea a unui pătrat, încorporează, în sectorul estic o construcţie anterioară de plan dreptunghiular, dispus perpendicular pe stradă. Din casa anterioară se păstrează ambele niveluri (pivniţă si parter) acoperite cu bolţi din piatră. Parterul, cu ziduri groase din piatră are 4 camere mari, 3 înspre stradă şi una spre curte; restul amprentei planului este ocupat de alte trei spaţii – hol, bucătărie şi baie. La latura dinspre curte a fost adosată o mică anexă din lemn care, împreună cu corpul casei descria o forma de „L”.
Pe două dintre faţadele dinspre curte şi de-a lungul micii anexe se desfăşura un spaţiu de circulaţie (târnaţ). Toate decoraţiile casei parohiale au fost distruse în momentul „placării” în urmă cu zece ani cu lambriu din PVC şi montării unor ferestre cu sticlă tip termopan. De asemenea, cu această ocazie au fost eliminate şarpanta istorică, târnaţul şi anexa adosată casei parohiale. Forma acoperişului, cu coamă „petrecută”, dar şi învelitoarea din tablă cutată denaturează fundamental construcţia istorică.
Pe latura din spate a parcelei este amplasat un corp-anexă din zidărie din piatră cu 3 compartimente (2 grajduri laterale şi un sopron median de caruţă, lărgit recent cu ziduri din cărămidă). Anexa din spatele curţii, care nu mai păstra încă din anul 2000 planşeul podului şi acoperişul; a fost acoperită cu o şarpantă improvizată. Anexa din lemn a fost desfiinţată. În aprilie 2020, INP a lansat licitaţia pentru servicii de proiectare în vederea elaborării documentaţiei tehnico-economice şi asistenţă tehnică pentru restaurare şi punere în valoare a monumentului istoric Casa parohială a Bisericii Reformate din Roşia Montană. Valoarea totală estimată a contractului este de 232.962,7 lei.
Se încarcă comentariile...
