Cum adică pleci? Nu ai copil mic acasă?
0Am primit întrebarea asta de la multă lume. Cumva, undeva, ceva nu e potrivit pentru un tată să-şi lase familia acasă şi să plece în excursie. Pare că normele societăţii noastre te cataloghează direct ca un părinte iresponsabil, insensibil şi egoist. „Îţi faci copilul şi apoi uiţi de el” a fost probabil cea mai răutăcioasă remarcă, continuată de un introspectiv „aşa sunteţi voi, bărbaţii!”. Halal tată!
M-am hotărât să vă împărtăşesc de ce cred că a fi părinte nu vine la pachet cu blazarea, cu abandonul pasiunilor şi mai ales de ce o experienţă de genul ăsta te face nu un părinte mai prost, ci dimpotrivă, unul mai bun şi mai bogat sufleteşte.
Trebuie spus că ideea acestei călătorii a apărut acum vreo doi ani. Înaintea lui Eric. Şi de doi ani, împreună cu Diana am vorbit nu despre de ce nu e bună o astfel de idee, ci cum am putea să o facem să se întâmple. Să căutăm soluţiile, nu problemele. Am decis că ar fi mai bine ca absenţa mea să se întâmple în primul an al lui Eric, când e încă micuţ şi mai puţin solicitant decât ar fi fost în anul următor. Şi când, credem noi, absenţa tatălui, nu afectează în niciun fel echilibrul copilului. Totuşi vorbim de o lună şi jumătate, nu de un an.
Abandonul creează frustrare, frustrarea duce la nefericire. Iar nefericirea nu e bună. Nici pentru nefericit şi nici pentru ceilalţi din jurul lui.
Sigur că aş fi putut să nu plec, dar am învăţat că atunci când când ţi se înfiripă o idee nouă în cap, când începi să visezi şi când simţi că ai putea face chestia aia, e mai uşor, mai frumos şi mult mai sănătos să o faci să se întâmple decât să uiţi de ea. Abandonul creează frustrare, frustrarea duce la nefericire. Iar nefericirea nu e bună. Nici pentru nefericit şi nici pentru ceilalţi din jurul lui. Punct.
Iar lucrul ăsta îl ştie poate mai bine ca mine Diana, care înţelege perfect că un vis trebuie crescut, nu împiedicat, că atunci când lumea zice nu, merită să te întrebi ade ce nu?”. Că deşi i-ar fi fost comod să zică anu” şi să pozeze în mama abandonată lăsată singură cu copil acasă, a acceptat şi s-a bucurat sincer pentru mine. Este o calitate pe care o apreciez din tot sufletul şi sper să o pot echilibra cumva. Nu îi este deloc uşor. Până la urmă pentru o lună şi jumătate de zile îi complic existenţa şi o pun la un exerciţiu pe care nu şi l-ar fi dorit neapărat. Dar sunt convins că ştie că nicio faptă bună nu rămâne nerăsplătită. Şi o asigur încă o dată de acest lucru.
Canal du Midi FOTO: Facebook Puţin Plecaţi
Plecarea asta mai are o însemnătate simbolică. Deconectarea şi apoi reconectarea, Off and On. Restart.
Depărtarea de casă (e cea mai lungă perioadă pe care am petrecut-o departe de casă), distanţa faţă de copil (la fel, nu am lipsit mai mult de 3 zile de lângă Eric), familie şi prieteni creează dor. Simplul exerciţiu mental al plecării, creează dor. Iar dorul, asemeni unui câmp magnetic, reprezintă o forţă de atracţie formidabilă. Cu cât mai puternic, cu atât mai strânsă reconectarea. Cred că revenirea în ţară şi sosirea înapoi acasă va fi un moment care mă va lega, mai mult, mai strâns de familie, de oamenii şi locurile de care o să-mi fie dor. Nu este un scop în sine, dar este un efect important.
Rezumând, cred că e important să faci ce-ţi place, să nu-ţi uiţi pasiunile, să ai o Diana lângă tine şi norocul de a avea colegi, prieteni, familie care să te susţină, nu să-ţi pună beţe în roate. Asta mă face un om împlinit.
Şi cel mai mult şi mai mult mă trage înainte gândul că atunci când Eric va creşte, îmi va fi mult mai uşor să-l învăţ şi să-l inspir prin exemplul trăit, prin ce am făcut. Nu prin ce aş fi putut face şi nu am făcut niciodată, pentru că unii mă vor fi catalogat atunci un părinte prost.
Avem De la Atlantic la Marea Neagră”.
Avem o pagină proprie de internet, o pagină de Facebook şi Twitter prin care să vă ţinem la curent cu călătoria „De la Atlantic la Marea Neagră”.
Citeste mai mult: adev.ro/mqr4t9
Avem o pagină proprie de internet, o pagină de Facebook şi Twitter prin care să vă ţinem la curent cu călătoria „De la Atlantic la Marea Neagră”.
Citeste mai mult: adev.ro/mqr4t9